Prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Avrig, s-a dispus condamnarea inculpatului G T, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1500 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al.2 C. penal în dauna părţii vătămate P A.
A fost condamnat inculpatul G N V, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1500 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al.2 C. penal în dauna părţii vătămate PA.
A fost condamnat inculpatul P A, fără antecedente penale, la pedeapsa de: 500 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al.2 C. penal în dauna părţii vătămate G T.
A fost condamnat inculpatul P D, fără antecedente penale, la pedeapsa de 600 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al.2 C. penal în dauna părţii vătămate G T.
În baza art. 14 şi art. 346 C.p.p., coroborate cu art. 998 C.civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G T, sens în care au fost obligaţi inculpaţii P D şi P A, în solidar, să plătească părţii civile suma de 438 lei , din care suma de 400 lei cu titlu de daune morale şi suma de 38 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Au fost respinse celelalte pretenţii formulate de partea civilă G T.
În baza art. 14 şi art. 346 C.p.p., coroborate cu art. 998 C.civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P A, sens în care au fost obligaţi inculpaţii G T şi G N V, în solidar, să plătească părţii civile suma de 2038 lei, din care suma de 2000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 38 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Au fost respinse celelalte pretenţii formulate de partea civilă P A.
În baza art. 14 şi art. 346 C.p.p., coroborate cu art. 998 C.civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, au fost obligaţi inculpaţii G T şi G N V, în solidar, să plătească suma de 175 lei, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii sumei datorate, cu titlu de cheltuieli servicii medicale, către partea civilă SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE URGENŢĂ SIBIU, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate părţii vătămate P A.
În baza art. 118 lit.b C. penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul G T a bastonului de cauciuc de culoare neagră, dimensiuni 47 cm/ 30 mm, ridicat la data de 30.08.2010.
În baza art. 191 alin.2 C.proc.pen, a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei.
Pentru a pronun?a această soluţie, judecătoria a reţinut, în fapt următoarele:
În data de 24.07.2010, orele 2100, inculpaţii P A şi P D se aflau în autoturismul proprietatea acestora, parcat în centrul comunei Turnu Roşu, când l-au văzut pe G T lovindu-l cu palma pe numitul M F.
P A a luat verbal apărarea martorului M F, din maşină, fiind însă lovit prin geamul deschis, cu palma, de către inculpatul G T.
P A a coborât din autoturism, iar G T a continuat să-l lovească.
În apărarea sa a intervenit fratele său, P D, ambii inculpaţi PA lovind partea vătămată G T.
G T a chemat telefonic în ajutor pe fratele său, G N V, care a ajuns la faţa locului în scurt timp, însoţit de mai multe persoane.
Acestea au început să-l lovească pe partea vătămată P A cu pumnii şi picioarele, iar P D a fugit, solicitând intervenţia organelor de poliţie prin apelarea nr. unic 112.
Nici unul dintre inculpaţi nu au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, fiecare afirmând că a avut doar calitatea de victimă, nu şi de agresor.
S-a reţinut că starea de fapt descrisă mai sus este probată de declaraţiile martorilor M F, K I, N M, I D-O, chiar dacă aceştia şi-au schimbat declaraţiile date în cursul urmăririi penale în faza de judecată.
Astfel, martorul M F, în declaraţia dată în data de 27.07.2010, a relatat în amănunt incidentul în care au fost implicaţi cei patru inculpaţi, pentru ca în data de 20.06.2011, cu ocazia audierii în faza de judecată, să declare că nu îşi aminteşte şi că nu a văzut dacă între inculpaţi a avut loc o altercaţie, după ce a fost lovit cu palma de G T.
De asemenea, martorul N M a declarat în declaraţia dată la data de 09.09.2010 că a fost de faţă când G T, P A şi P D s-au lovit reciproc, pentru ca în data de 26.09.2011, să declare că a ajuns la faţa locului după ce întregul incident se terminase, acesta fiindu-i relatat de localnicii din Turnu Roşu.
Instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile martorilor date în cursul urmăririi penale, acestea fiind mult mai aproape de incident din punct de vedere temporal, şi coroborându-se atât între ele, cât şi cu actele medico-legale aflate la dosar.
De asemenea, prima instanţa a înlăturat declaraţiile date de aceşti martori în faza de judecată (când au infirmat declaraţiile date în cursul urmăririi penale), având în vedere că toţi au declarat că au fost obligaţi de către organul de urmărire penală să declare într-un anume fel, însă nici unul nu a sesizat organele competente despre aceste pretins abuz.
În urma agresiunii, G T a suferit leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale, iar P A leziuni vindecabile în 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Judecătorul fondului a reţinut că starea de fapt rezultă din declaraţiile inculpaţilor şi ale părţilor vătămate date în cursul urmăririi penale, care se coroborează atât între ele, cât şi cu declaraţiile martorilor M F, K I, N M, I D-O şi cu concluziile certificatelor medico-legale eliberate părţilor vătămate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii G T şi G N V, fără a motiva în scris calea de atac declarată.
Oral, în faţa instanţei de recurs, inculpaţii G au criticat hotărârea judecătoriei motivând că nu se fac vinovati de săvârşirea infracţiunii de lovire.
Analizând recursurile declarate conform art. 3866 al.3 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate, datorită următoarelor considerente:
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, pe baza probelor administrate, reţinând vinovăţia celor patru inculpaţi.
Astfel, din analiza coroborată a probelor administrate în cauză a rezultat că în seara zilei de 24.07.2010, cei patru inculpaţi, respectiv fraţii G T şi G N V pe de o parte şi respectiv P A şi P D pe de altă parte s-au lovit reciproc (ca urmare a unui conflict declanşat iniţial între G T şi P A). Tribunalul a constatat (astfel cum a reţinut şi judecătoria) că această stare de fapt a rezultat din declaraţiile martorilor date în cursul urmăririi penale, declaraţii care sunt sub aspect temporal cele mai apropiate de producerea incidentului şi care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Urmare a acestor agresiuni inculpaţii P A şi G T au suferit leziuni, care au necesitat 14-16 zile şi respectiv 5-6 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare conform certificatelor medico-legale existente la dosar.
În mod legal şi temeinic a procedat prima instanţă şi cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor care au fost aplicate inculpaţilor (potrivit criteriilor prev. de art. 72 Cod penal) cât şi a modului în care a soluţionat latura civilă.
În consecinţă, sentinţa primei instanţe fiind temeinică şi legală, a fost menţinută, astfel că în temeiul art. 38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursurile inculpaţilor G N V şi G T au fost respinse ca neîntemeiate.
