CONTRABANDĂ. ACHITARE. CONTRAVENŢIE. NELEGALITATE.


Fapta persoanei care, în scopul sustragerii de la plata taxelor vamale, completează declaraţia vamală în sensul că bunurile sunt ale sale, în regim de tranzit, în realitate acestea aparţinând altor persoane şi fiind destinate comercializării, constituie infracţiunea de contrabandă şi nu contravenţia prevăzută de art.386 lit.f din Regulamentul de aplicare a Codului vamal.

Prin sentinţa penală nr.462/08.04.1998 a Judecătoriei Giurgiu, inculpatul V.l. a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b C.pr.pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.72 lit.a din Legea nr.30/1978.

A fost obligat inculpatul la 4.744.480 lei despăgubiri civile către Direcţia Generală a Vămilor şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

în fapt, s-a reţinut că la data de 28.02.1995, inculpatul a introdus în România bunuri în valoare de 11.405.000 lei, consemnând în deciarăţia vamală că sunt ale sale, în regim de tranzit, în realitate acestea aparţinând unor cetăţeni români, fiind destinate valorificării în România.

Inculpatul a procedat astfel cu scopul de a nu achita taxele vamale în sumă de 4.744.000 lei.

Prima instanţă a reţinut că fapta nu constituie infracţiune – în raport cu data săvârşirii acesteia -28.02.1995, Legea nr.30/1978 fiind abrogată prin intrarea în vigoare a Legii nr.141/24.07.1997.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât fapta constituie infracţiune şi nu contravenţie, iar pe de altă parte nu s-au aplicat dispoziţiile art.12 C.pr.pen.

Tribunalul Giurgiu, prin decizia penală nr.588 din 08.12.1999 a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că în baza art.12 C.pr.pen., a sesizat Direcţia Regională Vamală cu motivarea că fapta inculpatului constituie contravenţia prevăzută de art.386 lit.f din noul Cod vamal, intrat în vigoare la 24.07.1997.

Decizia pronunţată de Tribunalul Giurgiu a fost recurată de către Parchet, susţinându-se că fapta inculpatului constituie infracţiune şi că, în mod greşit, acesta a fost achitat.

Critica este fondată.

Din probele administrate rezultă că mărfurile trecute în declaraţia vamală de tranzit aparţineau unor cetăţeni români, care l-au rugat pe inculpat-cetăţean ucrainean – să procedeze astfel pentru a nu li se percepe taxe vamale, inculpatul fiind de acord şi primind pentru acest serviciu costul unui bilet de călătorie România-Turcia.

Astfel, în momentul întocmirii declaraţiei vamale, inculpatul ştia că bunurile nu-i aparţin, nu se află în regim de tranzit, ci vor fi înstrăinate de cetăţenii români, falsificând, cu intenţie, declaraţia vamală nr.7420/A, atât la rubrica „proprietarul bunurilor”, cât şi la cea privind regimul vamal.

în consecinţă, fapta inculpatului constituie infracţiune şi nu contravenţia prevăzută de art.386 lit.f din Regulamentul de aplicare a noului Cod vamal, dispoziţiile acestui text fiind incidente numai în situaţia în care, la momentul întocmirii declaraţiei vamale de tranzit, persoana urmărea să tranziteze bunurile, iar înstrăinarea s-a făcut pe baza unei hotărâri luate ulterior, din motive obiective.

în raport cu data săvârşirii – 28.02.1995 – fapta inculpatului constituie infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art.72 lit.a din Legea nr.30/1978 şi are corespondent în infracţiunea prevăzută de art.178 din Legea nr.141/1997, aflată în vigoare la data judecării cauzei.

Faţă de cele expuse, Curtea va admite recursul, va casa în totalitate decizia instanţei de apel şi în parte sentinţa instanţei de fond şi va condamna pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.72 lit.a din Legea nr.30/ 1978, aplicându-se şi dispoziţiile art.13 C.pen. (Judecator Angela Dragne)

(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 754/2000)