Contopirea pedepselor principale în cazul concursului de infracţiuni. Aplicarea pedepsei rezultante egală cu pedeapsa deja considerată executată potrivit art. 61 alin.(1) Cod penal. Constatarea executării pedepsei fără emiterea unui nou mandat de şi neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi. În ipoteza în care infracţiunea ca constituie obiectul procesului penal este concurentă cu alte infracţiuni, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă la o pedeapsă cu închisoarea, considerată executată potrivit art. 61 alin.(1) Cod penal, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii tuturor pedepselor stabilite pentru concursul de infracţiuni nu depăşeşte cuantumul pedepsei considerate executate, nu mai este posibilă emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, ci trebuie să se constate executarea acesteia. De asemenea nu se mai poate aplica pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi având în vedere că, potrivit art. 71 alin.(2) Cod penal, aceasta poate dura numai până la terminarea executării pedepsei principale a închisorii
Prin sentinţa penală nr. 1726/18 octombrie 2007, Judecătoria Braşov a condamnat-o pe inculpata B.A.N. la pedeapsa principală de 3 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. c) Cod penal, interzicându-i pe o durată de 5 ani dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal (patru acte materiale).
A constatat că prin sentinţa penală nr. 2454/6 noiembrie 2006 a Judecătoriei Braşov i-au fost aplicate inculpatei pedeapsa rezultantă principală de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară rezultantă de interzicere pe o durată de 5 ani a dreptului prevăzut în ar. 64 alin. (1) lit. c) Cod penal, respectiv de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pentru mai multe infracţiuni concurente cu infracţiunea care constituie obiectul cauzei de faţă.
După descontopirea pedepselor rezultante în pedepsele componente, în baza art. 36 alin. (2) şi art. 35 alin.(3) Cod penal au fost contopite aceste pedepse cu pedepsele stabilite în prezenta cauză, inculpatei fiindu-i aplicate pedepsele cele mai grele, respectiv pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a dreptului prevăzut în art. 64 alin.(1) lit. c) Cod penal, respectiv de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale.
A dedus din durata pedepsei principale perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 9 decembrie 2002 până la data de 4 noiembrie 2003, precum şi perioada executată de la data de 1 iunie 2004 la data de 21 martie 2007.
A dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinţei penale nr. 2454/ 6 noiembrie 2006 a Judecătoriei Braşov şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
I-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) Cod penal pe durata de art. 71 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 193/16 septembrie 2008, Tribunalul Braşov a respins apelul declarat de inculpată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata, B.A.N. solicitând a se constata că pedeapsa principală de 5 ani închisoare a fost executată, fiind liberată condiţionat din executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 2454/6 noiembrie 2006 a Judecătoriei Braşov prin sentinţa penală nr. 522/14 martie 2007 a Judecătoriei Braşov.
Recursul este fondat.
Având în vedere că infracţiunea care constituie obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 2554/ 6 noiembrie 2006 a Judecătoriei Braşov la pedeapsa de 5 ani închisoare, aşa cum corect au reţinut de altfel instanţele de fond, şi ţinând seama că, în urma contopirii pedepsei stabilite în prezenta cauză cu pedepsele care compun pedeapsa de 5 ani închisoare, s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, nu se mai putea dispune executarea acesteia, atâta vreme cât prin sentinţa penală nr. 522/14 martie 2007 a Judecătoriei Braşov s-a dispus liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2454/6 noiembrie 2006. Cum pedeapsa de 5 ani închisoare urma să expire la data de 4 iulie 2007, dată până la care inculpata nu a mai săvârşit o nouă infracţiune, potrivit art. 61 alin. (1) Cod penal, această pedeapsă se consideră executată. Întrucât prima instanţă a pronunţat hotărârea la data de 18 octombrie 2007, ulterior datei la care pedeapsa de 5 ani închisoare se consideră executată, avea datoria de a verifica îndeplinirea cerinţelor art. 61 alin.(1) Cod penal şi să constate executată pedeapsa principală rezultantă de 5 ani închisoare.
În aceste condiţii, apare ca fiind greşită şi aplicarea pedepsei accesorii care, potrivit art. 71 alin. (2) Cod penal durează până la terminarea executării pedepsei principale a închisorii.
De asemenea, nu se mai impunea anularea mandatului de executare emis în baza sentinţei penale nr. 2454/2006 a Judecătoriei Braşov şi emiterea unui nou mandat de executare în prezenta cauză.Decizia penală nr. 27/R din 16 ianuarie 2009
