Cuantificarea pericolului social specific infracţiunii privind circulaţia pe drumurile publice


– Codul penal: art. 181

– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: art. 87 alin. (1)

Infracţiunea privind circulaţia pe drumurile publice este o infracţiune de atitudine, astfel că nu se poate ajunge la concluzia inexistenţei pericolului social, în conformitate cu dispoziţiile art. 18l C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 1126 din 29 iunie 2009, pronunţată de Judecătoria Piteşti, inculpatul T.R.D. a fost achitat, în baza art. 10 lit. b1) C. pr. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, în esenţă, a reţinut că inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice deşi consumase anterior băuturi alcoolice, având o alcoolemie de peste 0,8 gr/%o.

împotriva sentinţei a declarat apel parchetul, care a criticat-o pentru netemeinicie, în sensul aprecierii în mod nejustificat că fapta inculpatului nu prezintă grad de pericol social al unei infracţiuni.

Prin decizia penală nr. 149 din 20 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost admis apelul declarat de parchet, a fost desfiinţată în parte sentinţa, tribunalul condamnând pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în condiţiile C. pen.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă, în esenţă, a reţinut că fapta săvârşită de inculpat nu este lipsită de pericol social, în sensul dispoziţiilor art. 181 C. pen.

Nemulţumit de hotărârea instanţei de apel, inculpatul a formulat recurs, criticând-o sub aspectul netemeiniciei şi susţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 181 C. pen.

Prin decizia nr. 7/R din 5 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a fost respins ca nefondat recursul inculpatului.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarea argumentaţie:

Dispoziţiile art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată, incriminează ca infracţiune conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare de 0,8 %o.

Aşadar, prin atingerea acestei concentraţii alcoolice, se realizează sub aspect

constitutiv conţinutul infracţiunii în discuţie, legiuitorul stabilind, prin urmare, matematic momentul ce determină calificarea faptei ca infracţiune.

în acest context în care legiuitorul a avut în vedere pentru cuantificarea pericolului social specific infracţiunii un singur criteriu, şi anume acela al concentraţiei de alcool în sânge, apare exclusă orice altă discuţie pe tema lipsei pericolului social, care ar atrage incidenţa dispoziţiilor art. 181 C. pen.

Altfel spus, nu se poate ajunge la concluzia inexistenţei infracţiunii datorită lipsei

de pericol social în condiţiile în care legiuitorul prin norma de incriminare a impus

pentru determinarea acestui pericol un criteriu unic care se realizează prin atingerea fracţiei matematice precizată în textul incriminator, aşa cum se pune problema şi în cauza de faţă.

Chiar trecând peste aceste argumente, având în vedere că această infracţiune este în sine una de pericol, în afara de circumstanţele personale ale făptuitorului, instanţa analizează, cu ocazia individualizării sancţiunii pe care urmează să o aplice, şi împrejurările în care a fost comisă fapta, cât şi urmările pe care aceasta le-ar fi putut produce, aşa cum în mod corect a sesizat instanţa de apel.

Curtea a apreciat, ţinând seama de toate aceste elemente, că fapta inculpatului nu este în mod vădit lipsită de importanţă şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, impunându-se în acest caz aplicarea unei pedepse, cum a procedat, de altfel, tribunalul în decizia recurată.