Judecătoria TECUCI Sentinţă penală nr. 475 din data de 14.11.2013
Prin cererea înregistrată la această instanță petentul condamnat P F în prezent aflat în Penitenciarul B aflat în executarea unei pedepse de 1 an și 8 luni închisoare solicită ca pe calea contestației la să i se aplice art. 320/1 C.p.
În motivarea cererii, arată petentul că solicită prin prezenta contestație, aplicarea. legii mai favorabile, respectiv art.320 indice 1 alin.7 C.p. și cu aplic.art.14 C.p.p , deoarece și-a recunoscut în întregime infracțiunea și că după intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010 s-au făcut unele modificări procedurale și că aceasta constituie o lege mai favorabilă prin reducerea pedepsei aplicate.
Din fișa atașată rezultă că, contestatorul a fost condamnat prin sentința penală 414 din 1 octombrie 2012 – la 1 an închisoare, iar prin sentința penală 527 din 11 decembrie 2012 – tot la 1 an închisoare.
Conform art.461 C.p.p., contestația contra executării hotărârii penale se face în situația prev. de art.461 lit. c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, ori când se invocă o altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei ori alt incident ivit în cursul executării.
Pe calea contestației la executare nu se poate realiza reindividualizarea pedepsei pe baza circumstanțelor personale ale condamnatului, întrucât în acest caz, nu există o cauză de micșorare a pedepsei ivită, după punerea în executare a hotărârii definitive de condamnare.
Totodată, pe calea contestației la executare nu se poate reduce pedeapsa și analiza conținutul probatoriilor, acestea constituind motive de apel și recurs.
Conform art.14 c.p.p., se prevede că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Legea nr.202/2010 a modificat dispozițiile codului de procedură penală, însă modificările ce s-au efectuat nu constituie o lege mai favorabilă, ci acestea se aplică doar dosarelor aflate în curs de judecată și nu dosarelor definitiv soluționate, neexistând prevederi în acest sens.
Conform Legii nr.202/2010 , art.320 indice 1 prevede că “Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală..”;
Având în vedere că, contestatorul solicită să beneficieze de disp.artr.320 indice 1 c.p.p., deși, de aceste dispoziții pot beneficia până la începerea cercetării judecătorești, inculpații, ceea ce nu este cazul în speța de față, deoarece petentul este condamnat definitiv prin sentințele penale 414/2012 și 527/2012 ale Judecătoriei Tecuci și se află în executarea pedepselor începând cu 20.03.2013 – 20.03.2014 – 19.03.2015, pedeapsă începută cu 20.03.2013.
Față de cele menționate, instanța consideră că nu sunt întrunite disp.art.461 lit.c) C.p.p. și ca atare, urmează a respinge contestația la executare, ca nefondată.
Petentul condamnat a fost reprezentat de avocat din oficiu, iar onorariul apărător oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției către Biroul de Avocați și va fi inclus în cheltuielile judiciare către stat.
