Contestatie la executare. Probe.
În cadrul contestatiei la nu pot fi administrate probe care tind
sa puna în discutie ceea ce s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, printr-o
hotarâre definitiva.
hotarâre definitiva.
(decizia penala nr.166/26.03.2003 -C.A.B. – Sectia I-a Penala)
Prin sentinta penala nr.88 din 30 ianuarie 2003, pronuntata de
Tribunalul Bucuresti Sectia a-II-a Penala, s-a respins – ca nefondata –
contestatia la executare formulata de petentul S.I., cu obligarea petentului la
plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin contestatia la executare, formulata de petentul S.I. a solicitat
reducerea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicata prin sentinta penala
nr.89/10.02.2000, ca urmare a intrarii în vigoare a OUG nr.207/2000, prin
care s-au modificat dispozitiile art.146 Cod penal, potrivit cu care, prin
“consecinte deosebit de grave” se întelege o paguba mai mare de un miliard
lei.
Analizând contestatia formulata, tribunalul a constatat ca aceasta este
nefondata, pentru urmatoarele considerente:
Este de observat ca pedeapsa de 10 ani închisoare pe care petentul
solicita a fi redusa, face parte dintr-o alta pedeapsa rezultanta, la care s-a
ajuns în urma unei cereri de contopire, aceasta pedeapsa intrând în puterea
lucrului judecat.
De asemenea, potrivit art.15 Cod penal, care reglementeaza aplicarea
facultativa a legii penale mai favorabile, “când dupa ramânerea definitiva a
hotarârii de condamnare si pâna la executarea completa a pedepsei închisorii
a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea
aplicata este mai mica decât maximul special prevazut de legea noua,
tinându-se seama de infractiunea savârsita, de persoana condamnatului, de
conduita acestuia dupa pronuntarea hotarârii sau în timpul cât a executat din
pedeapsa, se poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei.
Tribunalul a apreciat ca sanctiunea aplicata inculpatului, în raport de
pericolul social al faptei savârsite (21 de furturi din autoturisme) a fost corect
aplicata, iar pedeapsa aplicata nu depaseste maximul special prevazut de
legea noua.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat apel contestatorul
S.I., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a invocat faptul ca, urmarirea penala s-a
efectuat nelegal, fiind depuse la dosar unele declaratii pe care nu le-a scris
el, fapt pentru care solicita efectuarea unei expertize grafologice.
A mai aratat ca nu are antecedente penale, ca familia sa nu are nici un
sprijin material si a solicitat reducerea pedepsei.
Verificând hotarârea atacata, pe baza actelor si lucrarilor dosarului, în
raport de temeiurile invocate de apelant, precum si din oficiu, sub toate
aspectele de fapt si de drept, Curtea a apreciat apelul ca fiind nefondat
pentru urmatoarele aspecte:
La argumentul retinut de instanta de fond, se adauga si considerentele
deduse din existenta si a celeilalte infractiuni sanctionata prin aceeasi
sentinta, precum si a înca trei condamnari definitive pentru acelasi gen de
fapte, (aspecte care vadesc specializarea si periculozitatea infractorului),
precum si din perioada scurta de executare a pedepsei.
Nu au fost identificate nici motive de desfiintare a sentintei, care sa
poata fi luate în considerare din oficiu.
Concluzionând, Curtea a apreciat sentinta apelata ca legala si
temeinica, iar criticile aduse ca nefondate.
Cu privire la cererea de efectuare a unei expertize grafologice (depusa
cu ocazia judecatii apelului), având ca obiectiv verificarea anumitor declaratii
ale apelantului din faza de urmarire penala, Curtea a considerat ca, data fiind
natura specifica a contestatiei la executare, aceasta nu poate fi primita,
întrucât în aceasta cale procesuala nu pot fi administrate probe care tind sa
puna în discutie ceea ce s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, printr-o
Hotarârea a ramas definitiva prin respingerea recursului condamnatului
prin decizia penala nr.3290/4.07.2004 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
2
