Judecătoria Zalău, prin sentinţa penală nr. 430/2000 a dispus “suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului până la 30.11.2003”, invocând în motivarea în fapt a soluţiei că cel condamnat suferă de o boală gravă, fară şanse de vindecare, iar în drept făcând trimitere la dispoziţiile art. 461 lit. d Cod procedură penală.
Textul invocat nu este incident în cauză, reglementând contestaţia la executare. Posibilitatea suspendării executării pedepsei după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare este reglementată de art. 412 Cod procedură penală într-o cu totul altă situaţie şi anume, când procurorul general poate dispune suspendarea executării hotărârii înainte de introducerea recursului în anulare, iar după sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, aceasta poate dispune suspendarea executării hotărârii atacate sau să revină asupra suspendării acordate.
în situaţia în care condamnatul suferea de o boală gravă ce îl punea în imposibilitatea executării pedepsei, instanţa trebuia să soluţioneze cererea sa în lumina normelor privitoare la amânarea executării pedepsei (art. 453 şi următoarele Cod procedură penală) şi nu considerând-o ca o contestaţie la executare.
