Prin sentinţa penală nr. 37 din 23.01.2002, Judecătoria Dorohoi 1-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, săvârşită în luna februarie 1997.
Potrivit art. 33 lit. a şi 34 lit. b C. pen., instanţa a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 12/2000 a Judecătoriei Dorohoi, dispunând executarea pedepsei celei mai mari, de 3 ani închisoare.
Din pedeapsa rezultantă, instanţa a dedus, potrivit art. 36 alin. 3 C. pen., pedeapsa de 10 luni închisoare pe care a considerat-o executată în întregime, deşi inculpatul executase efectiv doar 6 luni şi 15 zile, fiind liberat condiţionat la 1 septembrie 2000.
S-a motivat că, potrivit art. 61 C. pen., pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la îndeplinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit o nouă infracţiune şi cum după data de 1 septembrie 2000 inculpatul nu a mai săvârşit vreo infracţiune, pedeapsa de 10 luni închisoare a devenit executată, fiind deductibilă în întregime din pedeapsa rezultantă.
Prin decizia penală 232/A/26.03.2002, Tribunalul Botoşani a admis apelul procurorului, a desfiinţat parţial sentinţa, în sensul că a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, numai perioada efectiv executată din pedeapsa de 10 luni închisoare, respectiv 6 luni şi 15 zile.
Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. 3 C. pen., în cazul contopirii pedepselor aplicate pentru infracţiuni concurente ce se judecă separat se aplică dispoziţiile art. 34 şi 35 C. pen., iar dacă condamnatul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.
Expresia „ce s-a executat” se referă numai la pedeapsa executată în mod efectiv, şi nu la cea considerată ca executată pe baza unei dispoziţii legale.
Pentru considerentele ce preced, recursul inculpatului a fost respins ca nefondat.
C.A. Suceava, decizia penală nr. 528 din 3 iulie 2002
