Cooperarea internaţională în materie penală. Cerere de mandat european pentru punerea în executare a pedepsei închisorii, faţă de un cetăţean român, în străinătate. Împlinirea termenului de prescripţie potrivit legii penale române. Motiv opţional de refuz


În cererea de mandat european de arestare se arată că la data de 28.08.1998, cetăţeanul român M. S. a fost depistat în timp ce încerca să treacă fraudulos frontiera de stat dintre Polonia şi Germania, având asupra sa un paşaport polonez falsificat, prin care îşi atribuia identitatea de S.T., faptă prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin.1 din Codul penal polonez.

Cetăţeanul român M. S. a fost arestat preventiv la 28.08.1998 şi a fost condamnat prin hotărârea judecătorească a Tribunalului Districtual din Slubice – secţia a II-a Penală, pronunţată la 13.11.1998 în dosarul de referinţă nr. II K 1619/98, la o pedeapsă de 5 luni închisoare, în regim privativ de libertate.

M. S. a fost pus în libertate la 13.11.1998 şi a părăsit Polonia, revenind în România.

Hotărârea Tribunalului Districtual din Slubice – Polonia a rămas definitivă, prin neexercitarea niciunei căi de atac, la 21.11.1998.

Autorităţile poloneze au solicitat prin prezentul mandat european de arestare, ca cetăţeanul român M. S. să fie predat pentru a executa restul de 3 luni şi 14 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 luni închisoare, într-un penitenciar din Polonia.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a procedat la identificarea acestuia, audierea şi reţinerea pe o durată de 24 de ore ( 22.01.2009 , orele 14,30 – 23.01.2009, orele 14,30 ) şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Galaţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 98/44/2009.

Audiat la data de 23.01.2009 de către Curtea de Apel Galaţi, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art. 90 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 privind cooperarea internaţională în materie penală, persoana solicitată M. S., în prezenţa apărătorului său ales, a refuzat în mod expres să consimtă la predarea benevolă către statul polonez.

Persoana solicitată a invocat că de la data comiterii faptei şi până în prezent a trecut o durată mare de timp, în interiorul căreia nu a mai comis alte fapte penale, că între timp desfăşoară o activitate comercială licită, fiind administratorul S.C. jud. Vrancea, s-a căsătorit la data de 23.10.2004 şi în prezent are în întreţinere un copil minor, M. A. S., născut la 31.01.2008.

A solicitat, în măsura în care este posibil, ca pedeapsa rămasă de executat de 3 luni şi 14 zile, să fie executată într-un penitenciar din România, pentru a putea să fie aproape de familie şi a putea să-şi controleze afacerea pentru a nu intra în faliment.

Apărătorul ales al persoanei solicitate a invocat motivele de refuz opţional la predare prev. de art. 88 alin. 2 lit. c1 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008.

Prin încheierea de şedinţă din 23.01.2009 Curtea de Apel Galaţi a dispus , în baza art. 90 alin. 8 în referire la art. 90 alin. 11 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 în referire la art. 1456 Cod proc. pen., luarea faţă de cetăţeanul român M. S. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea şi a solicitat autorităţii emitente relaţii suplimentare privitoare la împrejurările comiterii faptei, data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, modalitatea rămânerii definitive, garanţiile procesuale acordate pentru rejudecarea cauzei precum şi poziţia autorităţilor poloneze faţă de cererea cetăţeanului român M. S. de a executa pedeapsa într-un penitenciar din România.

Autorităţile poloneze emitente a mandatului european de arestate, au comunicat relaţiile solicitate, dar nu şi-au exprimat acordul în vederea recunoaşterii pe cale incidentală a hotărârii de condamnare şi executării pedepsei aplicate cetăţeanului român M. S. într-un penitenciar din România.

Analizând actele şi lucrările dosarului cu referire la prevederile art. 88 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 , Curtea apreciază că fapta săvârşită de cetăţeanul român M. S. la data de 28.08.1998 pe teritoriul statului polonez întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 291 Cod penal ( uz de fals) . Pedeapsa prevăzută de legea penală română pentru această infracţiune este închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

De la data săvârşirii faptei şi până în prezent, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d Cod proc. pen., coroborat cu art. 124 Cod penal, la data de 28.02.2006.

De la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare pronunţată de instanţa poloneză, 21.11.1998 şi până în prezent, s-a împlinit şi termenul de prescripţie a executării pedepsei, prev. de art. 126 lit. b Cod penal, la data de 07.02.2004.

Îndeplinirea condiţiilor de prescripţie se constituie în motiv opţional de refuz al punerii în a mandatului european de arestare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 88 alin. 2 lit. c1, g din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 , raportat la art. 4 din Decizia Cadru 2002/584/JAI/13.06.2002 .

La aceasta se adaugă şi faptul că, potrivit propriilor declaraţii, M. S. a comis fapta deoarece intenţiona să meargă la muncă în Germania, pentru a găsi un loc de muncă mai bine plătit. Paşaportul polonez nu a fost falsificat de el ci a fost cumpărat, gata falsificat, de la un cetăţean bulgar întâlnit ocazional într-un bazar din Polonia.

De la data eliberării sale ( 13.11.1998) M. S. a revenit în România şi nu a mai comis alte infracţiuni .

În prezent, îşi câştigă existenţa onest, desfăşurând activităţi comerciale autorizate, s-a căsătorit şi are în întreţinere un copil minor.

În cazul în care ar executa, într-un penitenciar din România, restul rămas neexecutat de 3 luni şi 14 zile, persoana solicitată s-ar putea libera condiţionat, potrivit art. 59 alin. 1 Cod penal, după executarea efectivă a unei perioade de 2 luni şi 4 zile închisoare.

Această perioadă se dovedeşte total insuficientă pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul educativ prev. de art. 52 Cod penal, în schimb ar putea afecta grav afacerea persoanei solicitate, precum şi familia acestuia.

Aşa fiind şi văzând şi prevederile art. 4 din Decizia – Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 în referire la art. 88 alin. 2 lit. c1 , g din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, Curtea va refuza punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Circumscripţiei Judiciare din Gorzow Wielkopolski , Departamentul 2 Penal – Polonia, în dosarul nr. II Kop 222/08 privind pe cetăţeanul român M. S.

Curtea va constata că persoana solicitată a fost reţinută preventiv pe o durată de 24 ore ( 22.01.2009 ora 14,30 – 23.01.2009 ora 14 ,30) în baza ordonanţei de reţinere nr. 2/22.01.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 156/II/5/2009.

Curtea va dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea ( art. 145 Cod proc. pen. ) luată faţă de M. S. prin încheierea de şedinţă din 23.01.2009 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 98/44/2009, urmând ca, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, copii de pe aceasta să fie comunicate autorităţilor cu atribuţii în domeniu.

În baza prev. art. 88 alin. 4 teza finală din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, autorităţile poloneze emitente vor fi încunoştinţate despre refuzul de punere în executare a mandatului european de arestare şi despre posibilitatea de a solicita recunoaşterea şi executarea hotărârii penale de condamnare a persoanei solicitate M. S. în baza instrumentelor aplicabile în relaţia dintre România şi Polonia sau, în lipsa acestora, pe baza reciprocităţii.