Contestaţie la executare – suspendare executare silită – recurs Contestaţie la executare


TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1935/R

Obiectul: contestaţie la – suspendare executare silită – recurs

Asupra recursului civil de faţă:

Constată că, prin cererea formulată la data 27.03.2008, contestatorii C. I., C.

M. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii N. C., N. G., N. N., N. GH. G., V. I. –

executor judecătoresc, anularea actului de executare, respectiv ordonanţa

nr.435/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti şi a procesului verbal

nr.435/P/21.12.2007, ordonanţă menţinută prin Rezoluţia nr.199/II/2007 şi prin

sentinţa penală nr.17/24.01.2008 a Judecătoriei Costeşti, anularea şi încetarea

executării înseşi , suspendarea executării silite în dosarulnr.18/2008 al B.E.J.V. I.

În motivare, contestatorii arată că la data de 18.03.2008, au fost somaţi să

respecte dreptul de proprietate al suprafeţei de 1585 mp, dreptul de servitute

potrivit sentinţei civile nr.11401/1993 a Judecătoriei Piteşti precum şi la retragerea

gardului aflat de pe teren. Contestatorii au fost indicaţi în calitate de moştenitori

legali ai debitoarei defuncte C. F., iar titlul executoriu invocat a fost ordonanţa

Parchetului nr.435/2007, care nu îndeplineşte cerinţele legale conform art.372 Cod

pr.civ.

Ordonanţa Parchetului s-a dat la data de 30.06.2007 când C. F. era decedată,

şi împotriva unui defunct s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 245 alin.1 lit.c ) Cpp.

Pârâţii – intimaţi sunt nepoţii defunctei şi ştiau de decesul numitei C. F.-

mama contestatorilor. Cu toate acestea au înţeles să se judece în continuare cu un

defunct şi în faţa Judecătoriei Costeşti.

Titlul executoriu, ordonanţa parchetului, nu este investit cu formulă

executorie conform art. 269 C.pr.civ., iar dacă raportarea se face la

sent.civ.nr.11401/1993 a Judecătoriei Piteşti, executarea este prescrisă.

O altă chestiune o reprezintă nulitatea arătată de disp.art.398 C.pr.civ. care

arată că “hotărârile şi titlurile executorii nu se vor putea executa în contra

moştenitorilor, sub pedeapsă de nulitate, decât 8 zile după ce li s-a făcut o

încunoştiinţare colectivă a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul deschiderii

succesiunii pe numele moştenirii, fără a se arăta numele şi calitatea fiecărui

moştenitor”.

Prin întâmpinarea formulată intimatul V. I. – Judecătoresc invocă

excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a executorului judecătoresc în cauzele

având ca obiect contestaţiile la executare, întrucât acesta nu este parte în proces,

conform concluziilor care se desprind din decizia

nr.225/2003.

La dosarul cauzei s-au depus copiile certificate din dosarul de executare

nr.18/2008 al B.E.J. V. I., procuri judiciare, hotărâri judecătoreşti privind intimaţii

şi autorii contestatorilor.

Prin sentinţa civilă nr. 485/6 mai 2008, Judecătoria Costeşti a admis în parte

contestaţia la executare formulată de contestatorii C. I. şi C. M. în contradictoriu cu

intimaţii N. C., N. G., N. N., N. Gh. G. şi B.E.J. V. I. şi a anulat somaţia din 18

martie 2008, în dosarul de executare nr.18/2008 al B.E.J. V. I. şi a dispus refacerea

actelor de executare cu respectarea dispoziţiilor art.398 c.civ. A fost respinsă

contestaţia la executare faţă de intimatul V. I. ca fiind introdusă împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă şi, au fost obligaţi intimaţii N. C., N. G., N.

N. şi N. Gh. G. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către contestatori.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa

civilă nr.11401/1993 a Judecătoriei Piteşti autorul contestatorilor, numitul C. D.A. a

fost obligat să lase intimaţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de

1585 mp, să respecte dreptul de servitute şi să retragă gardul aflat de pe teren ( fila

15 dosar).

Aşa cum rezultă din sentinţele judecătoreşti depuse la dosar de către intimaţi

( sent.civ.nr.971/1996 a Judecătoriei Costeşti, dec.civ. nr.1436/R/1998 a Curţii de

Apel Piteşti, ) litigiile şi starea de tensiune au continuat între intimaţi şi autorii

contestatorilor, culminând cu plângerea penală făcută împotriva autoarei defuncte

Cernea Floarea pentru nerespectarea hotărârii judecătoreşti.

Prin ordonanţa nr.435/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Costeşti, ordonanţă menţinută prin Rezoluţia nr.199/II/2007, s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a învinuitei C. F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 271

alin.2 Cp în baza art.11 pct.1 lit.b1) iar prin procesul – verbal nr.435/P/21.12.2007

s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare. Plângerea împotriva ordonanţei

parchetului a fost formulată de intimatul N. C., iar la data de 24.01.2008 s-a

pronunţat sent.pen.nr.17 în dos.nr.1256/214/2007 (f. 11-17 dosar).

În opinia instanţei, odată cu exercitarea controlului judecătoresc,

independent de soluţia particulară pronunţată în cauză, respectiv s-a luat act de

retragerea plângerii, câtă vreme a fost menţinută soluţia adoptată prin ordonanţa

parchetului nr.435/P.2007, aceste acte emise de procuror reprezintă titluri

executorii. Această concluzie se desprinde şi din interpretarea disp.art.2491 pct.(4)

Cpp, precum şi din faptul că măsura restabilirii situaţiei anterioare reprezintă practic

posibilitatea oferită de lege ca pe cale coercitivă proprietarului să -i fie respectat

dreptul şi să poată exercita toate atributele dreptului de proprietate, inclusiv

atributul posesiei..

Instanţa nu va reţine nici apărarea conform căreia primul titlu executoriu (

sent.civ. nr. 11401/1993 a Judecătoriei Piteşti), a privit pe autorul C. A.(tatăl

contestatorilor), iar litigiile ulterioare au privit-o şi pe mama acestora C. F., iar acest

titlu nu produce efecte juridice cu privire la alte persoane, pentru următoarele

motive:

Dreptul de proprietate este opozabil erga omnes şi a fost recunoscut în cadrul

unei acţiuni în revendicare, iar succesorii universali (printre care şi contestatorii) nu

pot dobândi mai multe drepturi decât au avut autorii lor. Totodată servitutea este

un drept real care poartă asupra lucrului altuia, iar proprietarul fondului aservit nu

poate face nimic pentru a scădea ori a îngreuna întrebuinţarea servituţii.

În concluzie, titlurile executorii obţinute în contra autorilor defuncţi sunt

opozabile şi obligă la respectarea lor şi pe contestatori, iar prescripţia nu îi poate

apăra de neexecutare date fiind litigiile care s-au purtat ulterior între defuncţii C. A.

şi F. şi intimaţii N., care au avut ca obiect tot contestaţii la executare.

Pentru aceste motive, instanţa nu poate dispune încetarea executării silite

înseşi, aşa cum solicită contestatorii.

Ultima critică formulată de contestatori este însă întemeiată şi pune în

discuţie anularea actului de executare şi refacerea acestuia deoarece nu au fost

îndeplinite formal prevederile art. 398 Cod. pr.civ.

Conform acestor dispoziţii “hotărârile şi titlurile executorii nu se vor putea

executa în contra moştenitorilor, sub pedeapsă de nulitate, decât 8 zile după ce li s-a

făcut o încunoştiinţare colectivă a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul

deschiderii succesiunii pe numele moştenirii, fără a se arăta numele şi calitatea

fiecărui moştenitor”.

Se observă că în dosarul de executare somaţia din 18.03.2008 a fost emisă

direct pe numele contestatorilor, fără a se respecta cu stricteţe textul de lege care

vorbeşte prealabil despre o încunoştinţare colectivă la domiciliul deschiderii

succesiunii, fără a se arăta numele şi calitatea fiecărui moştenitor.

Cât priveşte întâmpinarea intimatului V. I. – executor judecătoresc instanţa

va reţine excepţia invocată şi va respinge contestaţia în ceea ce-l priveşte pe acest

intimat ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru toate aceste considerente în baza art. 329 – 404 C.pr.civ. contestaţia la

executare a fost admisă în parte.

În baza art. 276 C.pr.civ. a obligat intimaţii la plata cheltuielilor de judecată

către contestatori.

Prin cererea formulată la data de 09.06.2008, petenţii C. I. şi C. M. au

solicitat, în baza art.281 c.proc.civ., îndreptarea erorii materiale de calcul din

sentinţa civilă nr.485/2008, arătând că suma totală a cheltuielilor este de 1391 lei,

iar instanţa din eroare a acordat cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.

Prin încheierea din data de 10 iunie 2008, Judecătoria Costeşti a respins

cererea contestatorilor formulată în baza art.281 c.proc.civ., ca neîntemeiată,

reţinând că, în cauză s-a făcut aplicarea art.276 c.proc.civ. contestaţia fiind admisă

în parte.

Împotriva sentinţei civile nr.485/2008 au declarat recurs intimaţii N. C., N.

N. şi N. Gh. G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că în mod greşit, instanţa de fond i-a obligat

la plata cheltuielilor de judecată către contestatori, deoarece actele de executare au

fost întocmite de judecătoresc V. I. căruia i-au achitat onorariul în sumă

de 1.000 lei la data de 17.03.2008.

Mai arată recurenţii că sunt de acord cu refacerea actelor de executare cu

condiţia ca acestea să fie făcute tot de BEJ V. I.

Mai reţin recurenţii că, dacă instanţa de fond a respins contestaţia faţă de

intimatul V. I., nici ei nu trebuiau citaţi ca intimaţi, deoarece obiectul contestaţiei

este dosarul de executare nr.18/2008 întocmit de BEJ V. I..

La data de 24.06.2008 contestatorii C. I. şi C. M. au declarat recurs atât

împotriva sentinţei civile nr.485/2008 cât şi împotriva încheierii din data de 10 iunie

2008 referitoare la cheltuielile de judecată, astfel:

-Instanţa nu s-a pronunţat asupra prescripţiei executării invocată prin cererea

de chemare în judecată.

-Somaţia a fost emisă direct pe numele presupuşilor moştenitori ai defunctei,

fiind emisă astfel că această somaţie a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art.398

c.proc.civ.

-În mod greşit instanţa de fond a reţinut că executorul judecătoresc nu are

calitate procesuală pasivă deoarece actele de executare au fost emise de către acesta,

iar potrivit principiului constituţional cel ce a săvârşit o faptă este obligat să

răspundă.

-S-a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât contestatorii au solicitat încetarea

executării silite iar instanţa a dispus refacerea actelor de executare.

-În mod greşit instanţa de fond a acordat numai parţial cheltuielile de

judecată.

-În mod greşit instanţa de fond, prin încheierea din data de 10 iunie 2008 a

respins cererea de îndreptare a erorii materiale de calcul formulată de contestatori

în baza art.281 c.proc.civ. întrucât din actele depuse la dosar rezultă că s-au efectuat

cheltuieli de judecată în sumă totală de 1.391 lei, iar instanţa de fond în mod nelegal

nu a acordat în totalitate onorariu de avocat şi contravaloarea copiilor înscrisurilor

depuse de contestatori la dosarul cauzei, în sumă de 31 lei.

Analizând sentinţa atacată precum şi încheierea din data de 10 iunie 2008

prin prisma criticilor invocate şi în raport de dispoziţiile art.3041 c.proc.civ.

tribunalul constată că recursurile sunt nefondate.

Criticile formulate de intimaţi în cererea de recurs sunt neîntemeiate astfel:

Potrivit dispoziţiilor art.399 c.proc.civ. contestaţia la executare este mijlocul

procedural prin care părţile interesate sau vătămate prin modul de realizare a

executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condiţiilor şi formalităţilor stabilite

de procedura execuţională se pot plânge instanţei competente în vederea desfiinţării

sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale, iar potrivit dispoziţiilor

art.402 c.proc.civ. judecarea contestaţiei la executare nu se poate face decât în

contradictoriu, cui citarea părţilor implicate în faza executării silite, precum şi a

celor ce pretind că le-au fost lezate drepturile prin activitatea de executare.

Deci, potrivit acestor texte de lege, executorul judecătoresc nu are calitate de

parte în proces, atribuţiile sale fiind reglementate de Legea nr.188/2000 care

stabileşte în art.1 alin.2 că executorii judecătoreşti sunt investiţi să îndeplinească un

serviciu de interes public.

De altfel, prin decizia nr.225/2008 a Curţii Constituţionale s-a statuat că,

citarea executorului judecătoresc cu ocazia judecării contestaţiei la executare nu se

justifică, având în vedere că pe de o parte, acesta nu are calitate de parte în proces,

iar pe de altă parte, instanţa investită cu soluţionarea unei atare contestaţii judecă

litigiul pe baza dosarului de executare, ceea ce face inutilă prezenţa executorului

judecătoresc.

judecătoresc.

Având în vedere că executorul judecătoresc nu poate avea calitatea de parte

în proces, în mod corect, instanţa de fond a respins contestaţia la executare

îndreptată împotriva acestuia, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă.

Prin urmare, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în locul celor

care au pierdut procesul, în speţă, intimaţii, chiar dacă aceştia i-au achitat, aşa cum

susţin, onorariu pentru efectuarea executării.

Cu privire la recursurile formulate de contestatori împotriva sentinţei civile

nr.485/2008 şi a încheierii din data de 10 iunie 2008, tribunalul constată că acestea

sunt nefondate pentru următoarele considerente:

-Critica referitoare la nepronunţarea instanţei de fond asupra prescripţiei

executării este neîntemeiată, deoarece instanţa de fond a analizat în considerente

această excepţie şi a concluzionat că, titlurile executorii obţinute în contra autorilor

defuncţi sunt opozabile şi obligă la respectarea lor şi pe contestatori, iar prescripţie

nu îi poate apăra de neexecutare date fiind litigiile care s-au purtat ulterior între

defuncţii C. A. şi F. şi intimaţii N., care au avut ca obiect tot contestaţii la executare.

-Cu privire la cea de-a doua critică, respectiv că, somaţia s-a emis direct pe

numele moştenitorilor, cu încălcarea dispoziţiilor art.398 c.proc.civ. se observă că

instanţa de fond a admis contestaţia la executare tocmai datorită nerespectării

disp.art.398 c.proc.civ. şi, în consecinţă a dispus anularea acestei somaţii emisă la

data de 128 martie 2008. Prin urmare, această critică este neîntemeiată.

-Cu privire la critica referitoare la greşita reţinere a lipsei calităţii procesuale

pasive a executorului judecătoresc, se constată că şi aceasta este neîntemeiată,

deoarece, aşa cum s-a arătat în analiza recursului intimaţilor, executorul

judecătoresc nu poate avea calitatea de parte în cadrul unui proces având ca obiect

contestaţie la executare.

Într-adevăr şi executorii judecătoreşti răspund pentru faptele lor. De altfel,

Legea nr. 188/2000 reglementează o astfel de răspundere în articolele 41-43 însă,

acestea exced cadrului procesual de faţă.

-Mai susţin recurenţii că, instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Şi această critică este neîntemeiată, deoarece în cadrul contestaţiei la

executare s-au invocat neregularităţi ale actelor de executare, iar instanţa de fond,

prin soluţia pronunţată a constatat aceste neregularităţi şi a dispus, aşa cum prevede

art.404 c.proc.civ. anularea actului de executare contestat, în speţă – somaţia emisă

la data de 18 martie 2008.

Faptul că recurenţii-contestatori au solicitat şi încetarea executării silite, iar

instanţa de fond nu le-a admis acest capăt de cerere, nu înseamnă că a acordat ceea

ce nu s-a cerut.

-Cu privire la acordarea parţială a cheltuielilor de judecată şi la greşita

respingere a cererii de îndreptare a erorii de calcul pentru cheltuielile de judecată,

formulată în baza art.281 c.proc.civ., tribunalul constată că şi această critică este

nefondată, astfel:

Poziţia de parte câştigătoare în proces fiind determinată de raportul dintre

conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a

litigiului, urmează ca, atunci când pretenţiile ce formează obiectul acţiunii sunt

admise numai parţial, instanţa va trebui să acorde celui care a câştigat procesul

numai o parte din cheltuielile de judecată suportate, proporţional cu pretenţiile

admise.

Cum în speţă contestaţia a fost admisă în parte, în mod corect instanţa de

fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art.276 c.proc.civ. şi a apreciat ca îndestulător

onorariul avocatului în sumă de 500 lei faţă de termenele acordate şi complexitatea

litigiului, având în vedere şi dispoziţiile art.274 alin.3 c.proc.civ., care prevăd că,

judecătorii au dreptul să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori vor constata

motivat că sunt nepotrivit de mari, faţă de valoarea pricinii sau îndeplinită

de avocat.

Faptul că recurenţii-contestatori au depus odată cu contestaţia şi înscrisuri de

care au înţeles să se folosească în prezenta cauză, nu-i îndreptăţeşte să solicite

contravaloarea cheltuielilor privind fotocopierea acestor înscrisuri, deoarece la

dosarul cauzei se află copii certificate din dosarul de executare obţinute pe

cheltuiala intimaţilor iar nu a contestatorilor.

De asemenea, nu sunt justificate nici cheltuielile privind taxele notariale

pentru procura judiciară, întrucât dispoziţiile art.68 alin.2 c.proc.civ. prevăd că,

dreptul de reprezentare poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi

trecută în încheierea de şedinţă.

Pentru considerentele arătate, în baza art.312 c.proc.civ. tribunalul va

respinge recursurile ca nefondate.

Având în vedere soluţia pronunţată nu se vor acorda cheltuieli de judecată.

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de contestatorii C. I. şi C.

M., împotriva încheierii de şedinţă din data de 10 iunie 2008 şi a sentinţei

civile nr.485 din data de 06.05.2008, pronunţate de Judecatoria Costeşti în

dosarul nr.421/214/2008 şi de intimaţii N. C, N. G., N. N. şi N. GHE. G.,

împotriva sentinţei civile nr.485 din data de 06.05.2008, pronunţate de

Judecătoria Costeşti în dosarul nr.421/214/2008 intimat fiind V. I. – executor

Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi 18 Noiembrie 2008, la Tribunalul

Argeş – Secţie Civilă.

6