Din analiza alin. (1) şi (2) ale art. 36 C.pen. rezultă diferenţa făcută de legiuitor în cazul contopirii unor pedepse concurente, în raport de momentul în care această operaţiune juridică trebuie efectuată: în cazul alin. (1), după o condamnare definitivă, inculpatul este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, iar instanţa care soluţionează cauza contopeşte pedeapsa pe care i-o aplică inculpatului cu cea anterioară, în timp ce alin. (2) reglementează situaţia în care sunt contopite, la cerere, pedepse definitive aplicate aceluiaşi condamnat pentru infracţiuni care sunt concurente.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1292 din 1 octombrie 2012
Prin sentința penală nr. 1043 din 28.05.2012 pronunțată de judecătorie s-au hotărât, în esență, următoarele:
în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201alin. (7) și art. 37 lit. b) C.pen., a fost condamnat inculpatul C.E., recidivist și aflat în stare de deținere în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având permisul de conducere anulat, faptă din 12.02.2010.
S-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C.pen., cu excepția dreptului de a alege.
S-a constatat că infracțiunea sus-menționată a fost săvârșită în concurs real, potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) C.pen., cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., faptă din 7.07.2011, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 401/13.12.2011 a Judecătoriei Huși, definitivă, prin nerecurare, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
în baza art. 36 alin. (2) C.pen. raportat la art. 33 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 34 lit. b) C.pen s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 401/13.12.2011 a Judecătoriei Huși, definitivă, prin nerecurare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
S-a dispus aplicarea art. 71 C.pen privind interzicerea pe durata executării pedepsei a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
în baza art. 36 alin. (3) C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de la 3.01.2012 la zi.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriu, parchetul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de detenție, a inculpatului C.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. și constând în aceea că în ziua de 12.02.2010, în jurul orelor 11:40, a condus autovehiculul marca D. având permisul de conducere anulat.
După sesizarea instanței, la termenul de judecată din data de 15.05.2012, inculpatul C.E. a declarat personal că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, și le însușește și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 3201C.proc.pen.
în urma verificării documentelor în baza de date, s-a constatat că permisul de conducere al inculpatului a fost anulat de Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău la data de 27.03.2007, în conformitate cu prevederile art. 114 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ca urmare a pronunțării de către Judecătoria Buzău a sentinței penale nr. 59/22.01.2007, rămasă definitivă prin neapelare la data de 5.02.2007, prin care acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma anterioară republicării.
S-a apreciat că inculpatul cunoștea faptul că permisul de conducere i-a fost anulat, întrucât a mai fost condamnat pentru infracțiuni similare celei din prezenta cauză, la pedeapsa închisorii cu privare de libertate prin sentința penală nr. 279/01.04.2008 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 117/03.06.2008 a Tribunalului Buzău.
în plus, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 401/13.12.2011 a Judecătoriei Huși același inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., pentru o faptă comisă la 7.07.2011 și l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit. b) C.pen.
Instanța de fond a constatat că infracțiunea sus-menționată a fost săvârșită în concurs real de fapte penale, potrivit art. 33 lit. a) C.pen., cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., faptă din 7.07.2011, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 401/13.12.2011 a Judecătoriei Huși, definitivă, prin nerecurare, la pedeapsa de 6 luni închisoare, observând că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
în baza art. 36 alin. (2) C.pen raportat la art. 33 lit. a) C.pen cu aplicarea art. 34 lit. b) C.pen. a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 401/13.12.2011 a Judecătoriei Huși, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Totodată, instanța de fond a dispus aplicarea art. 71 C.pen. privind interzicerea pe durata executării pedepsei a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
în ceea ce privește modalitatea de a pedepsei astfel aplicate inculpatului, instanța de fond a considerat că scopul preventiv-educativ al pedepsei nu poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia datorită perseverenței infracționale dovedite de acesta în special pentru fapte penale la regimul circulației pe drumurile publice.
în baza art. 36 alin. (3) C.pen. prima instanță a dedus din pedeapsa aplicată perioada de la 3.01.2012 – la zi.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a exercitat recurs parchetul care a susținut, între altele, greșita aplicare a dispozițiilor art. 36 alin. (2) C.pen. ca temei juridic al contopirii, argumentând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 36 alin. (1) C.pen. potrivit cărora contopirea se realizează numai pentru pedepse stabilite prin hotărâri rămase definitive, intrate în puterea lucrului judecat.
Față de considerentele arătate, recurentul a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și, pe fond, pronunțarea unei hotărâri legale potrivit criticilor formulate.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3856alin. (3) și art. 3859alin. (3) din același cod, a constatat că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză numai în faza de urmărire penală, rezultă că instanța de fond, în baza propriului examen, în mod judicios, temeinic și motivat, a stabilit vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută și pe care acesta a declarat că o recunoaște, pentru a beneficia de reducerea legală a pedepsei așa cum prevede art. 3201C.proc.pen.
Astfel, stabilind răspunderea penală a inculpatului, instanța de fond l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, reținând în mod corect în sarcina sa agravanta recidivei postexecutorii prevăzute de art. 37 lit. b) C.pen.
Constatând că această infracțiune este concurentă cu o alta, similară, pentru care același inculpat a fost condamnat anterior la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 401/13.12.2011 a Judecătoriei Huși, prima instanță a dispus contopirea celor două pedepse pe temeiul art. 36 alin. (2) raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen., ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 172 C.proc.pen., deoarece temeiul juridic al contopirii pedepselor este cel prevăzut de art. 36 alin. (1), iar nu art. 36 alin. (2) C.pen.
Potrivit art. 36 alin. (1) C.pen., dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 34,art. 35 C.pen., iar conform art. 36 alin. (2) C.pen., dispozițiile art. 34,art. 35 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă.
Din analiza celor două texte legale sus-citate rezultă diferența făcută de legiuitor în cazul contopirii unor pedepse concurente, în raport de momentul în care această operațiune juridică trebuie efectuată: în cazul alin. (1), după o condamnare definitivă, inculpatul este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, iar instanța care soluționează cauza, contopește pedeapsa pe care i-o aplică inculpatului cu cea anterioară, în timp ce alin. (2) reglementează situația în care sunt contopite, la cerere, pedepse definitive aplicate aceluiași condamnat pentru infracțiuni care sunt concurente.
în cauza de față, inculpatul C.E. a fost judecat și condamnat de prima instanță pentru o infracțiune concurentă cu cea aplicată prin hotărârea anterioară de condamnare, așa încât incidentă este dispoziția art. 36 alin. (1) C.pen., pe temeiul căreia contopind cele două pedepse, va fi menținută pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, care, atât prin cuantum cât și prin modalitatea de individualizare, este aptă să răspundă exigențelor prevăzute de art. 52 C.pen.
Sub un doilea aspect, criticat de asemenea justificat de recurentul-parchet, consecința contopirii pedepsei aplicate de prima instanță cu cea anterioară și în temeiul căreia s-a emis mandatul de executare nr. 530/03.01.2012 de către Judecătoria Huși, este anularea acestui mandat, care nu a fost dispusă prin sentința recurată, impunându-se ca și în această privință hotărârea să fie casată.
O ultimă critică vizează deducerea părții de pedeapsă deja executată de inculpat, care trebuia făcută în conformitate cu art. 36 alin. (3) C.pen. prin scăderea a ceea ce s-a executat efectiv din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.
Interpretând greșit acest text de lege, instanța de fond a dedus din pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, partea executată de la data de 3.01.2012 când a fost emis mandatul de executare a pedepsei anterioare, iar nu de la data de 18.01.2012, când inculpatul a fost încarcerat, începând efectiv executarea respectivei pedepse, situație ce atrage de asemenea incidența cazul de recurs prevăzut de art. art. 3859pct. 172 C.proc.pen.
Pentru considerentele care preced, Curtea a admis recursul exercitat de Parchet și în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C.proc.pen., a casat în parte, în latură penală, sentința pronunțată de judecătorie în sensul schimbării temeiului juridic în baza căruia s-a făcut contopirea pedepselor, din art. 36 alin. (2) C.pen. în art. 36 alin. (1) din același cod, anulării mandatului de executare a pedepsei care a fost emis anterior de Judecătoria Huși și emiterii unui alt mandat, precum și al deducerii din pedeapsa aplicată spre executare inculpatului, a părții efectiv executate de acesta de la 18.01.2012 la zi, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
(Judecător Simona Petruța Buzoianu)
