În motivarea cererii, s-a arătat că s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată, întrucât de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (definitivă prin decizia penală nr.692/20.09.2001 a Curţii de Apel Iaşi) au trecut mai mult de 7 ani.
Din actele dosarului, instanţa a reţinut că la data de 23.09.2009 contestatoarea a fost încarcerată în executarea pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr.5033/17.10.2002 a Judecătoriei Iaşi definitivă prin nerecurare la data de 19.11.2002. Prin această hotărâre, s-a admis cererea de modificare pedepse formulată de către contestatoarea condamnată X., s-au contopit pedepsele de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.649/1997 a Judecătoriei Roman, modificată prin decizia penală nr.9A/1998 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin decizia penală nr.274/07.04.1998 a Curţii de Apel Bacău, şi 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2445/11.05.2000 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală nr.692/20.09.2001 a Curţii de Apel Iaşi, şi i s-a aplicat acesteia pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare cu executare în regim de detenţie. În condiţiile art.71 Cod penal au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 Cod penal. De asemenea, au fost anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii emise în baza celor două sentinţe menţionate şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
La data de 20.11.2002, Judecătoria Iaşi a emis pe numele contestatoarei, în baza hotărârii de contopire, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.6779/2002.
Acest mandat de executare a pedepsei a fost pus în executare abia la data de 23.09.2009, întrucât prin sentinţele penale nr.7315/2002, nr.3637/2003 şi nr.288/2005 ale Judecătoriei Iaşi s-a dispus succesiv amânarea executării pedepsei motivat de starea de graviditate a condamnatei, iar ulterior aceasta s-a sustras de la executarea pedepsei fiind dată în urmărire naţională şi internaţională, aşa cum rezultă din actele dosarului nr.25680/2002 al Judecătoriei Iaşi.
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, contestatoarea condamnată X. a solicitat instanţei să constate intervenită prescripţia executării acestei pedepse.
Cererea nu este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Termenul de prescripţie a executării pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată petentei, calculat conform art.126 alin.1 lit.b Cod penal este de 7 ani (5 ani plus durata pedepsei). Acest termen a început să curgă (conform art.126 alin.3 Cod penal) la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care petentei i s-a aplicat pedeapsa pe care o execută, respectiv la data de 19.11.2002 şi ar fi urmat să se împlinească la data de 19.11.2009, dacă nu ar fi fost suspendat cursul prescripţiei conform art.128 alin.2 Cod penal, executarea pedepsei fiind amânată succesiv prin sentinţele penale nr.7315/2002, nr.3637/2003 şi nr.288/2005 ale Judecătoriei Iaşi.
Instanţa constată astfel că în cauză termenul de prescripţie a executării pedepsei închisorii, calculat conform art.126 lit.b Cod penal, nu este împlinit nici dacă nu s-ar ţine cont de perioadele în care cursul prescripţiei a fost suspendat.
Instanţa, mai reţine că şi în cazul în care pedeapsa închisorii este stabilită conform art.449 Cod penal, ca urmare a admiterii unor cereri de contopire a pedepselor, termenul de prescripţie a executării pedepsei se calculează de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri de contopire, nu de la data la rămânerii definitive a hotărârilor prin care s-au aplicat pedepsele, întrucât este vorba despre o nouă pedeapsă a închisorii, distinctă de pedepsele stabilite prin hotărârile anterioare (chiar şi în cazul în care nu se plică niciun spor, iar pedeapsa rezultantă are acelaşi cuantum ca şi cea mai mare dintre pedepsele anterior aplicate).
Chiar dacă s-ar admite, aşa cum a susţinut contestatoarea, că termenul de prescripţie a executării ar trebui calculat de la data ultimei hotărâri prin care, fiind judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni, i-a fost aplicată pedeapsa închisorii (respectiv de la data de 20.09.2001, când a rămas definitivă sentinţa penală nr.2445/11.05.2000 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală nr.692/20.09.2001 a Curţii de Apel Iaşi), termenul de prescripţie tot nu ar fi împlinit, acesta fiind suspendat în perioadele în care contestatoarea s-a aflat în amânarea executării pedepsei.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art.461 alin.1 lit.d Cod procedură penală, instanţa a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare.
