În baza art. 81 alin. 1 Cpen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 8 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. 1 Cpen.
În baza art. 71 alin. 5 Cpen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cpp. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 Cpen.
În baza art. 14 şi 346 alin. 1 Cpp. cu aplicarea art. 998-999 Cciv. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor de:
– 8.365,56 lei către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă cu titlu de despăgubiri materiale şi
– 100.000 lei cu titlu de daune morale şi 10.429,53 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă C E P
S-a constatat că S.C. Asigurarea Românească are calitatea de asigurator de răspundere civilă delictuală în cauză.
S-a constatat că S.C. Asigurarea Românească are calitatea de asigurator de răspundere civilă delictuală în cauză.
În baza art. 193 alin. 1 şi 2 Cpp. s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea vătămată C E P a sumei de 6.514 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. 1 Cpp. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 20 februarie 2009, între orele 06,20 – 06,30, inculpatul P L M, conducea autoturismul marca Dacia Logan, , pe B-dl. Corneliu Coposu, pe banda a-I-a a sensului de mers, din direcţia străzii B-dl. General Vasile Milea către sediul SC ELECTRICA SA
La trecerea de pietoni din dreptul sălii Thalia, inculpatul P L M nu a acordat prioritate de trecere pietonului C E P care se angajase regulamentar în traversarea străzii B-dl. Corneliu Coposu pe marcajul pietonal dinspre partea stângă faţă de direcţia de deplasare a autoturismului Dacia Logan condus de inculpat, accidentând-o.
Impactul dintre autoturismul condus de inculpat şi partea vătămată s-a produs în zona marcajului pietonal pe sensul de mers al autoturismului, partea vătămată a fost lovită de partea stângă faţă a maşinii, fiind proiectată pe capotă şi parbrizul maşinii, spărgându-l şi apoi a fost târâtă pe carosabil cca. 10 metri.
În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a părţii vătămate şi avarierea autoturismului marca Dacia Logan condus de inculpat.
În urma accidentului rutier partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă , unde i s-a stabilit ca diagnostic „ fractură femur stâng , TCC acut închis „.
Concluziile medico-legale consemnate în certificatul medico-legal atestă că partea vătămată prezintă leziuni traumatice, care s-au produs la data de 20 februarie 2009, în condiţiile unui accident rutier. Leziunile necesită 90-100 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicaţii. Ulterior, aceasta a solicitat o completare a certificatului medico-legal pentru stabilirea exactă a numărului de zile de îngrijiri medicale .
Concluziile consemnate în raportul de expertiză medico – legal din 7 iulie 2009, atestă faptul că, pentru vindecarea leziunilor suferite la data de 20 februarie 2009, este necesar efectuarea în continuare a unui tratament recuperator, astfel încât se prelungeşte durata totală a zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare la un total de 140-150 zile.
În cauză s-au constituit părţi civile următoarele părţile vătămate:
– Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă cu suma de 8.365,56 lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea consultaţiilor, tratamentelor şi internărilor acordate părţii vătămate victimă a accidentului De vreme ce în cauză au fost întrunite toate condiţiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită a inculpatului cauzatoare de prejudicii, prejudiciul cert atât sub aspectul existenţei sale cât şi a întinderii sale, vinovăţia inculpatului sub forma culpei şi raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu) instanţa a admis acţiunile civile cu câteva precizări şi limitări.
Acţiunea civilă a părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă instanţa a admis-o integral de vreme ce consultările, tratamentele şi internările de care a beneficiat partea vătămată victimă a accidentului (acte terapeutice pe larg descrise în cuprinsul rapoartelor de expertiză medico-legale) au fost de natură a provoca aceste cheltuieli.
Cererea formulată de către partea vătămată Crişan Eugenia Paraschiva de acordare a daunelor morale instanţa a admis-o integral. Pentru a proceda astfel a avut instanţa în vedere suferinţele fizice, traumele psihice şi prejudiciul nepatrimonial enorm suferit de către partea vătămată victimă a accidentului. Din însăşi actele medicale existente la dosar a rezultat faptul că partea vătămată a suferit numeroase intervenţii chirurgicale, numeroase internări ce au condus toate la un număr de peste 300 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. De asemenea nu putea să nu se observe faptul că în prezent partea vătămată deşi o persoană tânără şi activă înainte de accident este încadrată în gradul II de invaliditate. În fine, din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză(filele 53-55) s-au desprins nu numai sumele de bani cheltuite de partea vătămată dar şi suferinţele deosebite îndurate de aceasta atât pe perioada internării cât şi în perioada convalescenţei.
Cererea de acordare a daunelor materiale instanţa a admis-o doar în partea ce pe de o parte este dovedită cu actele de la dosar sau cu depoziţiile martorilor iar pe de altă parte doar în ceea ce priveşte sumele ce pot fi calculate de către instanţă.
Astfel din însumarea chitanţelor existente la dosar s-a desprins suma totală de 3.065,53 lei. La această sumă instanţa a mai adăugat contravaloarea sumei pe care partea vătămată ar fi obţinut-o din executarea convenţiei civile (13 luni, 100 lei pe lună contravaloarea hainelor distruse (1.050 lei), contravaloarea sumelor acordate persoanei de specialitate angajată pentru recuperarea părţii vătămate (3.100) şi contravaloarea tichetelor de masă(174 lei pe 13 luniîn total suma de 10.429,53 lei.
Prin urmare, pentru a concluziona, instanţa în baza art. 14 şi 346 alin. 1 Cpp. cu aplicarea art. 998-999 Cciv. a obligat inculpatul la plata sumelor de:
-8.365,56 lei către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu cu titlu de despăgubiri materiale şi
-100.000 lei cu titlu de daune morale şi 10.429,53 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Crişan Eugenia Paraschiva.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel asigurătorul SC Asigurarea Românească – ASIROM, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în ceea ce priveşte latura civilă. S-a susţinut că s-a făcut o greşită aplicare a legii întrucât sunt exagerate daunele morale la plata cărora a fost obligat inculpatul şi s-a cerut că fie reduse la suma de 20.000 lei.
Tribunalul analizând sentinţa atacată în raport de motivele invocate cât şi din oficiu, conform art. 371 alin. 2 C.p.p. sub toate aspectele,a constatat că apelul este nefondat.
Starea de fapt pe baza căreia a fost pronunţată sentinţa atacată a fost corect reţinută, întemeiată fiind pe probatoriul administrat în timpul urmării penale şi al cercetării judecătoreşti.
La rândul ei, pedeapsa a fost bine individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi al aplicării dispoziţiilor cu privire la suspendarea condiţionată.
Latura civilă a fost soluţionată reţinându-se întemeiat că sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii delictuale, cuantumul despăgubirilor acordate victimei accidentului a fost stabilit, după cum reiese din considerentele sentinţei, pe baza probelor existente.
Cât priveşte daunele morale, în raport de toate împrejurările care au fost avute în vedere la soluţionarea fondului şi care vizează pe lângă suferinţa fizică îndelungată şi o serioasă traumă psihică, este de observat că nu sunt exagerate. Cel puţin două împrejurări sunt deosebit de relevante în acest sens şi anume: numeroasele internări şi cele trei sute de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării.
De altfel pentru relevanţa traumelor psihice încercate de victimă este de observat şi atitudinea inculpatului care s-a opus admiterii apelului asiguratorului, deşi era cel dintâi obligat la plata daunelor morale.
Faţă de toate acestea, având în vedere şi dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p. apelul asiguratorului a fost respins ca nefondat iar sentinţa atacată menţinută în totalitate.
