Echilibrând raportul circumstanţelor reale în procesul de apreciere a pericolului social necesar existenţei infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, trebuie avute în vedere condiţiile concrete de realizare a faptei, respectiv distanţa pe care a fost condus autoturismul de către persoana fără permis, condiţiile traficului etc.
Pe de altă parte, concluzia că, în raport de conţinutul ei concret şi prin atingerea minimă adusă unor valori sociale, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, în sensul art. 181 C. pen., trebuie susţinută şi de persoana, conduita făptuitorului, care trebuie să-şi asume greşeala făcută şi să înţeleagă în mod responsabil necesitatea respectului faţă de valorile sociale ocrotite de lege.
Decizia penală nr. 107 din 17 februarie 2009
Prin sentinţa penală nr. 1969/18.06.2008, Judecătoria Iaşi a dispus condamnarea inculpatului P.A.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (I) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, la data de 20 august 2006, la ora 21.00, deşi nu poseda permis de conducere, inculpatul a condus un autoturism pe dmmurile publice din municipiul Iaşi, pe o distanţă de circa 800-1.000 m, pe str. T. şi pe str. M., până la benzinărie.
Tribunalul Iaşi a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul P.A.C. împotriva sentinţei penale nr. 1969/18.06.2008 a Judecătoriei Iaşi, constatând că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a administrat întreg probatoriul testimonial şi cu înscrisuri necesar soluţionării cauzei, probe ce au stabilit, fără echivoc, existenţa faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere atât sub aspectul laturii obiective, cât şi cu privire la vinovăţia făptuitorului.
Faţă de criteriile prevăzute de art. I81 C. pen., respectiv modul şi mijloacele de comitere a faptei, împrejurările comiterii faptei, umiarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi persoana făptuitorului, instanţa de fond a stabilit că prin conţinutul său concret fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi justifică aplicarea unei sancţiuni penale.
Astfel, s-a apreciat că distanţa relativ mică de 800-1.000 m parcursă de autovehicul nu are relevanţă în stabilirea în concret a pericolului social, întrucât la evaluarea acestuia se au în vedere nu doar consecinţele produse, ci şi cele care se puteau produce.
Or, în contextul unei reverberaţii deosebite a infracţiunilor privitoare la încălcarea normelor de circulaţie pe drumurile publice ce au ca rezultat pierderea de vieţi omeneşti, fapta reţinută în sarcina inculpatului care aduce atingere relaţiilor sociale de aceeaşi natură prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Susţinerile inculpatului privitoare la conduita sa ireproşabilă în familie şi societate anterioară şi ulterioară comiterii faptei reprezintă un criteriu enumerat de dispoziţiile art. 18 C. pen., dar acesta nu este determinat în analiza pericolului social al faptei, ci trebuie evaluat în contextul tuturor împrejurărilor reţinute în cauză. Or, în condiţiile realizării activităţii ilicite în împrejurările concrete relevate mai sus, conduita bună a făptuitorului dobândeşte doar valoarea unei circumstanţe atenuante ce a fost corect valorificată de instanţa de fond, în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege şi a cărei a fost suspendată condiţionat.
în termenul prevăzut de art. 385* C. proc. pen., hotărârile au fost recurate de inculpat care a reiterat critica din apel şi a susţinut că în raport de circumstanţele reale şi personale, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Curtea de apel a admis recursul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 1969 din 18.06.2008 a Judecătoriei Iaşi şi a deciziei penale nr. 466 din 10 noiembrie 2008 a Tribunalului Iaşi, pe care le-a casat integral.
Rejudecând, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Pronunţând condamnarea făptuitorului, instanţele, în aprecierea criteriilor prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen., au dat o semnificaţie excesivă împrejurării că inculpatul avea o alcoolemie de 0,75 g %o, precum şi consecinţelor ce se puteau produce.
Desigur, aceste împrejurări reprezintă un temei de reflexie specială în privinţa aplicării art. 181 C. pen., dar oricum nu constituie un impediment legal şi nici o situaţie ce ar face inutilă orice analiză în acest sens.
Echilibrând acest raport al circumstanţelor reale, trebuie avute în vedere pe lângă aceste împrejurări şi faptul că inculpatul a condus maşina pe o distanţă mică (800-1000 m), în condiţiile unui trafic redus, din zona locuinţei spre un chioşc de unde intenţiona să cumpere sucuri, ţigări şi chipsuri.
Pe de altă parte, persoana şi conduita făptuitorului (care era student, se afla la primul impact cu legea penală, fiind bine caracterizat, a fost sincer, cooperant, şi-a asumat greşeala făcută şi a înţeles în mod responsabil necesitatea respectului faţă de valorile sociale ocrotite de lege) susţin concluzia că, în raport de conţinutul ei concret şi de atingerea minimă adusă unor valori sociale, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, în sensul art. 181 C. pen.
