C. pen., art. 37 C. proc. pen., art. 461 lit. d)
înlăturarea stării de recidivă, care este o împrejurare ce ţine de fondul cauzei, nu reprezintă un incident ivit în cursul executării care să determine modificarea pedepsei. Reţinerea ei de către instanţe are autoritate de lucru judecat care nu poate fi îndepărtată pe calea contestaţiei la executare.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2148
din 29 martie 2005
Prin cererea înregistrată sub nr. 4189/2004, la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, petentul condamnat A.S.M. a formulat contestaţie la executarea sentinţei penale nr. 180 din 12 martie 2001 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 363 din 31 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti.
In motivarea contestaţiei, petentul a arătat că prin sentinţa penală nr. 180/2001, modificată prin decizia penală nr. 363/2001 s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, la care s-a adăugat şi pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 468 din 5 mai 1997 a Judecătoriei sectorului 5, rămasă definitivă la data de 5 iunie 1997 şi că instanţa de fond şi apel au reţinut în mod greşit că fapta de omor calificat a fost comisă în stare de recidivă, deoarece termenul de încercare pentru pedeapsa de 1 an închisoare trebuia redus, în cauză intervenind reabilitarea.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin decizia penală nr. 1132 din 15 septembrie 2004, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la exe-
cutare formulată de condamnat, pe care l-a obligat să plătească statului suma de 200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
In motivarea acestei hotărâri, instanţa a arătat că cererea petentu-lui-condamnat este inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., deoarece înlăturarea stării de recidivă, care este o împrejurare ce ţine de fondul cauzei, nu reprezintă un incidcnt ivit în cursul executării, care să determine modificarea pedepsei.
Acest lucru îl putea face condamnatul, arată instanţa, în cursul procesului, respectiv al executării căilor legale de atac ordinare.
S-a concluzionat că, întrucât motivele invocate în cererea de contestaţie nu se încadrează în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen., aceasta este inadmisibilă.
împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă, a declarat apel condamnatul A.S.M. pe care a criticat-o ca fiind greşită din moment ce s-a dovedit că instanţa care l-a condamnat a reţinut în mod greşit existenţa stării de recidivă.
Diferit, condamnatul a solicitat să se constate şi faptul că pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 168/1997 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti este graţiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, prin decizia penală nr. 804 din 27 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat pe care l-a obligat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
In motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că în mod corect, prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la formulată de condamnat, dcoarece motivul invocat nu se regăseşte între cele arătate în art. 461 lit. d) C. proc. pen., care reglementează situaţiile care pot forma obiectul unei asemenea cereri, respectiv se invocă amnistia, graţierea, prescripţia sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incidcnt ivit în cursul executării.
In cauză, motivul invocat de condamnat, înlăturarea stării de recidivă, nu constituie un incidcnt ivit în timpul executării ci o proccdură de fond care a fost rezolvată ca autoritate de lucru judecat.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul A.S.M. pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în fond şi apel, respectiv, înlăturarea stării de recidivă.
Recursul declarat de recurentul condamnat A.S.M. este nefondat, deoarece în cauză instanţele de fond şi apel au apreciat just că motivul invocat nu se regăseşte între cele arătate în art. 461 lit. d) C. proc. pen., starea de recidivă neconstituind o împrejurare intervenită în timpul executării pedepsei, aceasta fiind cunoscută la judecată cauzei, iar reţinerea ei de către instanţe are autoritate de lucru judecat care nu poate fi îndepărtată pe calea contestaţiei la executare.
Prin urmare, recursul declarat de condamnatul A.S.M., a fost nefondat, a fost respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
