Legea nr. 543/2002, art. 4 alin. (1)
C. pen., art. 37
Nu beneficiază de dispoziţiile legii de graţiere cei condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi cei care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Are calitatea de recidivist persoana care după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii săvârşeşte o nouă infracţiune, în condiţiile prevăzute de lege.
Starea de recidivă care determină calitatea de recidivist ia naştere în momentul săvârşirii celei de a doua infracţiuni, iar vocaţia la graţiere este analizată în raport cu condiţiile în care se găseşte condamnatul la momentul la care instanţa apreciază asupra aplicării dispoziţiilor legii de graţiere.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4228 din 8 iulie 2005
Prin sentinţa penală nr. 604/ S din 16 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Braşov, a fost respinsă contestaţia la formulată de condamnatul N.M. privind sentinţa penală nr. 249/ S din 17 iunie 2003 a Tribunalului Braşov.
Instanţa a reţinut că motivul invocat de condamnat în contestaţia contra executării sentinţei penale menţionate, în sensul că în mod greşit, în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 633 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Braşov, pedeapsă adăugată celei aplicate în cauză, urmând să execute 5 ani închisoare, nu face parte din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Curtea de Apel Braşov, prin decizia penală nr. 85/ Ap din 16 martie 2005, pronunţată cu opinie separată a admis apelul declarat de contestator împotriva sentinţei primei instanţe pe care a desfiinţat-o şi rejudecând a admis contestaţia la executare, a constatat că N.M. se afla în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, în baza mandatului nr. 298 din 7 iulie 2003 emis de Tribunalul Braşov, pedeapsă compusă dintr-o sancţiune de 3 ani închisoare cumulată cu o pedeapsă de 2 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 633 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Braşov.
S-a mai constatat că pedeapsa de 2 ani a fost graţiată administrativ la 4 octombrie 2002 în baza Legii nr. 543/2002, graţiere care a fost menţinută fiind corect aplicată şi s-a constatat că în urma acestei graţieri, N.M. mai are de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 249/S din 17 iunie 2003 a Tribunalului Braşov.
Curtea a anulat mandatul de executare nr. 298 din 7 iulie 2003 emis de Tribunalul Braşov şi a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 3 ani închisoare.
In dezacord cu opinia majoritară, în opinia separată s-a apreciat că se impune respingerea apelului contestatorului N.M. deoarece în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Legii de graţiere nr. 543/2002 cu privire la pedeapsa aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 633 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Braşov deoarece este recidivist.
împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi contestatorul N.M.
La data judecării recursului, 8 iulie 2005, recurentul contestator a solicitat să se ia act de retragerea recursului său.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs conform prevederilor art. 368 din acelaşi cod şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.
Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de contestator, până la închiderea dezbaterilor, în cauză fiind respectate condiţiile prevăzute de art. 369 C. proc. pen., se va lua act de retragerea solicitată de recurentul contestator.
In recursul parchetului se susţine că decizia instanţei de apel este nelegală, că se impunea respingerea apelului contestatorului deoarece în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 543/2002 cu privire la graţierea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 633 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Braşov, deoarece la data adoptării actului de graţiere (4 octombrie 2002) N.M. devenise recidivist prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni de furt calificat.
Recursul este fondat.
Judecătoria Braşov, prin sentinţa penală nr. 633 din 19 martie 2002, l-a condamnat pe N.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., fapta din 22 septembrie 2001 la 2 ani închisoare, pedeapsă care a fost suspendată condiţionat conform art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare de 4 ani prevăzută
de art. 82 C. pen. Prin decizia penală nr. 468/ A din 17 iunie 2002 a Tribunalului Braşov a fost admis apelul părţii civile SC N. SRL Braşov împotriva acestei sentinţe penale care a fost desfiinţată doar cu privire la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, menţinând restul dispoziţiilor.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 249/S din 17 iunie 2003, contra executării căreia N.M. a formulat contestaţie, condamnat la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. şi la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., fapte din noaptea de 8 aprilie 2002. Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
In baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată lui N.M. prin sentinţa penală nr. 633 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Braşov şi s-a dispus ca acesta să execute 5 ani închisoare.
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 nu beneficiază de dispoziţiile ei, cei condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi cei care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Recidivist este persoana care după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii săvârşeşte o nouă infracţiune, în condiţiile prevăzute de lege.
Aşadar, starea de recidivă care determină calitatea de recidivist ia naştere în momentul săvârşirii celei de a doua infracţiuni.
Exceptarea recidiviştilor de la graţiere vizează pe toţi condamnaţii care au dobândit această calitate până în momentul intrării în vigoare a actului de clemenţă.
Chiar dacă la data comiterii uneia dintre infracţiunile anterioare, condamnatul se află la prima încălcare a legii, vocaţia sa la graţiere este apreciată în raport cu condiţiile în care se găseşte în momentul la care se face aprecierea şi care evidenţiază soluţia să ulterioară, pericolul social sporit pe care l-a dobândit ca urmare a activităţii sale infracţionale după comiterea primei infracţiuni.
Analizând situaţia contestatorului N.M., corect în opinia separată la decizia atacată, se constată că la data adoptării actului de graţiere (4 octombrie 2002), acesta devenise recidivist prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni cu intenţie, la data de 8 aprilie 2002, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani.
Aşadar, aplicarea Legii nr. 543/2002 cu privire la pedeapsa de doi ani închisoare, aplicată contestatorului prin sentinţa penală nr. 633 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Braşov şi constatarea graţierii acesteia astfel cum s-a dispus prin decizia recurată ca urmare a admiterii contestaţiei la executare, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu este legală întrucât în momentul adoptării legii N.M. era recidivist.
In consecinţă, pentru aceste considerente, urmează ca în temeiul art. 385 ‘ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 85/ Ap din 16 martie 2005 a Curţii de Apel Braşov care va fi casată şi se va menţine sentinţa penală nr. 604/ S din 16 noiembrie 2004 a Tribunalului Braşov.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
