În baza art. 71 C.p. i-au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a şi lit. b C. penal pe durata executării pedepsei principale.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului cu deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reţinerii şi arestului preventiv din data de 05.10.2009 şi până în prezent.
S-a constatat că partea vătămată P F nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Municipal suma de 50 de lei cheltuieli cu spitalizarea părţii vătămate, la care se adaugă dobânzile legale şi penalităţile de majorare până la stingerea datorie prin plată.
S-a dispus confiscarea de la inculpat în folosul Statului Român a sumei de 225 lei.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 900 lei, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul avocatului oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut pe fondul cauzei, că în noaptea de 28/29.09.2009 partea vătămată efectua paza în incinta şantierului din zona staţiei C.F.R. , iar după miezul nopţii a încuiat uşa de acces în şantier, intrând într-o baracă. Inculpatul fiind în stare de ebrietate a escaladat gardul şantierului, şi apoi a intrat în baracă unde se afla partea vătămată căruia i-a cerut să-i dea toţi banii, iar în momentul în care acesta i-a răspuns că nu are bani, inculpatul l-a pălmuit şi l-a lovit cu pumnul în zona gâtului. Inculpatul a continuat să caute bunuri în baracă, şi sesizând că partea vătămată încearcă să fugă, i-a mai aplicat 2 palme cerându-i să rămână pe loc. Întrucât nu a găsit bani, inculpatul a luat de pe masă cele două telefoane mobile ale părţii vătămate marca Nokia 2630 şi unul Samsung C 290, după care a fugit.
După plecarea inculpatului, partea vătămată a anunţat organele de poliţie şi s-a prezentat la Spitalul Municipal unde a fost tratat în regim de urgenţă. Ulterior, pe baza diagnosticului de traumatism cranio-facial prin agresiune, părţii vătămate i s-a eliberat un certificat medico-legal care confirmă că acesta a suferit leziuni traumatice corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Apărarea inculpatului conform căreia ar fi pătruns prin escaladare în incinta şantierului şi că s-ar fi întâlnit întâmplător cu partea vătămată care avea asupra sa o bâtă şi fără motiv l-ar fi lovit, a fost înlăturată ca fiind, în raport de modul de derulare a evenimentelor, neverosimilă.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, faţă de contextul comiterii ( pe timp de noapte , prin violenţă), de urmările produse atât asupra integrităţii fizice a părţii vătămate cât şi a patrimoniului acestuia, conduita nesinceră a inculpatului, antecedenţa sa penală, limitele legale ale pedepsei, precum şi restul criteriilor de individualizare prev. de art. 71 C.p..
În ceea ce priveşte starea de arest preventiv a inculpatului, instanţa de fond a apreciat că faţă de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite, precum şi în raport de antecedenţa penală a inculpatului, acesta prezintă un risc mare de recidivă în săvârşirea de infracţiuni, şi, ca atare s-a menţinut măsura arestului preventiv.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a formulat apel inculpatul, prin care a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate prin reducerea cuantumului şi suspendarea condiţionată.
În motivele de apel inculpatul învederează că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de natura faptei şi de circumstanţele în care a fost săvârşită, respectiv că inculpatul s-a aflat în stare de ebrietate.
Tribunalul Sibiu, analizând sentinţa atacată potrivit motivelor de apel invocate şi analizând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 alin. 2 raportat la art. 373 C.p.p.,a constatat că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar apelul nefondat.
Astfel, pe fondul cauzei, instanţa a reţinut o corectă încadrare juridică a faptei comise, astfel cum a fost dovedită cu probele administrate în cauză, precum şi o corectă individualizare judiciară a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate cât şi a modului de a pedepsei.
În mod legal instanţa de fond a înlăturat apărarea inculpatului care faţă de probele administrate este neveridică, iar starea de beţie invocată în circumstanţiere de inculpat poate fi calificată ca o agravantă a răspunderii penale şi nicidecum ca o atenuantă.
În conformitate cu art. 72 C.p., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauza de faţă nu s-au dovedit circumstanţele atenuante, astfel că nu s-a justificat aplicarea unei pedepse spre minim special.
De asemenea suspendarea executării pedepsei nu a fost suficientă sub aspectul caracterului coercitiv al faptei, având în vedere antecedenţa penală a inculpatului care ar putea continua după punerea în libertate săvârşirea unor astfel de fapte.
Pentru considerentele expuse în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p., s-a respins ca nefondat apelul .
În baza art. 350 C.p.p., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, şi în baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv din 05.10.2009 la zi.
