TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1935/R
Obiectul: contestaţie la – suspendare executare silită – recurs
Asupra recursului civil de faţă:
Constată că, prin cererea formulată la data 27.03.2008, contestatorii C. I., C.
M. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii N. C., N. G., N. N., N. GH. G., V. I. –
executor judecătoresc, anularea actului de executare, respectiv ordonanţa
nr.435/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti şi a procesului verbal
nr.435/P/21.12.2007, ordonanţă menţinută prin Rezoluţia nr.199/II/2007 şi prin
sentinţa penală nr.17/24.01.2008 a Judecătoriei Costeşti, anularea şi încetarea
executării înseşi , suspendarea executării silite în dosarulnr.18/2008 al B.E.J.V. I.
În motivare, contestatorii arată că la data de 18.03.2008, au fost somaţi să
respecte dreptul de proprietate al suprafeţei de 1585 mp, dreptul de servitute
potrivit sentinţei civile nr.11401/1993 a Judecătoriei Piteşti precum şi la retragerea
gardului aflat de pe teren. Contestatorii au fost indicaţi în calitate de moştenitori
legali ai debitoarei defuncte C. F., iar titlul executoriu invocat a fost ordonanţa
Parchetului nr.435/2007, care nu îndeplineşte cerinţele legale conform art.372 Cod
pr.civ.
Ordonanţa Parchetului s-a dat la data de 30.06.2007 când C. F. era decedată,
şi împotriva unui defunct s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 245 alin.1 lit.c ) Cpp.
Pârâţii – intimaţi sunt nepoţii defunctei şi ştiau de decesul numitei C. F.-
mama contestatorilor. Cu toate acestea au înţeles să se judece în continuare cu un
defunct şi în faţa Judecătoriei Costeşti.
Titlul executoriu, ordonanţa parchetului, nu este investit cu formulă
executorie conform art. 269 C.pr.civ., iar dacă raportarea se face la
sent.civ.nr.11401/1993 a Judecătoriei Piteşti, executarea este prescrisă.
O altă chestiune o reprezintă nulitatea arătată de disp.art.398 C.pr.civ. care
arată că “hotărârile şi titlurile executorii nu se vor putea executa în contra
moştenitorilor, sub pedeapsă de nulitate, decât 8 zile după ce li s-a făcut o
încunoştiinţare colectivă a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul deschiderii
succesiunii pe numele moştenirii, fără a se arăta numele şi calitatea fiecărui
moştenitor”.
Prin întâmpinarea formulată intimatul V. I. – Judecătoresc invocă
excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a executorului judecătoresc în cauzele
având ca obiect contestaţiile la executare, întrucât acesta nu este parte în proces,
conform concluziilor care se desprind din decizia
nr.225/2003.
La dosarul cauzei s-au depus copiile certificate din dosarul de executare
nr.18/2008 al B.E.J. V. I., procuri judiciare, hotărâri judecătoreşti privind intimaţii
şi autorii contestatorilor.
Prin sentinţa civilă nr. 485/6 mai 2008, Judecătoria Costeşti a admis în parte
contestaţia la executare formulată de contestatorii C. I. şi C. M. în contradictoriu cu
intimaţii N. C., N. G., N. N., N. Gh. G. şi B.E.J. V. I. şi a anulat somaţia din 18
martie 2008, în dosarul de executare nr.18/2008 al B.E.J. V. I. şi a dispus refacerea
actelor de executare cu respectarea dispoziţiilor art.398 c.civ. A fost respinsă
contestaţia la executare faţă de intimatul V. I. ca fiind introdusă împotriva unei
persoane fără calitate procesuală pasivă şi, au fost obligaţi intimaţii N. C., N. G., N.
N. şi N. Gh. G. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către contestatori.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa
civilă nr.11401/1993 a Judecătoriei Piteşti autorul contestatorilor, numitul C. D.A. a
fost obligat să lase intimaţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de
1585 mp, să respecte dreptul de servitute şi să retragă gardul aflat de pe teren ( fila
15 dosar).
Aşa cum rezultă din sentinţele judecătoreşti depuse la dosar de către intimaţi
( sent.civ.nr.971/1996 a Judecătoriei Costeşti, dec.civ. nr.1436/R/1998 a Curţii de
Apel Piteşti, ) litigiile şi starea de tensiune au continuat între intimaţi şi autorii
contestatorilor, culminând cu plângerea penală făcută împotriva autoarei defuncte
Cernea Floarea pentru nerespectarea hotărârii judecătoreşti.
Prin ordonanţa nr.435/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria
Costeşti, ordonanţă menţinută prin Rezoluţia nr.199/II/2007, s-a dispus scoaterea
de sub urmărire penală a învinuitei C. F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 271
alin.2 Cp în baza art.11 pct.1 lit.b1) iar prin procesul – verbal nr.435/P/21.12.2007
s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare. Plângerea împotriva ordonanţei
parchetului a fost formulată de intimatul N. C., iar la data de 24.01.2008 s-a
pronunţat sent.pen.nr.17 în dos.nr.1256/214/2007 (f. 11-17 dosar).
În opinia instanţei, odată cu exercitarea controlului judecătoresc,
independent de soluţia particulară pronunţată în cauză, respectiv s-a luat act de
retragerea plângerii, câtă vreme a fost menţinută soluţia adoptată prin ordonanţa
parchetului nr.435/P.2007, aceste acte emise de procuror reprezintă titluri
executorii. Această concluzie se desprinde şi din interpretarea disp.art.2491 pct.(4)
Cpp, precum şi din faptul că măsura restabilirii situaţiei anterioare reprezintă practic
posibilitatea oferită de lege ca pe cale coercitivă proprietarului să -i fie respectat
dreptul şi să poată exercita toate atributele dreptului de proprietate, inclusiv
atributul posesiei..
Instanţa nu va reţine nici apărarea conform căreia primul titlu executoriu (
sent.civ. nr. 11401/1993 a Judecătoriei Piteşti), a privit pe autorul C. A.(tatăl
contestatorilor), iar litigiile ulterioare au privit-o şi pe mama acestora C. F., iar acest
titlu nu produce efecte juridice cu privire la alte persoane, pentru următoarele
motive:
Dreptul de proprietate este opozabil erga omnes şi a fost recunoscut în cadrul
unei acţiuni în revendicare, iar succesorii universali (printre care şi contestatorii) nu
pot dobândi mai multe drepturi decât au avut autorii lor. Totodată servitutea este
un drept real care poartă asupra lucrului altuia, iar proprietarul fondului aservit nu
poate face nimic pentru a scădea ori a îngreuna întrebuinţarea servituţii.
În concluzie, titlurile executorii obţinute în contra autorilor defuncţi sunt
opozabile şi obligă la respectarea lor şi pe contestatori, iar prescripţia nu îi poate
apăra de neexecutare date fiind litigiile care s-au purtat ulterior între defuncţii C. A.
şi F. şi intimaţii N., care au avut ca obiect tot contestaţii la executare.
Pentru aceste motive, instanţa nu poate dispune încetarea executării silite
înseşi, aşa cum solicită contestatorii.
Ultima critică formulată de contestatori este însă întemeiată şi pune în
discuţie anularea actului de executare şi refacerea acestuia deoarece nu au fost
îndeplinite formal prevederile art. 398 Cod. pr.civ.
Conform acestor dispoziţii “hotărârile şi titlurile executorii nu se vor putea
executa în contra moştenitorilor, sub pedeapsă de nulitate, decât 8 zile după ce li s-a
făcut o încunoştiinţare colectivă a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul
deschiderii succesiunii pe numele moştenirii, fără a se arăta numele şi calitatea
fiecărui moştenitor”.
Se observă că în dosarul de executare somaţia din 18.03.2008 a fost emisă
direct pe numele contestatorilor, fără a se respecta cu stricteţe textul de lege care
vorbeşte prealabil despre o încunoştinţare colectivă la domiciliul deschiderii
succesiunii, fără a se arăta numele şi calitatea fiecărui moştenitor.
Cât priveşte întâmpinarea intimatului V. I. – executor judecătoresc instanţa
va reţine excepţia invocată şi va respinge contestaţia în ceea ce-l priveşte pe acest
intimat ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 329 – 404 C.pr.civ. contestaţia la
executare a fost admisă în parte.
În baza art. 276 C.pr.civ. a obligat intimaţii la plata cheltuielilor de judecată
către contestatori.
Prin cererea formulată la data de 09.06.2008, petenţii C. I. şi C. M. au
solicitat, în baza art.281 c.proc.civ., îndreptarea erorii materiale de calcul din
sentinţa civilă nr.485/2008, arătând că suma totală a cheltuielilor este de 1391 lei,
iar instanţa din eroare a acordat cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Prin încheierea din data de 10 iunie 2008, Judecătoria Costeşti a respins
cererea contestatorilor formulată în baza art.281 c.proc.civ., ca neîntemeiată,
reţinând că, în cauză s-a făcut aplicarea art.276 c.proc.civ. contestaţia fiind admisă
în parte.
Împotriva sentinţei civile nr.485/2008 au declarat recurs intimaţii N. C., N.
N. şi N. Gh. G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în mod greşit, instanţa de fond i-a obligat
la plata cheltuielilor de judecată către contestatori, deoarece actele de executare au
fost întocmite de judecătoresc V. I. căruia i-au achitat onorariul în sumă
de 1.000 lei la data de 17.03.2008.
Mai arată recurenţii că sunt de acord cu refacerea actelor de executare cu
condiţia ca acestea să fie făcute tot de BEJ V. I.
Mai reţin recurenţii că, dacă instanţa de fond a respins contestaţia faţă de
intimatul V. I., nici ei nu trebuiau citaţi ca intimaţi, deoarece obiectul contestaţiei
este dosarul de executare nr.18/2008 întocmit de BEJ V. I..
La data de 24.06.2008 contestatorii C. I. şi C. M. au declarat recurs atât
împotriva sentinţei civile nr.485/2008 cât şi împotriva încheierii din data de 10 iunie
2008 referitoare la cheltuielile de judecată, astfel:
-Instanţa nu s-a pronunţat asupra prescripţiei executării invocată prin cererea
de chemare în judecată.
-Somaţia a fost emisă direct pe numele presupuşilor moştenitori ai defunctei,
fiind emisă astfel că această somaţie a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art.398
c.proc.civ.
-În mod greşit instanţa de fond a reţinut că executorul judecătoresc nu are
calitate procesuală pasivă deoarece actele de executare au fost emise de către acesta,
iar potrivit principiului constituţional cel ce a săvârşit o faptă este obligat să
răspundă.
-S-a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât contestatorii au solicitat încetarea
executării silite iar instanţa a dispus refacerea actelor de executare.
-În mod greşit instanţa de fond a acordat numai parţial cheltuielile de
judecată.
-În mod greşit instanţa de fond, prin încheierea din data de 10 iunie 2008 a
respins cererea de îndreptare a erorii materiale de calcul formulată de contestatori
în baza art.281 c.proc.civ. întrucât din actele depuse la dosar rezultă că s-au efectuat
cheltuieli de judecată în sumă totală de 1.391 lei, iar instanţa de fond în mod nelegal
nu a acordat în totalitate onorariu de avocat şi contravaloarea copiilor înscrisurilor
depuse de contestatori la dosarul cauzei, în sumă de 31 lei.
Analizând sentinţa atacată precum şi încheierea din data de 10 iunie 2008
prin prisma criticilor invocate şi în raport de dispoziţiile art.3041 c.proc.civ.
tribunalul constată că recursurile sunt nefondate.
Criticile formulate de intimaţi în cererea de recurs sunt neîntemeiate astfel:
Potrivit dispoziţiilor art.399 c.proc.civ. contestaţia la executare este mijlocul
procedural prin care părţile interesate sau vătămate prin modul de realizare a
executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condiţiilor şi formalităţilor stabilite
de procedura execuţională se pot plânge instanţei competente în vederea desfiinţării
sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale, iar potrivit dispoziţiilor
art.402 c.proc.civ. judecarea contestaţiei la executare nu se poate face decât în
contradictoriu, cui citarea părţilor implicate în faza executării silite, precum şi a
celor ce pretind că le-au fost lezate drepturile prin activitatea de executare.
Deci, potrivit acestor texte de lege, executorul judecătoresc nu are calitate de
parte în proces, atribuţiile sale fiind reglementate de Legea nr.188/2000 care
stabileşte în art.1 alin.2 că executorii judecătoreşti sunt investiţi să îndeplinească un
serviciu de interes public.
De altfel, prin decizia nr.225/2008 a Curţii Constituţionale s-a statuat că,
citarea executorului judecătoresc cu ocazia judecării contestaţiei la executare nu se
justifică, având în vedere că pe de o parte, acesta nu are calitate de parte în proces,
iar pe de altă parte, instanţa investită cu soluţionarea unei atare contestaţii judecă
litigiul pe baza dosarului de executare, ceea ce face inutilă prezenţa executorului
judecătoresc.
judecătoresc.
Având în vedere că executorul judecătoresc nu poate avea calitatea de parte
în proces, în mod corect, instanţa de fond a respins contestaţia la executare
îndreptată împotriva acestuia, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără
calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în locul celor
care au pierdut procesul, în speţă, intimaţii, chiar dacă aceştia i-au achitat, aşa cum
susţin, onorariu pentru efectuarea executării.
Cu privire la recursurile formulate de contestatori împotriva sentinţei civile
nr.485/2008 şi a încheierii din data de 10 iunie 2008, tribunalul constată că acestea
sunt nefondate pentru următoarele considerente:
-Critica referitoare la nepronunţarea instanţei de fond asupra prescripţiei
executării este neîntemeiată, deoarece instanţa de fond a analizat în considerente
această excepţie şi a concluzionat că, titlurile executorii obţinute în contra autorilor
defuncţi sunt opozabile şi obligă la respectarea lor şi pe contestatori, iar prescripţie
nu îi poate apăra de neexecutare date fiind litigiile care s-au purtat ulterior între
defuncţii C. A. şi F. şi intimaţii N., care au avut ca obiect tot contestaţii la executare.
-Cu privire la cea de-a doua critică, respectiv că, somaţia s-a emis direct pe
numele moştenitorilor, cu încălcarea dispoziţiilor art.398 c.proc.civ. se observă că
instanţa de fond a admis contestaţia la executare tocmai datorită nerespectării
disp.art.398 c.proc.civ. şi, în consecinţă a dispus anularea acestei somaţii emisă la
data de 128 martie 2008. Prin urmare, această critică este neîntemeiată.
-Cu privire la critica referitoare la greşita reţinere a lipsei calităţii procesuale
pasive a executorului judecătoresc, se constată că şi aceasta este neîntemeiată,
deoarece, aşa cum s-a arătat în analiza recursului intimaţilor, executorul
judecătoresc nu poate avea calitatea de parte în cadrul unui proces având ca obiect
contestaţie la executare.
Într-adevăr şi executorii judecătoreşti răspund pentru faptele lor. De altfel,
Legea nr. 188/2000 reglementează o astfel de răspundere în articolele 41-43 însă,
acestea exced cadrului procesual de faţă.
-Mai susţin recurenţii că, instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Şi această critică este neîntemeiată, deoarece în cadrul contestaţiei la
executare s-au invocat neregularităţi ale actelor de executare, iar instanţa de fond,
prin soluţia pronunţată a constatat aceste neregularităţi şi a dispus, aşa cum prevede
art.404 c.proc.civ. anularea actului de executare contestat, în speţă – somaţia emisă
la data de 18 martie 2008.
Faptul că recurenţii-contestatori au solicitat şi încetarea executării silite, iar
instanţa de fond nu le-a admis acest capăt de cerere, nu înseamnă că a acordat ceea
ce nu s-a cerut.
-Cu privire la acordarea parţială a cheltuielilor de judecată şi la greşita
respingere a cererii de îndreptare a erorii de calcul pentru cheltuielile de judecată,
formulată în baza art.281 c.proc.civ., tribunalul constată că şi această critică este
nefondată, astfel:
Poziţia de parte câştigătoare în proces fiind determinată de raportul dintre
conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a
litigiului, urmează ca, atunci când pretenţiile ce formează obiectul acţiunii sunt
admise numai parţial, instanţa va trebui să acorde celui care a câştigat procesul
numai o parte din cheltuielile de judecată suportate, proporţional cu pretenţiile
admise.
Cum în speţă contestaţia a fost admisă în parte, în mod corect instanţa de
fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art.276 c.proc.civ. şi a apreciat ca îndestulător
onorariul avocatului în sumă de 500 lei faţă de termenele acordate şi complexitatea
litigiului, având în vedere şi dispoziţiile art.274 alin.3 c.proc.civ., care prevăd că,
judecătorii au dreptul să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori vor constata
motivat că sunt nepotrivit de mari, faţă de valoarea pricinii sau îndeplinită
de avocat.
Faptul că recurenţii-contestatori au depus odată cu contestaţia şi înscrisuri de
care au înţeles să se folosească în prezenta cauză, nu-i îndreptăţeşte să solicite
contravaloarea cheltuielilor privind fotocopierea acestor înscrisuri, deoarece la
dosarul cauzei se află copii certificate din dosarul de executare obţinute pe
cheltuiala intimaţilor iar nu a contestatorilor.
De asemenea, nu sunt justificate nici cheltuielile privind taxele notariale
pentru procura judiciară, întrucât dispoziţiile art.68 alin.2 c.proc.civ. prevăd că,
dreptul de reprezentare poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi
trecută în încheierea de şedinţă.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 c.proc.civ. tribunalul va
respinge recursurile ca nefondate.
Având în vedere soluţia pronunţată nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de contestatorii C. I. şi C.
M., împotriva încheierii de şedinţă din data de 10 iunie 2008 şi a sentinţei
civile nr.485 din data de 06.05.2008, pronunţate de Judecatoria Costeşti în
dosarul nr.421/214/2008 şi de intimaţii N. C, N. G., N. N. şi N. GHE. G.,
împotriva sentinţei civile nr.485 din data de 06.05.2008, pronunţate de
Judecătoria Costeşti în dosarul nr.421/214/2008 intimat fiind V. I. – executor
Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi 18 Noiembrie 2008, la Tribunalul
Argeş – Secţie Civilă.
6
