C. pen., art. 174, art. 183
Ceea ce deosebeşte infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte de infracţiunea de omor săvârşită cu intenţie indirectă este împrejurarea că, deşi la ambele loviturile sunt comise cu intenţie, în cazul celei dintâi moartea victimei se produce din culpă, făptuitorul neprevăzând acest rezultat, deşi trebuia şi putea să-l prevadă, pe când în cazul celei de-a doua, rezultatul letal a fost prevăzut iar inculpatul, cu toate că nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat.
Decizia penală nr. 107 din 15 iunie 2010
Prin sentinţa penală nr. 128 din 05.03.2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost admisă cererea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice,
din infracţiunea de omor simplu prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de C. pen., dispunându-se condamnarea inculpatului L.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de C. pen., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarea situaţie dc fapt:
In cursul zilei de 7.07.2009, inculpatul, după ce a consumat o cantitate mare de băuturi alcoolice împreună cu numitul L.I.I, în vârstă de 57 ani, pe fondul unor certuri declanşate între aceştia, l-a lovit în mod repetat pe acesta din urmă, peste faţă şi toracele anterior, încercând şi să-l sugrume cu mâinile, fracturându-i mandibula inferioară bilateral, context în care i-a provocat un hematom voluminos dc planşeu bucal ce a condus la insuficienţă cardio-respiratorie acută şi, în final, la decesul acestuia.
S-a apreciat că, în raport de împrejurările în care a comis fapta, dar şi din comportarea sa ulterioară săvârşirii acestcia, nu se poate reţine că inculpatul se afla în stare de beţie voluntară completă produsă de alcool -stare ce poate constitui circumstanţă atenuantă sau agravantă – ceea ce nu poate conduce la înlăturarea caracterului penal al faptei.
In faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că în cursul zilei de
7.07.2009, începând cu ora 9,30 când a sosit victima la locuinţa sa, a consumat împreună cu acesta băuturi alcoolice, până pe la orele 13,30. In jurul orelor 17,30 – 18,00 s-a trezit într-o altă cameră din locuinţa sa, a mers în prima încăpere unde a găsit victima rezemată de canapea şi încercând să o trezească a constatat că era moartă. Nu a văzut urme de sânge pe faţă şi corpul victimei şi nici în camera unde a adormit el, respectiv pe frigider, pe cearşaful patului, pe preşul din faţa uşii.
In acest context, a mers la martorul D.P. căruia i-a spus că a băut cu victima şi că este mort în locuinţa lui, apoi s-a deplasat la locuinţa fratelui său care l-a sfătuit să anunţe organele de poliţie.
In termenul prev. de art. 363 C. proc. pen. sentinţa pronunţată a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi dc inculpatul L.I., fiind criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In motivarea apelului declarat de parchet s-a susţinut că prima instanţă a efectuat grave erori în aprecierea conţinutului constitutiv al infracţiunii săvârşite de inculpatul L.I., în special în privinţa laturii obiective şi subiective a infracţiunii, aprecieri care au condus în final la pronunţarea unei soluţii greşite de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte.
Motivându-şi apelul, inculpatul a susţinut că faţă de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, de poziţia sa procesuală, dc regretul manifestat şi de lipsa antecedentelor penale, pedeapsa aplicată este prea severă.
Curtea, verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi este fondat, şi l-a admis pentru considerentele expuse în continuare: prima instanţă apreciind materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi reconfirmat în faza cercetării judecătoreşti, a reţinut corect situaţia de fapt, însă i-a dat o greşită încadrare juridică.
Probele administrate în cauză au relevat împrejurarea că la data de
07.07.2009 inculpatul L.I. în vârstă de 40 de ani, fiind în stare avansată de ebrietate şi aflându-se în locuinţa sa împreună cu victima L.I.I., în vârstă de 56 de ani a avut o ceartă cu aceasta, tot pe tema băuturilor alcoolice şi în acel contcxt i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii şi picioarele, producându-i moartea.
După lovirea victimei, inculpatul s-a culcat, iar în momentul în care s-a trezit şi a constatat decesul acesteia, s-a schimbat de hainele cu care era îmbrăcat şi care purtau urme de sânge, a încercat să şteargă o parte din petele de sânge aflate în locuinţă, după care a plecat la vecinul său D.P. şi la fratele L.D. cărora le-a spus că L.I.I. este decedat în locuinţa sa.
Din raportul de necropsie medico-legală întocmit de I.M.L. Iaşi rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa hematomului voluminos de planşeu bucal, consecinţa fracturii duble de mandibulă (ram orizontal drept şi stâng) şi intoxicaţiei acute cu alcool etilic.
Faţă de cele expuse mai sus, curtea a constatat că inculpatul a aplicat victimei lovituri multiple, de o intensitate deosebită, la nivelul capului şi al toracelui, deci în zone vitale ale corpului.
Multitudinea loviturilor aplicate rezultă din urmările produse şi care au fost constatate pe corpul victimei, iar intensitatea acestora din rezultatul final – moartea victimei care s-a instalat la scurt timp după finalizarea agresiunii.
Inculpatul nu a înccrcat să acorde un prim ajutor victimei, ci s-a culcat, iar în momentul în care s-a trezit şi a constatat decesul a plecat din mergând iniţial la un vecin, iar apoi la fratele său. Deşi aceştia i-au sugerat să anunţe organele dc poliţie, inculpatul a refuzat, iar în cele din urmă, la stăruinţa mamei sale, o vecină a chemat poliţia.
Din derularea evenimentelor rezultă că inculpatul, aplicând lovituri multiple, dc mare intensitate, cu pumnii şi picioarele în zona capului şi în toracele victimei a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea produccrii lui, acţionând cu intenţie indirectă, în săvârşirea infracţiunii de omor prev. de C. pen.
Ceea ce deosebeşte infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte dc infracţiunea de omor săvârşită cu intenţie indirectă este împrejurarea că, deşi la ambele loviturile sunt comise cu intenţie, în cazul celei dintâi moartea victimei se produce din culpă, făptuitorul nepre-văzând acest rezultat, deşi trebuia şi putea să-l prevadă, pe când în cazul celei de-a doua, rezultatul letal a fost prevăzut iar inculpatul, cu toate că nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat.
Din împrejurările săvârşirii faptei rezultă, fară echivoc că inculpatul şi-a reprezentat posibilitatea morţii victimei şi chiar dacă nu a urmărit acest lucru, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Aşa fiind, curtea a constatat că apelul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi este fondat, şi l-a admis, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 382 alin. (2) C. proc. pen. Rejudecând cauza, a fost înlăturată menţiunea vizând schimbarea încadrării juridice a situaţiei de fapt din infracţiunea de omor prev. de C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de C. pen., precum şi pedeapsa aplicată pentru această ultimă infracţiune, dispunându-se condamnarea inculpatului L.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută dc art. 174C. pen.
Apelul promovat de inculpatul L.I. şi prin care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanţă a fost respins ca nefondat.
