Soluţionarea laturii civile. Infracţiunea prevăzută de art. 2961 alin 1 lit *l* din Legea nr. 571/2003. lipsa de relevanţă calităţii speciale a inculpatului de
antrepozitar autorizat fiscal
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 1301/R din 27 septembrie 2012
Judecătoria Vişeu de Sus prin sentinţa penală nr.40 din 7.02.2012, a condamnat pe inculpatul C.V., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prev şi ped de art 270 alin 3 din Legea 86/2006 cu aplicarea art 3201 alin 7 C.pr.pen, art 74 şi 76 lit *d* C.pen, la 1 (un) an închisoare,
-pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile marcate necorespunzător, peste limita de 10.000 ţigarete prev şi ped de art 2961 alin 1 lit *l* din Legea 571/2003 cu aplicarea art 33 lit *b* C.pen, art 3201 alin 7 C.pr.pen, art 74 şi 76 lit *e* C.pen, la 6 (şase) luni închisoare.
În baza art 33 lit *b* şi 34 lit *b* C.pen, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 (unu) an închisoare.
În baza art 33 lit *b* şi 34 lit *b* C.pen, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 (unu) an închisoare.
În baza art 81 şi 82 C.pen, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev de art 83 C.pen.
În baza art 81 şi 82 C.pen, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev de art 83 C.pen.
A fost condamnat inculpatul L.F.,:
-pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prev şi ped de art 270 alin 3 din Legea 86/2006 cu aplicarea art 74 şi 76 lit *d* C.pen, la 1 (unu) an închisoare,
-pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 ţigarete prev şi ped de art 2961 alin 1 lit *l* din Legea 571/2003 cu aplicarea art 33 lit *b* C.pen, art 74 şi 76 lit *d* C.pen, la 6 (şase) luni închisoare.
În baza art 14 C.pr.pen rap la art 998 C.civ vechi şi art 6 C.civil nou, a obligat pe inculpaţi să plătească în solidar părţii civile ANAF-Autoritatea Naţională a Vămilor-Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, suma de 359.602 lei despăgubiri civile cu dobânzi şi penalităţi aferente până la data plăţii efective.
În baza art 118 alin 1 lit *f* C.pen, s-a dispus confiscarea cantităţii de 33.962 pachete ţigări de provenienţă ucraineană, din care 33.942 pachete marca *Viceroy Red* şi 20 pachete marca *Classic* depozitate în camera de corpuri delicte a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Maramureş, conform dovezii seria P, nr 360946 din
1.11.2010.
S-a dispus restituirea către inculpatul C.V. a autospecializatei basculanta marca Roman 19215 DFK cu număr de înmatriculare […] sigilată cu sigiliul nr MI 47945 şi a cheii de contact ridicată conform dovezii din 29.10.2010 de Sectorul Poliţiei de Frontieră Poienile de sub Munte.
În baza art 191 C.pr.pen, au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului suma de câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei (câte 50 lei pentru fiecare) reprezintă onorariu avocaţial parţial din oficiu şi care se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt
următoarele:
Prin rechizitoriul din 29.09.2011 întocmit în dosarul 92/P/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş a trimis în judecată pe inculpaţii C.V. şi L.F. cu datele personale individualizate în dispozitivul sentinţei, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 270 alin 3 din Legea nr 86/2006 , art 2961 alin 1 lit l din Legea 571/2003 cu aplicarea art 33 lit *b* C.penal, comise prin aceea că în data de 29.10.2010 au fost depistaţi de lucrătorii Poliţiei de frontieră transportând cu autobasculanta marca ROMAN cu nr. de înmatriculare […], 33962 pachete ţigări de provenienţă ucraineană.
În cauză s-a constituit parte civilă ANAF-Autoritatea Naţională a Vămilor-Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj cu suma de 359.602 lei compusă din taxe vamale (54793 lei), accize (216799 lei) şi TVA (88010 lei), cu dobânzi şi penalităţi aferente până la data plăţii efective.
Prezenţi fiind inculpaţii, au recunoscut sincer faptele comise.
Inculpatul C.V. a arătat că a condus autobasculanta în bena căreia au fost ascunse ţigările de provenienţă ucraineană iar inculpatul L.F. că se afla în dreapta sa şi că sarcina lor era de a le transporta circa 2-3 km şi să le lase într-un loc de unde urmau să fie preluate de alte persoane.
Inculpatul C.V. s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 c.pr.pen. în timp ce inculpatul L.F. nu, întrucât apărătorul său a solicitat achitarea de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2961 alin 1 lit l din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei şi apărătorul inculpatului C.V. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. *a* c.pr.pen. pentru aceeaşi infracţiune.
În esenţă, ambii apărători ai inculpaţilor au susţinut că fapta lor constând în transportul ţigărilor de contrabandă şi recunoscută de altfel, nu poate să întrunească şi elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2961 alin 1 lit l din Legea 571/2003, deoarece nu erau comercianţi în sensul art. 7 Cod comercial vechi.
Cu privire la latura civilă, au arătat că art. 256 din Legea 86/2006 instituie ca regulă stingerea datoriei vamale în cazul confiscării, aspect rezultat şi de interpretarea art. 233 primul paragraf lit. *d* din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 al Consiliului din 12.10.1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar.
În data de 29.10.2010, în jurul orelor 2,30, o patrula a Poliţiei de Frontieră din cadrul Sectorului Poienile de sub Munte, judeţul Maramureş aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu vizând paza frontierei cu Ucraina, a sesizat pe drumul Capu-Groşi-
Holovaci spre comuna Repedea, un autovehicul care venea din direcţia frontierei spre comună.
Lucrătorii de poliţie au procedat la oprirea maşinii, constatând că este o autobasculantă marca Roman, având numărul de înmatriculare […]. Autovehiculul era condus de inculpatul C.V. iar pasager în dreapta se afla inculpatul L.F..
Inculpaţii nu deţineau niciun act asupra lor, identificarea făcându-se ulterior.
La verificarea maşinii, poliţiştii au descoperit în bena acesteia, 68 colete învelite în folie de plastic de culoare neagră care conţineau ţigări de provenienţă ucraineana.
La ora 9,30 în prezenţa a doi martori asistenţi s-au inventariat coletele constatându-se că în ele se aflau 33962 pachete ţigări (679.240 ţigarete) marcate cu timbru ucrainean din care 33942 marca Viceroy Red (678.840 ţigarete) şi 20 marca Classic (400 ţigarete).
Inculpaţii au fost contactaţi să încarce coletele dintr-un anume loc şi să le transporte circa 2-3 km într-o altă locaţie unde urmau să fie preluate de alte persoane. Cunoşteau foarte bine că sunt ţigări de contrabandă şi nu au dezvăluit numele persoanei care i-a contactat.
Ţigările au fost depozitate în Camera de Corpuri delicte a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Maramureş conform dovezii seria P nr. 360946 din
1.XI.2010.
De la inculpatul C.V. au fost ridicate autospecializata basculantă şi cheia de contact. Acesta a formulat cerere de restituire întrucât maşina nu formează proprietatea sa.
În drept faptele inculpaţilor constituie infracţiunile prev. şi ped. de art. 270 al. 3 din Legea 86/2006 şi art 2961 alin 1 lit l din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu aplicarea art 33 lit *b* C.penal.
Cererea de achitare de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 2961 alin 1 lit l din Legea 571/2003 formulată de ambii apărători ai inculpaţilor nu poate fi primită de instanţă.
În esenţă apărările lor se rezumă la lipsa calităţii inculpaţilor de comercianţi, respectiv de subiecţi juridici fiscali. Nefiind antrepozitari autorizaţi în sensul art. 163 lit. *e* nu li se poate reţine în sarcină infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile marcate necorespunzător peste limita a 10.000 ţigarete. Ori, argumentaţia lor a fost preluată din decizia LXI din 24.09.2007 a I.C.C.J. care a pronunţat RIL în materie contravenţională.
Însă dacă în acest domeniu există dispoziţie expresă prev. la art. 221 al. 2 (*sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect juridic fiscal*), în materie penală legiuitorul nu a făcut nicio distincţie şi nu a condiţionat fapta penală de calitatea specială a inculpatului de antrepozitari autorizat fiscal.
Făcând aplicarea dispoziţiilor 3201 al. 7 C.pr.pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.V. şi art. 74 şi 76 c.pen. în cazul ambilor inculpaţi, instanţa le-a aplicat pedepse cu închisoarea sub limitele speciale.
În baza art. 33 lit. *b* şi 34 lit. *b* c.pen. se va dispune ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea.
În baza art. 81 şi 82 c.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare, atrăgându-li-se atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor prev. de art. 83 cod penal.
La individualizarea pedepselor şi a modului de instanţa a avut în vedere persoana inculpaţilor, lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea faptelor, apreciind că nu se impune privarea lor de libertate.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de ANAF-Autoritatea Naţională a Vămilor-Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, aceasta este întemeiată, inculpaţii urmând a fi obligaţi în solidar la plata sumei totale de 359.602 lei cu dobânzi şi penalităţi aferente până la data achitării efective.
Datoria vamală nu se stinge prin confiscarea ţigărilor introduse ilegal în ţară, întrucât au fost descoperite şi sechestrate după trecerea de primul birou vamal de frontieră situat în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii.
În baza art. 118 al. 1 lit. *f* c.pen s-a dispus confiscarea cantităţii de 33.962 pachete ţigări deţinute şi transportate de inculpaţi.
Întrucât autospecializata basculantă marca ROMAN 19215 DFK cu nr. de înmatriculare […] nu formează proprietatea inculpatului C.V., nu sunt incidente dispoziţiile art. 118 al. 1 lit. *b* c.pen. şi se impune restituirea bunului.
În anul 2009 , inculpatul a convenit cu proprietarul maşinii (C.I.V.) asupra vânzării cumpărării, stabilind ca după o lună să perfecteze formele de transcriere şi să se plătească diferenţa de preţ.
Antecontractul susmenţionat nu a mai fost finalizat, iar proprietarul a radiat maşina la 2.XI.2010 şi pretinde de la inculpat restituirea ei sau plata unei sume de bani.
Împotriva soluţiei instanţei de fond au declarat recurs inculpaţii L.F. şi C.V.
Prin motivele orale şi scrise ale căii de atac recurentul L.F. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d rap. la art. 11 pct.2 lit. a C.proc.pen. pentru comiterea infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 precum şi pentru infracţiunea de deţinere înafara antrepozitului fiscal de produse accizabile marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 de ţigarete faptă prev.şi ped. de art. 296 ind. 1 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 şi exonerarea sa de la plata despăgubirilor civile datorate ANV- Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj.
S-a solicitat achitarea întrucât recurentul nu a comis fapta prev. de art. 296 din Legea nr. 571/2003, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, neavând calitatea de comerciant sau antrepozitar pentru a fi subiect activ al acesteia.
Inculpatul C.V. prin recursul declarat a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d rap. la art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 iar pentru infracţiunea vizată de art. 296 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 reducerea pedepsei cu recunoaşterea de largi circumstanţe atenuante. Sub aspectul laturii civile solicită exonerarea de la plata despăgubirilor civile, întrucât faptul confiscării bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii, echivalează cu stingerea datoriei vamale. În final şi acest inculpat deşi a uzat de prevederile art. 320 ind. 1 C.proc.pen., a solicitat a se constata că în realitate nu a comis infracţiunile imputate prin rechizitoriul parchetului neavând calitatea de comerciant sau antrepozitar.
Curtea examinând recursurile promovate constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele argumente:
Potrivit disp. art. 4 pct. 18 din Codul vamal, controlul vamal constă în actele specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări, inclusiv staţionarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri româneşti. Aceste acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în declaraţie, existenţa şi autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidenţelor contabile ale agenţilor economici şi a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, al bagajelor şi a altor mărfuri transportate sau aflate asupra persoanelor, precum şi efectuarea de verificări administrative şi alte acte similare.
Aşadar, prin controlul vamal se urmăreşte, printre altele, şi asigurarea aplicării corecte a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor, ceea ce înseamnă că H.G. nr. 710/2996, completată privind regimul mărfurilor purtătoare de accize, reprezintă o reglementare legală ce întregeşte dispoziţiile Codului vamal şi le explică în materia infracţiunii de contrabandă vizată de art. 270 Cod vamal.
De altfel,potrivit art. 1 din Legea nr. 86/2006, reglementările vamale cuprind prezentul cod, regulamentul de aplicare a acestuia, precum şi alte acte normative care conţin prevederi referitoare la domeniul vamal.
Instituirea obligaţiei de respectare a punctelor vamale autorizate pentru trecerea mărfurilor purtătoare de accize a avut în vedere, pe de o parte, raţiuni de ordin administrativ, pentru o mai bună fluidizare a traficului la frontieră, iar pe de altă parte, necesitatea unui control vamal riguros al actelor ce însoţesc astfel de produse.
Revenind la probele administrate în cauză, se poate reţine că au fost efectuate mai multe transporturi de ţigări prin vămi neautorizate, ceea ce are semnificaţia ieşirii din ţară sau intrării în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal (în speţă frontiera cu Ucraina).
Curtea reţine că pentru existenţa infracţiunii de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. 1 cerinţa este doar aceea ca mărfurile – indiferent de natura acestora – să fie introduse sau scoase din ţară prin orice mijloace şi prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, în timp ce pentru existenţa modalităţii prevăzute în alin. 2 se cer alte condiţii speciale: mărfurile să fie introduse sau scoase din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal şi să reprezinte, totodată, mărfuri plasate sub un regim vamal a căror valoare în vamă este mai mare de 20.000 lei.
Referitor la probele dosarului rezultă fără dubiu că infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. 3 din Codul vamal a fost comisă în speţă, deoarece inculpaţii au deţinut, transportat, depozitat, mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
Astfel este exclusă achitarea acestora conform art. 10 lit. d pentru infracţiunea vizată de 270 alin. 3 Cod vamal.
Cât priveşte cererea de achitare de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 296 ind. 1 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 formulată de ambii recurenţi, nu poate fi primită, prin prisma lipsei calităţii lor de comercianţi, respectiv de subiecţi juridici fiscali. Corespunde realităţii că la 24.09.2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o decizie în interesul legii nr. 61 prin care a statuat că „persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant, nu este subiect activ al contravenţiei de deţinere înafara antrepozitului fiscal peste limita a 10.000 ţigarete”. Curtea reţine însă că recursul în interesul legii priveşte domeniul contravenţional, existând în acest sens o dispoziţie expresă prev. la art. 221 alin. 2 pe când în materie penală, legiuitorul nu a făcut nicio distincţie şi nu a condiţionat fapta penală de calitatea specială a inculpatului de antrepozitar autorizat fiscal. Aşa fiind, prima instanţă în mod judicios a reţinut în sarcina ambilor recurenţi deţinerea înafara antrepozitului fiscal de produse accizabile marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 ţigarete, deoarece s-a descoperit cu ocazia controlului efectuat că inculpaţii transportau 33.942 pachete ţigări Viceroy Red şi 20 pachete ţigări marca Clasic.
Ca atare, nu poate fi primit nici acest motiv de recurs.
Nici solicitarea inculpatului C.V., de reducere a pedepsei rezultate, nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Curtea examinând modul în care instanţa de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată recurentului C.V., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile art.72 din Codul penal, evidenţiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanţelor reale efective, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminenţă a vreunuia din criteriile arătate, precum şi consecinţele pedepsei şi a modalităţii de executare neprivative de libertate, prin prisma funcţiilor unei asemenea sancţiuni.
Curtea, în baza propriei analize, faţă de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susţinute, deoarece nu s-ar putea da eficienţă într-un mod prioritar circumstanţelor personale, în raport cu celelalte, faţă de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a acesteia, reprezintă o pedeapsă proporţională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de recurent, concretizată prin modul în care acesta a acţionat, prin comiterea unor infracţiuni vamale constând în aceea că la 29.10.2010 a fost depistat de Poliţia de Frontieră transportând cu autobasculanta 33.962 pachete de ţigări de provenienţă uncraineană cauzând părţii civile un prejudiciu de 359.602 lei şi ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât şi profilul socio-moral şi de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate şi procesuală în cauză, este pozitivă uzând de prevederile art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., judecătoria recunoscându-i în sarcină şi circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal.
Cuantumul sancţiunii nu se impune a fi redus faţă de gravitatea faptei comise, consecinţele acesteia, rezonanţa în comunitate şi a reacţiei pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, faţă de săvârşirea unor asemenea infracţiuni, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.385/9 pct.14 C.pr.pen.
În raport cu cele menţionate, sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică sub toate aspectele şi verificându-se hotărârea atacată, instanţa nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art.385/9 alin.3 C.proc.pen.
Sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile, curtea reţine următoarele:
Potrivit art.202 din Regulamentul CEE nr.2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, o datorie vamală la import ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunităţii a mărfurilor supuse drepturilor de import; debitor vamal este şi: orice persoană care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia, sau ar fi trebuit să ştie, în mod normal, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor că ele au fost introduse ilegal.
În ceea ce priveşte noţiunea de datorie vamală Curtea apreciază că în conformitate cu art.4 pct.13 din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, datorie vamală reprezintă obligaţia unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export iar în conformitate cu art.4 pct.14 lit.a din aceeaşi lege, drepturi de import reprezintă taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri.
Hotărârea Curţii Europene de Justiţie dată în cauza 24-68 din data de 1 iulie 1969, având ca părţi Comisia Comunităţii Europene împotriva Italiei, a statuat că: toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor ce traversează frontierele, fără a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezintă taxe cu efect echivalent. Orice obligaţie pecuniară, indiferent de mărimea, destinaţia şi modul de aplicare, care este impusă în mod unilateral asupra mărfurilor autohtone sau străine, pentru simplul motiv că acestea traversează o frontieră şi care nu este o taxă vamală în sensul strict al cuvântului, este o taxă cu efect echivalent.
Drept urmare, rezultă că hotărârea Curţii Europene de Justiţie se referă şi la acciză şi TVA-ul percepute asupra mărfurilor care traversează frontiera României şi reprezintă taxe cu efect echivalent cu al taxelor vamale, fiind incluse în drepturile de import.
În conformitate cu art.206/5 lit.b din Legea 571/2003 privind Codul fiscal produsele accizabile sunt supuse accizelor în momentul importului acestora pe teritoriul Comunităţii, iar conform art.206/6 şi 206/7 lit.d din aceeaşi lege, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum, iar eliberare pentru consum reprezintă şi importul de produse accizabile chiar şi neregulamentar. La art.131 lit.a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal se prevede că importul de bunuri reprezintă intrarea pe teritoriul Comunităţii a unor bunuri care nu se află în libera circulaţie în înţelesul art.24 din Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Europene.
Conform art.136 alin.1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal se prevede că „în cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea intervin la data la care apare faptul generator şi exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.
Faptul confiscării bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale, născute ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul României şi implicit pe cel al Comunităţii Europene.
În acest sens, rezultă potrivit art.224 din Legea 86/2006 privind Codul vamal a României că datoria vamală la import ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import. Potrivit alin.2 al aceluiaşi articol „datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal”. Aceste prevederi legale se regăsesc şi în Codul vamal Comunitar, care la art.202 arată că „o datorie vamală la import poate să ia naştere prin: introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunităţii a mărfurilor supuse drepturilor de import”.
Prin Hotărârea din 2.04.2009 dată în cauza C-459/7 Curtea Europeană de Justiţie a statuat că „pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii, trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu”. Astfel, datoria vamală la import ia naştere în momentul introducerii bunurilor pe teritoriul Comunităţii, indiferent dacă ulterior acestea au fost sechestrate.
Cu privire la temeiul juridic şi modul de calcul al prejudiciului rezultat din activitatea infracţională a inculpaţilor, Curtea învederează următoarele:
Preţul de referinţă avut în vedere la determinarea valorii în vamă a fost preţul la care au fost cumpărate ţigările din ţara de provenienţă respectiv de 7 UAH/pachet aşa cum este inscripţionat pe acesta.
Taxa vamală a fost calculată aplicând procentul de 57,6% asupra valorii în
vamă.
Acciza a fost calculată în conformitate cu art. 177 din Legea nr. 571/2003 Cod fiscal privind structura accizei totale exprimate în echivalent euro pentru 1000 ţigarete, calculată la cursul valutar valabil pentru accize în anul 2010.
TVA de 24% s-a aplicat asupra bazei de impozitare, care este compusă din suma dintre: valoarea în vamă, taxele vamale şi acciză, conform art.139 alin.1 C.fiscal.
Baza legală este: regulamentul CEE nr.2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal Comunitar; Regulamentul CEE nr.2454/1993 a Comisiei din 2 iulie 1993 privind dispoziţiile de aplicare a Codului vamal Comunitar, tariful vamal integrat român pe anul 2010; Codul fiscal aprobat prin Legea nr.571/2003 cu modificările ulterioare; Hotărârea Guvernului României nr.44/2004 privind normele de aplicare a Codului fiscal, cu modificările ulterioare.
Temeiul juridic al dobânzilor şi penalităţilor aferente datoriei vamale îl reprezintă art.119, 120 şi 120/1 din Codul de procedură fiscală republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru motivele ce preced, având în vedere că instanţa de fond a reţinut şi rezolvat corect atât latura penală cât şi cea civilă, recursurile inculpaţilor se vor respinge ca nefondate în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. (Judecător Delia Purice)
