Contestaţie la executare.Recunoaşterea hotărârilor penale străine. Instanţa competentă.C.proc.pen. art.418, art.461 alin.1lit.d şi alin.2; Legea 302/2004,art.121 alin.1 şi 2, art.146 alin.2Potrivit art. 461 alin.2 C.pr.pen., contestaţia la întemeiată pe prevederile art.461 alin.1 lit.d C.pr.pen. se judecată de instanţa de executare sau de instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului.În cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr.302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoaşterea unei hotărâri penale străine, transferarea condamnatului pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România ( deci conversiunea condamnării), instanţa competentă să judece contestaţia la executare este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă, infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului.Tribunalul Dolj – Secţia Penalădecizia nr.4/16 ianuarie 2009Prin sentinţa penală nr. 2179 din 30.09.2008, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 16340/215/2008, s-a respins cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul B.A., în prezent deţinut în Penitenciarul Craiova.A obligat petentul-condamnat B.A.la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat.Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că prin cererea formulată la data de 11.08.2008, petentul-condamnat B. A. a solicitat contopirea pedepselor care i-au fost aplicate prin sentinţa penală nr. 09/06 din 23.03.2006 a Judecătoriei Huelva. din Regatul Spaniei.Petentul a arătat că prin sentinţa amintită anterior a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea delictului de favorizare a migraţiei clandestine şi la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de trafic ilegal de forţă de muncă precum şi 9 luni amendă, care a fost transformată în 135 zile închisoare. Aceste pedepse au fost cumulate aritmetic, conform prevederilor codului penal spaniol, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani, 9 luni şi 135 zile închisoare.
Petentul a mai precizat că prin s.p. nr. 243/04.12.2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost recunoscută sentinţa nr. 09/06 din 23.03.2006 a Judecătoriei Huelva şi s-a dispus transferul condamnatului în România pentru continuarea executării pedepsei de 9 ani, 9 luni şi 135 zile închisoare.Condamnatul a arătat că, întrucât este , iar infracţiunile comise în străinătate au corespondent în legea română, ţinând cont şi de disp. art. 4 din Codul penal, solicită contopirea celor 3 pedepse în conformitate cu legislaţia română.A fost ataşat dosarul nr. 8223/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti.Analizând cererea petentului şi actele penale depuse la dosar, instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.Pentru a se pronunţa această soluţie instanţa de fond a constatat următoarele:Prin sentinţa penală nr. 243/04.12.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin d.p. nr. 1521/30.04.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost recunoscută sentinţa penală nr. 09/06 din 23.03.2006 pronunţată de Judecătoria din Huelva – Secţiunea I şi ordinul de executare nr. 29/2006 din 27.10.2006 emis de Judecătoria de I Instanţă şi Instrucţie 1 din Palma del Condado. S-a dispus transferul condamnatului B. A. în România pentru continuarea executării pedepsei de 9 ani, 6 luni şi 135 zile închisoare.În sarcina condamnatului s-a reţinut că în perioada septembrie-octombrie 2004 împreună cu alte persoane dintr-un grup organizat a recrutat un număr de patru persoane din România pe care le-a transportat şi le-a găzduit în Spania, părţile vătămate fiind obligate, prin ameninţări şi constrângeri să muncească în agricultură.În susţinerea cererii de contopire, condamnatul a invocat prevederile art. 4 C.p., solicitând contopirea pedepselor aplicate prin sentinţa pronunţată de Judecătoria din Huelva după legea română, respectiv art. 33, 34, 36 C.p. Textul articolului 4 C.p. care consacră principiul personalităţii legii penale nu este însă aplicabil în speţa de faţă, întrucât petentul a fost deja judecat şi condamnat pentru săvârşirea pe teritoriul Spaniei a faptelor amintite anterior. Aceste dispoziţii legale devin aplicabile doar în situaţia în care cetăţeanul român nu este judecat sau condamnat pe teritoriul statului unde a comis infracţiunea.
Pe de altă parte, nu s-au putut aplica concomitent atât dispoziţiile penale spaniole (cu privire la judecată, încadrare juridică, dozarea pedepselor) cât şi cele române, doar cu privire la modul de contopire a pedepselor stabilite de instanţa din Spania.Prin sentinţa penală nr. 243/04.12.2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost recunoscută în întregime sentinţa penală nr. 09/06 din 23.03.2006 pronunţată de Judecătoria din Huelva – Secţiunea I, fiind aplicabile toate dispoziţiile sale, doar executarea urmând să se facă în România. Orice modificare a dispoziţiilor hotărârii se poate face doar printr-o cale extraordinară de atac, asupra căreia, potrivit art. 122 alin. 3 din Legea nr. 302/2004, poate decide doar statul străin care a cerut executarea, în speţă, Spania.Împotriva acestei sentinţe penale nr 2179/ 30.09 2008 a declarat recurs condamnatul B. A., criticând hotărârea pentru nelegalitate arătând că în cauză sunt aplicabile dispoz.art.4 C.p., care consacră principiul personalităţii legii române, invocând că legiuitorul român nu a avut în vedere limitarea acestui principiu numai la faptele săvârşite în afara teritoriului României şi judecate de instanţele române, acest argument ar conduce în practică la o situaţie absurdă, respectiv să se aplice reguli diferite, pedepse şi modalităţi de executare diferite.Prin decizia penală nr.4 din 16 ianuarie 2009, pronunţată în dosarul nr.16340/215/2008, Tribunalul Dolj a admis recursul penal declarat de condamnatul B. A., a casat sentinţa penală şi s-a reţinut cauza spre judecată în primă instanţă în competenţa Tribunalului Dolj.Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a arătat că dispoz.art.122 alin.3 din lg.302/2004, se referă la reglementarea unei căi de atac extraordinare asupra unei hotărâri de executat, ori în speţă, condamnatul a formulat o cerere de contopire a pedepsei.Tribunalul a constatat deci că sentinţa Judecătoriei Craiova este nelegală, în speţă fiind incident cazul de casare prevăzut de art.385/9, pct.1 C.p.p. respectiv nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie, situaţie care impune rejudecarea cauzei de către instanţa competentă, conform art. 385/15 pct.2 lit.c C.p.p.
Astfel, în speţă condamnatul s-a adresat Judecătoriei Craiova cu o cerere intitulată contopirea pedepselor aplicate prin sentinţa nr.9 23.03.2006, a Judecătoriei Huelva din Spania, sentinţă care a fost recunoscută de către instanţa română competentă conform Lg.302/2004, şi pusă în executare în România, dispunându-se şi tranferul condamnatului în România pentru continuarea executării pedepsei de 9 ani, 9 luni şi 135 de zile.În esenţă, condamnatul solicită practic o modificare a pedepsei rezultante aplicate de către instanţa spaniolă, solicitând aplicarea regulilor privind cumulul juridic al pedepselor concurente prevăzut de Codul penal român, disp.art.33, 34, 36 C.p., având în vedere că la stabilirea pedepsei aplicată de către instanţa spaniolă, s-au aplicat dispoziţiile privind sistemul cumulului aritmetic al pedepselor de 6 ani închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare şi 135 zile închisoare rezultată din amendă transformată în închisoare, acesta având în final de executat pedeapsa rezultantă de mai sus.Ca atare, cererea petentului este practic o contestaţie la executare şi nu o cerere de contopire a pedepselor concurente, contestaţie care potrivit art.461 alin.2 C.p.p., se judecă de instanţa de executare sau instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare în cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului.Astfel, deşi în temeiul prevederii Lg.302/2004 Curtea de Apel Bucureşti a dispus recunoaşterea hotărârii penale străine şi transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un Penitenciar din România, această instanţă nu constituie instanţă de executare, în sensul art.418 şi art.461 alin.2 C.p.p., la fel nici Judecătoria Craiova, care a procedat la soluţionarea unei asemenea cereri, instanţa competentă material fiind instanţa competentă potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate şi în a cărui circumscripţie se află locul de detenţie al condamnatului.Este adevărat că sentinţa penală nr.9/23.03.2006 a fost pronunţată de judecătoria din Huelva, iar mandatul de executare nr.29./27.10.2006 emis de către judecătoria I-a, instanţă şi instrucţie din Palma del Condado, însă condamnările privesc delict de favorizare a migraţiei clandestine, şi trafic ilegal de forţă de muncă, fapte care realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 şi alin.2 lit.a din lg.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 C.p., din dreptul naţional.
În cauză, raportat la infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat în străinătate – instanţa competentă materială în România să judece astfel de infracţiuni în primă instanţă este Tribunalul, iar determinarea instanţei de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competenţă din partea generală a codului de procedură penală sau legea specială.
