C. pen., art. 34 C. proc. pen., art. 461
Nu poate constitui motiv al unei contestaţii le înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat. S-ar tinde în acest mod la sfărâmarea puterii de lucru judecat a unei hotărâri penale definitive, ceea ce este inadmisibil.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 639
din 27 ianuarie 2005
Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, prin sentinţa nr. 472 din 6 aprilie 2004, a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare fonnu-lată de condamnatul F.M.A., cu privire la sentinţa penală nr. 241/2001, pronunţată de acelaşi tribunal, reţinând că motivul invocat de petiţionar nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 461 C. pen.
Apelul declarat de condamnat a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin decizia nr. 351 din 14 mai 2004.
A reţinut instanţa de apel că, potrivit art. 461 C. proc. pen., contestaţia contra executării unei hotărâri penale poate fi formulată în cazurile enumerate expres şi limitativ de textul de lege şi anume: în cazul punerii în executare a unei hotărâri care nu era definitivă, când executarea se îndreaptă împotriva altei persoane decât cea prevăzută
în hotărârea de condamnare; când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare sau când se invocă orice cauză de stingere ori micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Faţă de motivul invocat de condamnat, acela de înlăturare a sporului de pedeapsă de 3 ani închisoare, a apreciat instanţa de apel că hotărârea atacată este corectă, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 461 C. pen.
Declarând recurs, condamnatul a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi înlăturarea sporului de pedeapsă de 3 ani închisoare.
Recursul este nefondat.
Intr-adevăr, instanţele au apreciat corect că acest motiv nu poate constitui temei al unei contestaţii la executare, dispoziţiile art. 461 C. proc. pen. nepermiţând acest lucru.
Mai mult, prin solicitarea înlăturării unui spor de pedeapsă într-un cadru procesual care exclude această posibilitate, se tinde la sfărâmarea puterii de lucru judecat a unei hotărâri penale definitive, ceea ce, din nou, este inadmisibil.
In consecinţă, recursul condamnatului va fi respins ca nefondat.
S-au văzut şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.