Condamnatul – deţinut în Penitenciarul Iaşi – a învestit Judecătoria Iaşi cu soluţionarea cererii de contopire pedepse aplicate definitiv prin două sentinţe pronunţate de Judecătoria Deva, respectiv sentinţa penală nr. 790/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 784/2002 a Tribunalului Hunedoara şi sentinţa penală nr. 1221/15.09.2003 rămasă definitivă prin neapelare şi o sentinţă pronunţată de Judecătoria Dej, respectiv sentinţa penală nr. 6000 din 18 decembrie 2002, definitivă prin decizia penală nr. 458/2003 a Tribunalului Cluj.Prin cele 3 sentinţe au fost aplicate condamnatului pentru fapte concurente pedepsele private de libertate de 4 ani şi 2 luni, 3 ani şi 6 luni şi 3 ani închisoare.În cursul soluţionării cererii de contopire, condamnatul, prin apărător, a solicitat a se avea în vedre şi sentinţa penală nr. 301/13 aprilie 2004 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin neapelare şi prin care pentru o infracţiune concurentă s-a dispus în baza art. 11 punctul 2 litera b Cod procedură penală cu art. 10 litera g Cod procedură penală încetarea procesului penal pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 litere a, c, e şi g cu art. 13 Cod penal.Judecătoria Iaşi a considerat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 449 alin. 2 Cod procedură penală, conform cărora instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de a ultimei hotărâri ori instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului, deoarece ultima hotărâre a fost pronunţată de Tribunalul Iaşi, raţionament pentru care în conformitate cu art. 42 Cod procedură penală şi-a declinat competenţa.Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 555 din 13 iulie 2004, a considerat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Iaşi, deoarece prin sentinţa nr. 301/13 aprilie 2004 a aceleiaşi instanţe nu s-a aplicat condamnatului o pedeapsă, soluţia instanţei fiind de încetare a procesului penal.Cum pedepsele aplicate pentru faptele concurente au fost aplicate toate de judecătorii, competenţa de soluţionare a cererii de contopire revine Judecătoriei Iaşi, în a cărei rază se află locul de deţinere al petentului şi, în conformitate cu art. 449 alin 2 teza a II-a Cod procedură penală, a declinat competenţa învestind în conformitate cu art. 43 alin. 6 Cod procedură penală Curtea de Apel Iaşi cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Soluţionând conflictul prin sentinţa penală nr. 20 din 3 august 2004 Curtea de Apel Iaşi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.A motivat instanţa ierarhic superioară comună că toate pedepsele executabile au fost aplicate pentru fapte concurente de judecătorii şi în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 449 alin. 2 teza a II-a Cod penal.Atât timp cât prin ultima hotărâre, care a fost pronunţată de Tribunalul Iaşi, nu a fost aplicată o pedeapsă supusă contopirii, în cauză nu operează dispoziţiile art. 449 alin. 2 Cod procedură penală conform cărora competenţa ar reveni instanţei care a pronunţat ultima hotărâre.Sentinţa penală nr. 20/30.08. 2004.
