Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 204/R din 13 februarie 2013
Judecătoria Sighetu Marmaţiei prin sentinţa penală nr.356 din 11.10.2012 a condamnat pe inculpaţii:
N.I.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
1. contrabandă prev. de art. 270 al.3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc. pen la pedeapsa închisorii de 1an şi 3 luni
2. – ultraj prev. de art. 239 al. 2 şi 5 C. pen. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen la pedeapsa închisorii 6 luni.
3. – ultraj prev. de art. 239 al. 2 şi 5 C. pen. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen la pedeapsa închisorii 6 luni
4. – ultraj prev. de art. 239 al. 2 şi 5 C. pen. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen la pedeapsa închisorii 6 luni
În baza art.33 lit. a C. pen. raportat la art.34 lit. b C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de închisorii de 1 an şi 3 luni.
În baza art.71 alin.1 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 81 alin.2 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 3 luni, stabilit potrivit dispoziţiilor art.82 alin.1 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei rezultante.
În baza art.359 C. proc. pen.,s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 şi 84 C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
II. N.S.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
1. – sfidarea organelor judiciare prev. de art. 2721 teza a II-a c.p. cu aplicarea art.
320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen; rap. la art. 63 alin. (3) teza a I C.pen., la 400 lei amendă.
2. sfidarea organelor judiciare prev. de art. 2721 teza a II-a c.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen; rap. la art. 63 alin. (3) teza a I C.pen., la 400 lei amendă.
2. sfidarea organelor judiciare prev. de art. 2721 teza a II-a c.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen; rap. la art. 63 alin. (3) teza a I C.pen., la 400 lei amendă.
În baza art.33 lit. a C. pen. raportat la art.34 lit. c C. pen.,s-au contopit pedepsele
stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa amenzii de 400 lei.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C.pen. potrivit cărora dacă cel condamnat se sustrage cu rea credinţă de la executarea amenzii , instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată.
III. N.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
1. – sfidarea organelor judiciare prev. de art. 2721 teza a II-a c.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen; rap. la art. 63 alin. (3) teza a I C.pen., la 400 lei amendă.
În baza art.33 lit. a C. pen. raportat la art.34 lit. c C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa amenzii de 400 lei.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C.pen. potrivit cărora dacă cel condamnat se sustrage cu rea credinţă de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată.
În baza art. 346 alin. 1 C. proc. pen şi art. 14; art. 15 C. proc. pen., raportat la art. 1357 NCC s-a admis acţiunea civilă a Autorităţii Naţională a Vămilor Bucureşti, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, sens în care obligă inculpatul N.I.V. să plătească părţii civile suma de 32.253 lei despăgubiri la care se adaugă, dobânzi şi penalităţi aferente începând cu data de 12. 11.2011, data comiterii faptei şi până la achitarea integrală a debitului.
S-a luat act că părţile vătămate B.I.C., şi T.M. nu s-au constituit părţi civile, iar partea civilă R.P.M. a renunţat la pretenţii.
În temeiul art.118 lit”a” C.pen., s-a confiscat în favoarea statului cantitatea de 2980 pachete de ţigări cu timbru ucrainean marca Viceroy, depuse în camera de corp delict IJPF Maramureş, potrivit dovezii seria P nr. 405755 din data de 14.11.2011, ce urmează să fie distruse.
S-a respins confiscarea în temeiul art. 118 alin. 1 lit. b şi alin. 3 C. pen, de la inculpatul N.I.V., a sumei de 4000 Euro, reprezentând echivalentul în bani a autoturismului marca „Peugeot 307” cu număr de înmatriculare ….
În baza art.191 alin.1 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare în favoarea statului, după cum urmează:
1. N.I.V. – la plata sumei de 300 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu parţial pentru avocatul din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiţie
2. N.S.G. -la plata sumei de 200 lei
3. N.V. -la plata sumei de 200 lei
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, înregistrat pe rolul acestei instanţe în data de 7 mai 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor :
1.N.I.V. pentru săvârşirea în concurs a unei infracţiuni de contrabandă prev. de art. 270 al.3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată şi completată prin O.U.G. 54/2010 şi a trei infracţiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. 3 şi 5
C. pen; cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.
2. N.S.G. pentru săvârşirea în concurs a două infracţiuni de sfidare a organelor judiciare prev. de art. 272 ind. 1 teza a II a C. pen, cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen şi N.V. pentru săvârşirea în concurs a două infracţiuni de sfidare a organelor judiciare prev. de art. 272 ind. 1 teza a II a C. pen, cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.
S-a reţinut în fapt că în seara zilei de 12.11.2011, în jurul orelor 1900, organele Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei au fost sesizate cu privire la faptul că în curtea imobilului cu nr. … din satul Sîrbi, comuna Budeşti, jud. Maramureş, proprietatea martorilor D.F.V. şi D.M., a fost parcat un autoturism marca „Peugeot 307” cu numărul de înmatriculare …, în interiorul căruia au fost ascunşi mai mulţi saci cu ţigări de contrabandă.
Drept urmare s-a constituit o echipă operativă de intervenţie constituită din subinspectorul parte vătămată R.P.M. şi agent principal parte vătămată B.I.C., care s-au deplasat la locaţia descrisă mai sus cu autoturismul Poliţiei de Frontieră condus de agentul principal A.P.P., audiat în cauză în calitate de martor.
După ce au ajuns în dreptul imobilului respectiv, lucrătorii de poliţie au localizat în curtea acestuia cu ajutorul lanternelor, susţinuţi şi de iluminatul public, autoturismul vizat, context în care au intrat în acel perimetru unde au fost întâmpinaţi de martorul
D.F.V. (proprietarul imobilului), care se cunoştea foarte bine cu agentul principal A.P.P. Lucrătorii de poliţie i-au cerut permisiunea martorului să verifice autoturismul „Peugeot 307” , precizându-i că au informaţii despre faptul că în interiorul acestuia s-ar afla ţigări de contrabandă. Martorul D.F.V. a fost amabil, şi le-a permis poliţiştilor să se apropie de autoturism. În aceste împrejurări s-a constatat că uşile erau încuiate, iar cu ajutorul lanternelor au descoperit că în portbagaj se aflau mai mulţi saci din rafie, acoperiţi parţial cu o pătură, iar unii dintre aceştia, nefiind legaţi, au permis să se vadă că erau umpluţi cu pachete de ţigări marca ,,Viceroy”, de provenienţă ucraineană, o parte din pachete fiind căzute pe lângă saci. Martorul D.F.V. a fost prezent la această activitate şi a observat şi el sacii respectivi, împrejurări în care realizând fapta care s-a petrecut în curtea sa, i-a rugat pe poliţişti să ridice maşina respectivă cât mai repede, precizându-le că el nu are nici o legătură cu ea.
În timp ce în curtea imobilului se purtau acele discuţii, învinuiţii au fost anunţaţi despre prezenţa poliţiştilor, fapt confirmat de martorul H.I., şi prin urmare şi-au făcut apariţia în perimetrul respectiv cei trei învinuiţi (tată şi fii), care realizând ce se întâmplă, au încercat să ţină la distanţă organele de poliţie, cerându-le să iasă afară din curte întrucât nu au ,,mandat de percheziţie”.
În împrejurările de mai sus, au fost contactate alte două echipaje de poliţie, constituite din subofiţeri şi ofiţeri ai Poliţiei de Frontieră, care au plecat spre locul faptei.
În împrejurările de mai sus, au fost contactate alte două echipaje de poliţie, constituite din subofiţeri şi ofiţeri ai Poliţiei de Frontieră, care au plecat spre locul faptei.
Subinspectorul parte vătămată R.P.M. şi agentul principal parte vătămată B.I.C. au încercat să poarte o conversaţie cu cei trei învinuiţi, însă aceştia au început să-i înjure şi să le adreseze cuvinte triviale, cerându-le să părăsească curtea imobilului. Pentru a fi mai convingători învinuiţii au luat pietre şi au aruncat spre cei doi poliţişti precum şi după conducătorul auto, agentul principal A.P.P., împrejurări în care aceştia au fost nevoiţi să iasă în drum unde era parcată maşina instituţiei. Una din pietrele aruncate de învinuiţi l-a nimerit pe subinspectorul parte vătămată R.P.M..
Imediat învinuiţii au scos sacii cu ţigări din portbagajul autoturismului, după care învinuitul N.I.V. posesor al permisului de conducere valabil pentru categoriile B,BE,C,CE, din 19.06.2008 a urcat la volanul acestuia şi a demarat în viteză spre podul de legătură cu drumul judeţean 186 B. În paralel cu activitatea acestuia, învinuiţii N.V. şi N.S.G. au luat şi au transportat cu spatele sacii cu ţigări, traversând grădinile din apropiere, după care i-au depozitat într-o casă dezafectată, situată la aproximativ 100-150 m de proprietatea lui D.F.V., imobilul părăsit fiind proprietatea unei persoane în vârstă de
aproximativ 80 ani pe nume T.I. zis ,,P.”, care trăieşte într-un imobil situat într-o altă zonă a satului, la aproximativ 1 km de locul faptelor.
În împrejurările de mai sus, echipa constituită din subinspectorul parte vătămată R.P.M. şi agentul principal B.I.C. a plecat cu autoturismul condus de agentul principal A.P.P., în urmărirea autoturismului „Peugeot 307” condus de învinuitul N.I.V., timp în care au sosit în zonă, la interval de câteva minute unul faţă de celălalt, alte două echipaje de poliţie, din care au făcut parte, printre alţii şi agentul principal parte vătămată T.M., precum şi conducătorul auto agentul principal A.I.- audiat în cauză în calitate de martor.
În felul acesta autoturismul „Peugeot 307” condus de învinuitul N.I.V. a fost blocat chiar pe podul menţionat mai sus, atât din faţă cât şi din spate. Toate autoturismele implicate aveau sistemele de iluminare în funcţiune.
Agentul principal parte vătămată T.M. însoţit de subcomisarul B.P. s-au apropiat de portiera autoturismului „Peugeot 307” în zona căreia se afla învinuitul N.I.V., pentru a-l legitima, însă acesta deşi stătea pe loc cu autoturismul tura în permanenţă motorul, ameninţând că va trece peste maşinile poliţiei. După ce agentul principal parte vătămată T.M. s-a apropiat suficient de portiera în zona căreia se afla învinuitul N.I.V., acesta din urmă a profitat şi i-a aplicat un pumn în zona feţei, provocându-i o hemoragie nazală puternică, care l-a determinat să se retragă. Atunci subinspectorul parte vătămată R.P. şi agentul principal parte vătămată B.I.C. au încercat să-l prindă de mâini pe învinuitul N.I.V. şi să-l scoată afară din maşină, fapt pe care l-au realizat după ce au fost loviţi cu portiera maşinii dar şi cu picioarele de către cel vizat, care fie se ţinea de volan, fie se sprijinea ori lovea cu picioarele, numai să nu fie prins şi imobilizat. La un moment dat operaţiunea a reuşit, astfel învinuitul N.I.V. a fost scos din maşina respectivă, imobilizat şi încătuşat.
Între timp, conducătorul auto agentul principal A.I., a oprit motorul autoturismului „Peugeot 307” şi i-a luat cheile din contact.
În continuare, au fost identificaţi printre persoanele adunate la locul evenimentelor, şi ceilalţi 2 învinuiţi, respectiv N.S.G. – fratele învinuitului N.I.V. şi N.V. – tatăl celor 2 învinuiţi, care au fost legitimaţi şi încătuşaţi, după care toţi 3 învinuiţii au fost conduşi la sediul Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei.
Imediat după aceasta s-a constituit o echipă din ofiţeri şi subofiţeri ai poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei de Frontieră, care după localizarea specifică, au descoperit într-o anexă a imobilului dezafectat, cei 7 saci din rafie de culoare albă, care conţineau un total de 2.980 pachete cu ţigări de provenienţă ucraineană marca „Viceroy”, care au fost ridicaţi şi depuşi la Camera de corpuri delicte a I.J.P.F. Maramureş.
De asemenea autoturismul „Peugeot 307”, cu numărul de înmatriculare … a fost ridicat şi indisponibilizat, însă pe parcursul cercetărilor penale la data de 15.11.2011 a fost predat în custodie învinuitului N.I.V..
S-a dovedit că autoturismul este proprietatea mamei învinuitului N.I.V., respectiv a numitei N.I., care nu a avut cunoştinţă despre utilizarea lui în infracţiunea de contrabandă.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: – procesul
verbal de constatare a infracţiunii, schiţa locului faptei şi planşa fotografică, procesul verbal de indisponibilizare a bunurilor, adresa I.J.P.F. Maramureş nr. P/405755/2011, procesele verbale de predare -primire a bunurilor, dovada de primire a corpurilor delicte, dovezile de ridicare-predare a bunurilor, cartea de identitate a vehiculului Peugeot 307,
dovada privind introducerea în Camera de corpuri delicte a celor 2.980 pachete cu ţigări, rapoartele întocmite de părţile vătămate B.I.C., T.M., A.P.P., imediat după comiterea faptelor, certificatele medico-legale nr. 662/15.11.2011, 661/15.11.2011, 668/16.11.2011, adresa D.R.A.O.V. Cluj nr. 20368/B.T.V./S.J./2011, adresa 1674642/2011 a I.J.P.F. Maramureş, declaraţiile persoanelor vătămate R.P.M., B.I.C., T.M., – declaraţiile martorilor O.M., M.R.M., A.P.P., A.I., D.M., M.R.M., B.P., D.F.V., H.I., O.F., V.G.F.,
D.V., declaraţiile învinuiţilor N.I.V., N.S.G., N.V., procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală seria B nr. 0753512/26.04.2012.
Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 32.253 lei, (compusă din taxe vamale-4706 lei; accize-19.723 lei şi TVA-7824 lei) , plus dobânzile şi penalităţile aferente, de la data naşterii datoriei vamale (12.11.2011 ) şi până la achitarea integrală a debitului.
Instanţa a apreciat că este legal sesizată şi competentă să judece cauza.
Inculpaţii au depus la dosarul cauzei declaraţii notariale autentificate sub nr. 2982/04.10.2012; 2983/04.10.2012 şi 2984/04.10.2012 de notarul public, prin care fiecare a recunoscut integral infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată şi au solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, fără administrarea altor probe. În consecinţă au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320 ind. 1 C. proc. pen.
Prezenţi în faţa instanţei la termenul de judecată din 11.10.2012 inculpaţii au arătat că susţin declaraţiile date în faţa notarului public, iar instanţa constatând îndeplinite cerinţele textului legal a admis cererea formulată, privind judecarea cauzei conform procedurii speciale reglementată de art.320 ind. 1 C.pr.pen., în privinţa fiecărui inculpat astfel că, în temeiul art. 320 ind. alin.2 C.pr.pen nu au mai fost administrate probe în faţa instanţei.
În data de 12.11.2011, în jurul orelor 1900, organele Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei au fost sesizate că în curtea imobilului cu nr. 282 din satul Sîrbi, comuna Budeşti, jud. Maramureş, s-ar afla un autoturism marca „Peugeot 307” cu numărul de înmatriculare …, în interiorul căruia se găsesc ţigări de contrabandă.
S-a constituit o echipă operativă formată din agenţii de poliţie R.P., B.C. şi A.P. care s-a deplasat la faţa locului. Imobilul este proprietatea martorilor D.V.F. şi D.M., iar la solicitarea poliţiştilor, proprietarul acestuia le-a permis accesul în curte pentru a se apropia de autoturism. La lumina lanternelor, în prezenţa martorului D.F.V., aceştia au observat în interiorul maşinii mai mulţi saci de rafie albă care conţineau ţigări marca Viceroy de provenienţă ucraineană.
Potrivit declaraţiei martorei D.M. autoturismul respectiv a fost parcat în curtea lor, în cursul zilei respective, de către inculpatul N.I.V.
În timp ce în curtea imobilului se purtau acele discuţii, inculpaţii au fost anunţaţi despre prezenţa poliţiştilor, fapt confirmat de martorul H.I., şi prin urmare şi-au făcut apariţia în perimetrul respectiv şi realizând ce se întâmplă, au încercat să ţină la distanţă organele de poliţie, cerându-le să iasă afară din curte întrucât nu au „mandat de percheziţie”.
Subinspectorul parte vătămată R.P.M. şi agentul principal parte vătămată B.I.C. au încercat să poarte o conversaţie cu cei trei inculpaţi, însă aceştia au început să-i înjure şi să le adreseze cuvinte triviale, cerându-le să părăsească curtea imobilului. Pentru a fi
mai convingători învinuiţii au luat pietre şi au aruncat spre cei doi poliţişti precum şi după conducătorul auto, agentul principal A.P.P., împrejurări în care aceştia au fost nevoiţi să iasă în drum unde era parcată maşina instituţiei. Una din pietrele aruncate de inculpatul N.I.V. l-a nimerit pe subinspectorul parte vătămată R.P.M..
Imediat inculpaţii N.V. şi N.S.G. au scos sacii cu ţigări din portbagajul autoturismului şi i-au transportat cu spatele, traversând grădinile din apropiere . Inculpatul N.I. a urcat la volanul acestuia şi a demarat în viteză spre podul de legătură cu drumul judeţean 186 B, fiind urmărit de autoturismul condus de agentul principal A.P.P., în care se mai aflau subinspectorul parte vătămată R.P.M. şi agentul principal B.I.C.. În zonă au sosit, la interval de câteva minute unul faţă de celălalt, alte două echipaje de poliţie, din care au făcut parte, printre alţii şi agentul principal parte vătămată T.M., precum şi conducătorul auto agentul principal A.I.- audiat în cauză în calitate de martor.
În felul acesta autoturismul „Peugeot 307” condus de inculpatul N.I.V. a fost blocat chiar pe podul menţionat mai sus, atât din faţă cât şi din spate. Toate autoturismele implicate aveau sistemele de iluminare în funcţiune.
Agentul principal parte vătămată T.M. însoţit de subcomisarul B.P. s-au apropiat de portiera autoturismului „Peugeot 307” în zona căreia se afla inculpatul N.I.V., pentru a-l legitima, însă acesta deşi stătea pe loc cu autoturismul tura în permanenţă motorul, ameninţând că va trece peste maşinile poliţiei. După ce agentul principal parte vătămată T.M. s-a apropiat suficient de portiera în zona căreia se afla învinuitul N.I.V., acesta din urmă a profitat şi i-a aplicat un pumn în zona feţei, provocându-i o hemoragie nazală puternică, care l-a determinat să se retragă. Atunci subinspectorul parte vătămată R.P. şi agentul principal parte vătămată B.I.C. au încercat să-l prindă de mâini pe inculpatul N.I.V. şi să-l scoată afară din maşină, fapt pe care l-au realizat după ce au fost loviţi cu portiera maşinii dar şi cu picioarele de către cel vizat. Agenţii de poliţie au reuşit totuşi să-l scoată din maşină pe inculpat care a fost imobilizat şi încătuşat.
S-a trecut la cercetarea zonei şi mergând pe direcţia de deplasare a inculpaţilor N.V. şi N.G.S., agenţii de poliţie au ajuns la o casă dezafectată, situată la aproximativ 100-150 m de proprietatea lui D.F.V., unde au descoperit 7 saci cu ţigări, ce au fost ridicaţi. Imobilul respectiv este părăsit fiind proprietatea unei persoane de aproximativ 80 ani pe nume T.I. zis ,,P.”, care trăieşte într-un imobil situat într-o altă zonă a satului, la aproximativ 1 km de locul faptelor.
În urma inventarierii sacilor s-a stabilit că aceştia conţineau 2.980 pachete cu ţigări de provenienţă ucraineană marca „Viceroy”, care au fost depuse la Camera de corpuri delicte a I.J.P.F. Maramureş.
Pe o stradă lăturalnică au fost prinşi şi ceilalţi doi inculpaţi care au fost legitimaţi şi încătuşaţi, după care toţi 3 inculpaţi au fost conduşi la sediul Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei.
Starea de fapt astfel descrisă rezultă din procesul verbal de schiţa locului faptei şi planşele cu fotografii judiciare şi rapoartele de eveniment ce se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate R.P.M., B.I.C., T.M., şi ale martorilor audiaţi în cauză O.M., M.R.M., A.P.P., A.I., D.M., M.R.M., B.P., D.F.V., H.I., O.F., V.G.F., D.V.
Potrivit adresei 1674642/2011 a I.J.P.F. Maramureş sins. R.P., ag. pr. B.C., ag. pr. A.P. şi ag. Pr. T.M. îşi desfăşoară activitatea în cadrul compartimentului ture de
servicia din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, iar la data de erau planificaţi de serviciu 12.11.2011.
De asemenea, conform declaraţiei părţii vătămate R.P., toţi lucrătorii de poliţie implicaţi în eveniment, inclusiv cei solicitaţi în ajutor, purtau uniformele cu însemnele instituţiei, mai puţin echipa de cercetare a locului faptei.
Urmare a actelor de violenţă comise de inculpatul N.I.V. la data de 12.11.2011, lucrătorii de poliţie părţi vătămate R.P.M., B.I.C. şi T.M. au suferit leziuni corporale vindecabile în timp de 5-6 zile şi respectiv 8-9 zile de îngrijiri medicale, potrivit certficatelor medico-legale nr. 662/15.11.2011, 661/15.11.2011, 668/16.11.2011.
Iniţial inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor şi au formulat un denunţ împotriva agenţilor Poliţiei de Frontieră implicaţi în evenimente, prin care au solicitat cercetarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cercetare abuzivă prev. de art. 266 C. pen., ce formează obiectul dosarului nr. …/P/2011 aflat în curs de soluţionare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş.
Ulterior, prin declaraţiile notariale şi prin susţinerile orale în faţa instanţei, inculpaţii au declarat că recunosc săvârşirea tuturor faptelor reţinute în sarcina lor, comise în modalitatea reţinută prin actul de sesizare.
În drept fapta inculpatului N.I.V., care la data de 12.11.2011, a preluat, deţinut şi transportat 7 saci conţinând 2.980 pachete cu ţigări „Viceroy” de provenienţă ucraineană, care trebuiau plasate sub regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă, după modul de operare adoptat, generându-se o datorie vamală de 32.253 lei, constituie infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 al., 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal.
Din punct de vedere subiectiv, fapta a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie în forma intenţiei directe, respectiv acesta a prevăzut urmarea faptei sale şi a dorit producerea ei.
Faptele inculpatului N.I.V., care la data de 12.11.2011, încercând să ascundă obiectul material al infracţiunii de contrabandă şi să scape de răspunderea penală, a exercitat acte de violenţă asupra părţilor vătămate R.P.M., T.M. şi B.I.C., poliţişti din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, care conform atribuţiilor de serviciu au intervenit pentru descoperirea faptei de contrabandă şi prinderea în flagrant a autorilor ei, împrejurări în care acestea au suferit leziuni corporale vindecabile în timp de câte 5-6 zile (primele două părţi vătămate) şi de 8-9 zile (cea de-a treia parte vătămată), constituie infracţiunile de ultraj prev. de art. 239 al.2 şi 5 c.p.
Din punct de vedere subiectiv, faptele au fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie în forma intenţiei directe, respectiv acesta a prevăzut urmarea faptei sale şi a dorit producerea ei, conştientizând calitatea de agenţi de poliţie a părţilor vătămate, care purtau uniformă specifică.
Aceste fapte au fost comise în concurs real fiind săvârşite de inculpat mai înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.
În drept faptele inculpaţilor N.S.G. şi N.V., care la data de 12.11.2011, au întrebuinţat în mod nemijlocit cuvinte insultătoare şi gesturi ameninţătoare de violenţă, prin aruncarea cu pietre, la adresa părţilor vătămate R.P.M. şi B.I.C., care în calitate de poliţişti în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei au intervenit pentru descoperirea faptei de contrabandă şi prinderea autorilor ei, constituie infracţiunile de sfidarea organelor judiciare prev. de art. 2721 teza a II-a c.p.
Din punct de vedere subiectiv inculpaţii au acţionat cu intenţie directă, infracţiunile săvârşite fiind concurente.
Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 345 alin. 2 C. proc. Pen., în sensul că faptele cu care a fost sesizată există, au fost săvârşite de către inculpaţi, cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea acestora.
Raportat la împrejurarea că a admis cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 320 ind. 1 C. proc. pen, va face aplicarea dispoziţiilor alin. 7 al acestui articol şi va reduce limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile săvârşite .
La individualizarea si dozarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.P., respectiv prevederile părţii generale a codului penal; limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator reduse cu o treime în cazul pedepsei cu închisoarea şi cu o pătrime în cazul pedepsei cu amenda, potrivit disp. art. 320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen, gradul de pericol social al faptelor în modalitatea concretă de savârşire şi antecedentele personale ale inculpaţilor.
Astfel, referitor la persoana inculpatului N.I.V. se reţine că are 22 de ani, studii liceale, este necăsătorit, fără ocupaţie, neavând antecedente penale. Acesta a săvârşit patru infracţiuni cu aceeaşi ocazie, dintre care 3 de ultraj, prin exercitarea de acte de violenţă împotriva agenţilor de poliţie aflaţi în misiune. Inculpatul nu a recunoscut iniţial săvârşirea faptelor, în faza de urmărire penală, decât în faţa instanţei. Raportat la aceste considerente, instanţa apreciează că nu poate reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, dar va aplica o pedeapsă orientată spre minimul special rezultat ca urmare a diminuării legale, în cazul fiecărei infracţiuni.
Astfel, s-a stabilit pentru infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 al.3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal pedeapsa închisorii de 1 an şi 3 luni, iar pentru cele 3 infracţiuni de ultraj prev. de art. 239 al. 2 şi 5 C. pen., va stabili pentru fiecare faptă pedeapsa închisorii 6 luni.
În baza art.33 lit. a C. pen. raportat la art. 34 lit. b C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite urmând să-i fie aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa închisorii de 1 an şi 3 luni.
În baza art.71 alin.1 C. pen.va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa reţine dispoziţiile C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi în caz de concurs de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni şi se apreciază de instanţă că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Instanţa a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele impuse de legiuitor, sens în care în baza art. 81 alin.2 C. pen. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 3 luni, stabilit potrivit dispoziţiilor art.82 alin.1 C. pen., suspendând şi executarea pedepselor accesorii potrivit art. 71 alin. 5 C. pen.
În baza art.359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 şi 84 C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.S.G. acesta are 23 de ani, studii superioare, este necăsătorit, fără ocupaţie şi fără antecedente penale. Acesta a săvârşit cu aceeaşi ocazie două infracţiuni de sfidare a organelor judiciare prin utilizarea de gesturi ameninţătoare şi adresarea de insulte agenţilor de poliţie aflaţi în misiune, atitudine care ar fi putut periclita reuşita acţiunii. Acesta a recunoscut săvârşirea faptelor doar în faţa instanţei de judecată.
Raportat la aceste considerente, instanţa a apreciat că nu poate reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, dar va alege dintre pedepsele principale prevăzute pentru faptele săvârşite, pedeapsa amenzii, stabilind o pedeapsă orientată spre minimul special rezultat ca urmare a diminuării legale, în cazul fiecărei infracţiuni. Astfel, pentru cele 2 infracţiuni de sfidare a organelor judiciare prev. de art. 272 ind. 1 teza a II a C. pen. comise, va stabili pentru fiecare faptă pedeapsa amenzii de 400 lei.
Raportat la aceste considerente, instanţa a apreciat că nu poate reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, dar va alege dintre pedepsele principale prevăzute pentru faptele săvârşite, pedeapsa amenzii, stabilind o pedeapsă orientată spre minimul special rezultat ca urmare a diminuării legale, în cazul fiecărei infracţiuni. Astfel, pentru cele 2 infracţiuni de sfidare a organelor judiciare prev. de art. 272 ind. 1 teza a II a C. pen. comise, va stabili pentru fiecare faptă pedeapsa amenzii de 400 lei.
În baza art.33 lit. a C. pen. raportat la art. 34 lit. c C. pen., se vor contopi pedepsele stabilite urmând să-i fie aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa amenzii de 400 lei.
Inculpatul N.V. are 46 de ani, studii 10 clase, este căsătoit, ocupaţia-agricultor, nu posedă antecedente penale.
Acesta a săvârşit cu aceeaşi ocazie două infracţiuni de sfidare a organelor judiciare prin utilizarea de gesturi ameninţătoare şi adresarea de insulte agenţilor de poliţie aflaţi în misiune, atitudine care ar fi putut periclita reuşita acţiunii. Acesta arecunoscut săvârşirea faptelor doar în faţa instanţei de judecată.
În baza art.33 lit. a C. pen. raportat la art. 34 lit. c C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite urmând să-i fie aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa amenzii de 400 lei.
Instanţa a atras atenţia inculpaţilor N.S.G. şi N.V. asupra dispoziţiilor art. 631
C.pen. potrivit cărora dacă cel condamnat se sustrage cu rea credinţă de la executarea amenzii , instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată.
Sub aspectul laturii civile partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj a menţionat că, datoria vamală care a luat naştere urmare a activităţii infracţionale a inculpatului N.I.V. este de 32.253 lei, (compusă din taxe vamale-4706 lei; accize-19.723 lei şi TVA-7824 lei), solicitându-se a se face aplicarea prevederilor art. 119 , art. 120 şi art. 120 indice 1 din Codul de procedură fiscală.
Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 136 alin. 1 dispun că “în cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare
similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea intervin la data la care intervin faptul generator şi exigibilitatea respectivelor taxe comunitare”.
Potrivit prevederilor art. 139 din Codul Fiscal “În cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator şi exigibilitatea respectivelor taxe comunitare”.
Art. 249 din Directiva CE nr. 112/2006 (Directiva TVA), stabileşte că directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru căruia i se adresează, lăsând autorităţilor naţionale competenţa privind modalitatea de transpunere.
În opinia Curţii, este irelevant faptul că scopul activităţii este unul ilicit, indiferent de scopul sau rezultatul activităţii respective. În sensul arătat sunt şi cauzele C 158/98- Coffeshop Siberie şi Cauza C 111/92-Wifried Lange, cauze în care CEJ şi-a fundamentat soluţia pe faptul că principiul neutralităţii se opune operării unor distincţii de ordin general între tranzacţiile legale şi cele ilegale.
În conformitate cu prevederile art. 9 din Directiva sus menţionată, persoana impozabilă înseamnă orice persoană care în mod independent, desfăşoară în orice loc activitate economică indiferent de scopul sau rezultatele activităţii respective.
Cu privire la perceperea de TVA în cazul activităţilor ilicite, instanţa a reţinut că diferenţa de tratament fiscal în funcţie de natura licită sau ilicită a activităţilor desfăşurate ar conduce implicit la încălcarea principiului neutralităţii fiscale.
Instanţa a avut în vedere că art. 202 din regulamentul CEE nr.2913/1992 al Comisiei de Instituire a Codului vamal Comunitar, descrie modalitatea şi momentul în care se naşte o datorie vamală. Dispoziţiile legale sus menţionate prevăd că o datorie vamală la import poate să ia naştere prin introducerea ilegală într-o altă parte pe acel teritoriu a unor mărfuri amplasate într-o zonă liberă sau antrepozit liber.
În cadrul alineatului doi al articolului indicat se stipulează că datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal.
Mai mult, regulamentul mai sus amintit, defineşte în cadrul alin. 3 al articolului 203, noţiunea de debitor vamal, în care se integrează orice persoană care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie în mod normal, în momentul cumpărării sau primirii mărfurilor că ele au fost sustrase de sub supraveghere vamală.
Raportând starea de fapt cuprinsă în actele de sesizare şi reţinută de instanţă în urma finalizării cercetării judecătoreşti, la prevederile legale mai sus enunţate, instanţa apreciază că inculpatul se include în sfera debitorilor vamali.
Ori, în condiţiile în care, se recunoaşte aplicabilitatea prevederilor regulamantului la care s-a făcut mai sus referire, incidenţa noţiunii de datorie vamală şi calitatea inculpaţilor de debitori vamali, instanţa apreciază că toate aceste aspecte nu fac decât să se opună admisibilităţii tezei încadrării infracţiunii de contrabandă în sfera infracţiunilor de pericol şi să plaseze acest tip de infracţiuni în sectorul infracţiunilor economice, atâta timp cât nu se poate contesta producerea unui prejudiciu.
Instanţa a reţinut că art. 206 indice 5 din Codul fiscal, reglementează faptul generator al accizelor, acesta fiind reprezentat conform literei b de importul produselor accizabile pe teritoriul comunităţii.
Conform art. 206 indice 6 din acelaşi cod, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, aceasta din urmă fiind definită potrivit art. 206 indice 7 litera b inclusiv prin importul de produse accizabile, chiar şi neregulamentar, cu excepţia cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize.
În legătură cu problematica aplicării concomitente a măsurii de siguranţă a confiscării speciale în cazul infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86-2006 privind Codul vamal şi a obligării legale a inculpatului la plata sumelor reprezentând datoria vamală, a fost promovat un recurs în interesul legii, respins însă ca inadmisibil prin Decizia nr. 21 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 17 octombrie 2011.
Pe de altă parte, din interpretarea dispoziţiilor art. 224 punctul 1 lit. a şi art. 234 alin. 3 din Codul vamal, reiese fără echivoc, că în cazul infracţiunii de contrabandă, obligaţia de plată a taxelor vamale, ca drept de creanţă al statului, instituie repararea pagubei şi se circumscrie cadrului legal privind obiectul, exercitarea şi rezolvarea acţiunii civile reglementat prin dispoziţiile art. 14 şi art. 346 din Codul de procedură penală.
Instanţa a avut în vedere că interpretarea oferită de CJUE prevederilor art. 202 şi art. 233 primul paragraph lit. d din Regulamentul CEE nr. 2913-92 al Consiliului din 12.10.1992 de instituire a Codului Vamal comunitar, cu modificările şi completările ulterioare, este în sensul de a nu se considera stinsă datoria vamală decât în condiţiile în care punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii, intervine înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situate în interiorul acestui teritoriu. Pe cale de consecinţă, în alte condiţii decât cele anterior expuse, datoria vamală nu se stinge.
Prin raportare la aspectele mai sus expuse, instanţa a constatat că aplicabilitatea măsurii confiscării prin prezenta sentinţă, nu determină stingerea datoriei vamale (compusă, în lumina dispoziţiilor legale sus enunţate din taxe vamale, TVA, accize) neinstalându-se o stare de incompatibilitate prin reţinerea unui cumul al măsurii confiscării cu obligaţia inculpatului-debitor vamal la plata datoriei vamale.
Plecând de la consideraţiile de mai sus şi de la constatarea conform căreia delictul comis în data de 12 noiembrie 2011 este imputabil, instanţa va admite acţiunea civilă.
În baza 346 alin. 1C. Proc. Pen. şi art. 14, art. 15 C. Proc. Pen. raportat la art. 1357 va obliga inculpatul să plătească părţii civile Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, suma de 32.253 lei, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi aferente, începând cu data de 12 noiembrie 2011 şi până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art.118 lit.”a” C.pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului a cantitatea de 2980 pachete de ţigări cu timbru ucrainean marca Viceroy, depuse în camera de corp delict IJPF Maramureş , potrivit dovezii seria P nr. 405755 din data de
14.11.2011, ce urmează să fie distruse.
Partea vătămată R.P.M. s-a constituit în faţa instanţei parte civilă cu suma de 5420 lei reprezentând 420 lei despăgubiri civile pentru cele 6 zile de îngrijiri medicale şi 5000 lei, daune morale.
La termenul de judecată din data de 11.10.2012, partea civilă prin apărător ales a declarat că nu-şi mai susţine pretenţiile civile.
La termenul de judecată din 28.06.2012, partea vătămată B.I.C. a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză.
Pentru termenul de judecată din 30 august 2012 partea vătămată T.M. a fost citat cu menţiunea să precizeze dacă înţelege să se constituie parte civilă. Acesta s-a prezentat la termenul din 30.08.2012 şi a solicitat amânarea cauzei pentru a-şi angaja apărător. Deşi cauza s-a amânat din acest motiv la 11 octombrie 2012, partea vătămată nu s-a mai prezentat şi nici nu a depus constituire de parte civilă , astfel încât instanţa va aprecia că acesta nu înţelege să participe în proces în această calitate.
Referitor la autoturismul marca „PEUGEOT 307” cu număr de înmatriculare … ce a fost condus de inculpatul N.I.V. şi în care s-au aflat la ţigările de contrabandă, acesta a fost indisponibilizat în vederea cercetării, potrivit procesului-verbal din 12.11.2011.
Ulterior, pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că autoturismul aparţine numitei N.I., mama inculpatului, fiind înmatriculat pe numele acesteia. N.I. a formulat cerere de restituire a autoturismului în urma căreia autoturismul a fost predat în custodie.
Deoarece nu s-a făcut dovada că proprietarul maşinii a avut cunoştinţă despre utilizarea acestuia, prin actul de sesizare s-a propus confiscarea echivalentului în bani, dovedit testimonial la 4000 euro, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. b şi alin. 3 C. pen.
În înţelesul art. 118 lit b C. pen. prin „lucruri care au servit la săvârşirea infracţiunii” se înţeleg acele lucruri cu ajutorul cărora se realizează acţiunea incriminată-cauza-care produce urmarea periculoasă. Tot ceea ce se petrece după acest moment nu mai poate fi considerat ca lucru care a folosit la săvârşirea infracţiunii.
În speţă, la momentul constatării infracţiunii autoturismul era parcat în curtea imobilului din localitatea Sîrbi având în interior sacii cu ţigări, dar din probele administrate nu s-a făcut dovada că autoturismul a fost folosit de către inculpat pentru preluarea ţigărilor, iar în ceea ce priveşte depozitarea acestora, maşina este improprie acestui scop.
Prin urmare, nu s-a dovedit că maşina a servit în mod indispensabil la săvârşirea faptei în întregul ei, în sensul că fără utilizarea acesteia nu s-ar fi putut realiza apropierea efectivă a obiectului material al infracţiunii. De altfel, ulterior s-a demonstrat că bunurile găsite pot fi transportate şi în altă modalitate, acestea fiind cărate cu spatele de inculpaţii N.S.G. şi N.V.
Pentru aceste motive instanţa a respins confiscarea în temeiul art. 118 alin. 1 lit. b şi alin. 3 C. pen a sumei de 4000 Euro, reprezentând echivalentul în bani a autoturismului marca „Peugeot 307” cu număr de înmatriculare ….
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea soluţiei judecătoriei şi rejudecând dosarul, a se dispune în temeiul art.118 alin.1 lit.b C.pen.măsura confiscării speciale a autoturismului Peugeot 307 cu nr…., în favoarea statului, iar în situaţia în care se constată că acesta aparţine mamei inculpatului N.V., să se dispună confiscarea contravalorii acestuia, respectiv a echivalentului în bani, suma de 4000 euro, întrucât autovehiculul a fost utilizat de inculpat la săvârşirea infracţiunii de contrabandă.
Curtea examinând recursul promovat, prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Curtea, referitor la autoturismul marca „PEUGEOT 307” cu număr de înmatriculare … ce a fost condus de inculpatul N.I.V. şi în care s-au aflat la ţigările de
contrabandă, reţine că acesta a fost indisponibilizat în vederea cercetării, potrivit procesului-verbal din 12.11.2011.
Ulterior, pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că autoturismul aparţine numitei N.I., mama inculpatului N.I.V., fiind înmatriculat pe numele acesteia. N.I. a formulat cerere de restituire a autoturismului în urma căreia, acesta i-a fost predat în custodie.
Instanţa de recurs reţine că, deoarece nu s-a făcut dovada că proprietarul maşinii a avut cunoştinţă despre utilizarea acestuia, prin actul de sesizare s-a propus confiscarea echivalentului în bani, dovedit testimonial la 4000 euro, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. b şi alin. 3 C. pen.
Potrivit Codului penal, în înţelesul art. 118 lit b C. pen. prin „lucruri care au servit la săvârşirea infracţiunii” se înţeleg acelea cu ajutorul cărora se realizează acţiunea incriminată-cauza-care produce urmarea periculoasă. Tot ceea ce se petrece după acest moment nu mai poate fi considerat ca lucru care a folosit la săvârşirea infracţiunii.
Din probele dosarului rezultă că, în speţă, la momentul constatării infracţiunii, autoturismul era parcat în curtea imobilului din localitatea Sîrbi, având în interior sacii cu ţigări, nefăcându-se însă dovada că autoturismul a fost folosit de către inculpat pentru preluarea ţigărilor, iar în ceea ce priveşte depozitarea acestora, autovehiculul este improprie acestui scop.
Pe cale de consecinţă, prima instanţă a stabilit că nu s-a probat că autovehiculul a servit în mod indispensabil la săvârşirea faptei în întregul ei, în sensul că fără utilizarea acestuia nu s-ar fi putut realiza însuşirea efectivă a obiectului material al infracţiunii. De altfel, ulterior s-a demonstrat că bunurile găsite puteau fi transportate şi în altă modalitate, acestea fiind cărate cu spatele de către inculpaţii N.S.G. şi N.V., aşa cum rezultă din fotografiile judiciare depuse la dosar în faza de u.p.
Câtă vreme, inculpaţii nu au fost surprinşi în flagrant conducând autoturismul în care să se afle ţigările ce au făcut obiectul infracţiunii de contrabandă, iar pe de altă parte cei patru saci puteau fi căraţi cu spatele de către inculpaţi, pe parcursul a patru transporturi, în cauză există un dubiu şi nu un element de certitudine în acest sens, ceea ce nu justifică aplicarea măsurii de siguranţă.
Mai mult, aşa cum se statuează şi prin recursul în interesul legii nr.18 din 2005, măsura de siguranţă a confiscării speciale a mijlocului de transport se va dispune, numai în cazul în care se dovedeşte că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalităţile normative ale infracţiunii de contrabandă precum şi trafic de droguri, ori în cazul în care se dovedeşte că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit, ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a acestei infracţiuni.
Aşa fiind, inculpaţii nefiind surprinşi în flagrant în timp ce transportau ţigările de contrabandă cu autoturismul, iar pe de altă parte, autovehiculul nu a fost adaptat pentru săvârşirea acestor fapte penale, nu se poate lua măsura de siguranţă, existând un dubiu cu privire la scopul în care a fost utilizat autoturismul pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de contrabandă.
Împrejurarea că în interiorul autovehiculului se aflau sacii cu ţigări, nu duce automat la concluzia că autoturismul a şi fost utilizat de către inculpat pentru preluarea ţigărilor de contrabandă, iar pe de altă parte, în ceea ce priveşte depozitarea lor, mijlocul de transport era impropriu acestui scop.
Pe cale de consecinţă, recursul Parchetului este nefondat, urmând a fi respins în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 50 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, conform art.189 C.proc.pen.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului în temeiul art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen. (Judecător Delia Purice)
