Contopirea se poate face însă direct în recurs dacă există o cerere expresă în acest sens a persoanei în cauză şi dacă, în urm a acestei operaţiuni nu se încalcă principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.
Prin sentinţa penală nr.241 din 23 mai 2005 Judecătoria Mizil a condamnat printre alţii pe inc.S.Ş.C. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de utilizare de credite în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate,prev.de art.10 lit.c din Legea nr.78/2000,cu aplic.art.41-42 Cod penal, condamnare care a fost menţinută de tribunal.
Ambele hotărâri au fost recurate, printre alţii şi de inculpatul S.Ş.C.,acesta susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa,solicitând ca instanţa de recurs să dispună contopirea pedepselor aplicate în cauză cu pedeapsa anterioară,în a cărei executare se află.
Prin decizia penală nr.525/29 iunie 2006,Curtea a apreciat întemeiată şi admisibilă cererea inculpatului, considerând că o atare operaţiune este posibilă în instanţa de recurs, fără a se încălca principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, atâta vreme cât pedeapsa aplicată în cauză este mai mică decât pedeapsa în executarea căreia se află inculpatul iar instanţa de recurs nu a modificat cuantumul pedepsei aplicate pentru infracţiunea dedusă judecăţii.
S-a mai avut în vedere că în speţa dedusă judecăţii acest principiu nu este înfrânt având în vedere că recurentul-inculpat a solicitat în mod expres contopirea,deoarece executând fracţiunea cerută de lege, urma să fie luat în discuţie de comisia de liberare condiţionată,împrejurare în care, formularea unei cereri de contopire pe cale separată prin durata inerentă acestei proceduri,l-ar fi împiedicat să beneficieze de o asemenea facilitate.
