CONTSTAŢIE LA PRIVIND MĂSURA DE SIGURANTĂ A EXPULZĂRII. MOTIVE.
Condamnatul A.H.M, cetăţean libanez, condamnat la 8 ani închisoare pentru delapidare, în conformitate cu art.2151 C. pen., deţinut în Penitenciarul Giurgiu, în temeiul art. 461 alin.1 lit. c şi d din Codul de procedură penală a formulat contestaţie la executare a măsurii de siguranţă a expulzării, dispusă prin sentinţa de condamnare.
În motivarea contestaţiei la executare, contestatorul a arătat că, prin sentinţa de condamnare i-au fost aplicate prevederile art. 117 C. pen. în mod greşit deoarece pentru luarea măsurii de siguranţă a expulzării se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii:
– săvârşirea unei infracţiuni;
– infractorul să aibă calitatea de cetăţean sau apatrid care nu are domiciliu în România;
– expulzarea să nu se facă într-o ţară pentru care există serioase motive de a se crede că infractorul riscă să fie supus torturii;
La aceste condiţii se adaugă prevederile art.111 C. pen. prin care se delimitează / condiţionează scopul măsurilor de siguranţă şi anume” măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.
Solicită să se observe că în rechizitoriul dosarului, au fost consemnate greşit anumite stări de fapt care au dus, pe cale de consecinţă, la aplicarea măsurii de siguranţă cu expulzarea deoarece la data arestării sale avea domiciliul stabil în România, fapt atestat de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului G., în dosarul 1137/2004 adresa fiind în Bucureşti, str. V.M., nr.11, bl. B. Mai mult, are şi legitimaţie de şedere în România eliberată de Serviciul de Paşapoarte.
Mai arată că la momentul arestării sale era căsătorit cu numita A.F.L. care este şi în urma căsătoriei a rezultat un copil pe nume A.M.H. , născut la data de 06.07.2001, ataşând la dosar copia xerox a certificatului de naştere al fiului şi copia certificatului de căsătorie.
Susţine că, în prezent, deoarece a fost abandonat de soţia sa A.F.L. din luna iunie 2006, doreşte să-şi întreţină copilul şi să participe activ la educarea lui.
În prezent este divorţat de soţia sa , divorţul fiind pronunţat prin sentinţa civilă nr.6724 din 06.11.2008 a Judecătoriei G.
În prezent trăieşte în concubinaj cu R.M. care îl vizitează regulat la Penitenciarul G. şi cu care în repetate rânduri a luat vizită intimă, şi cu care doreşte să se căsătorească legitim lucru pe care l-a amânat deoarece doreşte ca acest moment din viaţa sa să participe toate rudele , prietenii şi apropiaţii pe care îi are.
Mai precizează că R.M. a fost în vizită în Liban la familia sa şi că membrii familiei îi trimit săptămânal bani, bani cu care R.M. îl întreţine în penitenciar, cumpărându-şi cele necesare pentru a avea un trai decent.
Mai precizează că în momentul liberării sale va avea domiciliul stabil împreună cu R.M. la adresa ei actuală din str. N.F. din Bucureşti şi va depune, în cursul judecăţii, declaraţiile autentificate notarial ale numitei R.M şi ale mamei ei, prin care declară că îl primesc în locuinţa lor şi îi oferă domiciliu stabil.
Solicită să se verifice cele susţinute şi dovedite cu acte şi să se dispună înlăturarea aplicării art.117 C. pen. deoarece după cum a arătat la începutul contestaţiei potrivit art. 111 C. pen. în cazul său nu se impune aplicarea măsurii de siguranţă a expulzării deoarece nu există o stare de pericol care trebuie înlăturată şi aplicarea art.117 C. pen. în cazul de faţă nici nu preîntâmpină săvârşirea de către el a vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Solicită să se observe că este un om care are motive întemeiate de îndreptare şi mai mult are motive întemeiate pentru care doreşte şi se impune să rămână în România şi este legat de această ţară printr-un copil pe care doreşte să-l crească , să ajute la creşterea lui şi să participe activ la educarea lui în calitatea de tată, pe care o are, şi să nu se uite că pe plan emoţional este legat de o cetăţeancă româncă cu care are intenţii serioase să-şi întemeieze o familie , care în toată lumea se ştie că este piatră de temelie a unei societăţi sănătoase.
Examinând cererea de contestaţie la executare şi actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a apreciat că, deşi admisibilă, în măsura în care vizează înlăturarea executării măsurii de siguranţă, contestaţia la executare formulată de către condamnat este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 117 alin. (4) Cod penal nu va fi expulzat condamnatul în situaţia în care există motive serioase de a se crede că riscă să fie supus la tortură în statul în care urmează a fi expulzat. În speţă, condamnatul nu a făcut dovada existenţei unui asemenea risc. Simplu fapt că acesta a fost căsătorit cu o persoană de română, iar în prezent este vizitat la Penitenciar de o altă persoană cu care intenţionează să se căsătorească, nu este, în opinia tribunalului, un motiv suficient pentru ca măsura de siguranţă a expulzării să nu se mai execute.
Examinând cererea condamnatului şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului Tribunalul a apreciat că expulzarea condamnatului nu contravine art. 8 din această Convenţie care prevede că statul are obligaţia dea proteja, printre altele, viaţa de familie. Conform alin. ( 2) al aceluiaşi articol nu este admis amestecul unei autorităţi publice în executarea acestui drept decât în măsura în care amestecul este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, protejarea drepturilor şi libertăţii altora. Din această formulare rezultă că amestecul autorităţilor publice nu contravine Convenţiei dacă este prevăzut de lege, îndeplineşte un scop legitim şi este necesar într-o societate democratică.
Expulzarea cetăţenilor străini care comit infracţiuni pe teritoriul României este o măsură de siguranţă prevăzută de lege ( art. 117 din Codul de procedură penală), în speţă este luată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, rămasă definitivă, în scopul prevenirii săvârşirii unor altor infracţiuni, şi nu există nici un temei a se crede să starea de pericol a infractorului a încetat.
În ceea ce priveşte caracterul necesar al măsurii expulzării infractorului cetăţean străin, într-o societate democratică, acesta este apreciat de Curtea europeană prin prisma proporţionalităţii măsurii luate cu scopul legitim urmărit şi a realizării unui just echilibru între dreptul acestuia la respectarea vieţii de familie şi interesul general al societăţii de a ocroti ordinea publică ( cauza Jakupovic contra Austriei).
Printre criteriile pertinente folosite de Curte pentru a examina dacă măsura expulzării delicvenţilor este necesară într-o societate democratică se numără, printre altele, natura şi gravitatea infracţiunii comise, durata căsătoriei, naşterea unor copii legitimi, posibilitatea continuării vieţii de familie în alt stat, fie cel de origine, fie altul.
Natura infracţiunii este întotdeauna un element esenţial pentru evaluarea proporţionalităţii măsurii iar infracţiunile economico-financiare, cum este aceea pentru care a fost condamnat contestatorul, sunt considerate grave de către Curte.
Luând în considerare şi celelalte criterii menţionate mai sus, Tribunalul reţine că prin sentinţa civilă nr.6724 din 06.11.2008 a Judecătoriei G. s-a dispus desfacerea, prin divorţ, a căsătoriei încheiată între A.M.H şi A.F.L., încheiată la data de 23.09.1998, din vina ambilor soţi, iar minorul A.M.H., născut la data de 06.07.2001, a fost încredinţat spre creştere şi educare mamei..
Se mai reţine că petentul-condamnat nu a făcut dovada existenţei vreunui obstacol care să împiedice o eventuală căsătorie cu R.M. şi continuarea vieţii de familie alături de aceasta în ţara sa de origine sau în altă parte.
De asemenea din adresa nr.3190358 din 20.05.2009 a Oficiului Român pentru Imigrări, Biroul pentru Imigrări al Judeţului G. se reţine că petentul-condamnat a locuit pe teritoriul României în baza unei legitimaţii de şedere temporară şi nu în baza unui drept de şedere definitivă.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Tribunalul a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de A.M.H.
1
