Faptul că inculpatul a avut o culpă de 50% în producerea accidentului rutier nu impune reducerea pedepsei de 2 ani închisoare, având în vedere că pedeapsa aplicată constituie minimul special al pedepsei ce putea fi aplicată, iar circumstanţele personale ale inculpatului nu sunt deosebite pentru a fi în măsură să se reţină în cauză vreo circumstanţă atenuantă prev. de art. 74 C.pen. (a căror reţinere are un caracter facultativ) având în vedere urmarea produsă (decesul unei persoane) şi modalitatea concretă de săvârşire a faptei.
Scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C.pen. poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, că inculpatul este infractor primar, că fapta a fost săvârşită din culpă (inculpatul având o culpă de 50% în producerea accidentului rutier) şi că în perioada de aprox. 3 ani şi 5 luni de la data producerii prezentei fapte inculpatul nu a mai săvârşit alte fapte penale, fiind îndeplinite astfel cerinţele C. pen.
Răspunderea civilă delictuală a inculpatului este atrasă de gradul său de culpă în producerea prejudiciilor materiale şi morale a părţilor civile constituite în cauză, deci se impune reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate părţilor civile de către instanţa de fond la jumătate, raportat la culpa inculpatului de 50% în producerea accidentului.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 126 din 21 decembrie 2011
Prin sentința penală nr. 1902 din data de 27.09.2011, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. 4245/256/2009, s-a hotărât:
„în baza prevederilor art. 178 alin. (1) și 2 C.pen.:
Condamnă pe inculpatul N.R.D, născut la data de 11.11.1977 în București, ocupația: inginer în cadrul SC C.PEN.M. SRL, fără antecedente penale, la pedeapsa cu 2 ani închisoare.
în baza prevederilor art. 71 C.pen.:
Interzice condamnatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen.
în baza art. 81 alin. (2) C.pen.:
Suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate pe perioada termenului de încercare de 4 ani.
în baza prevederilor art. 71 alin. (5) C.pen.:
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii
în baza art. 359 C.pen. cu referire la C.pen.:
Atrage atenția condamnatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării condiționate a pedepsei.
în temeiul preverilor art. 14 alin. (3) C.proc.pen. și art. 998 C. civ.:
Admite în parte acțiunea civilă a părții civile S.I.V.
Admite în parte acțiunea civilă a părții civile S.I.V.
Obliga pe inculpat, alături de SC G.A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
Obliga pe inculpat, alături de SC G.A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obliga pe inculpat, alături de SC G.A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obliga pe inculpat, alături de SC G.A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obliga pe inculpat, alături de SC G.A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obliga pe inculpat, alături de SC G.A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obliga pe inculpat, alături de SC G.A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obliga pe inculpat, alături de SC G.A SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge cererea părții vătămate S.I.V. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri materiale.
Admite în parte acțiunea civilă a părții civile S.G.
Respinge cererea părții vătămate S.G. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri materiale.
Admite în parte acțiunea civilă a părții civile S.N.C.
Respinge cererea părții vătămate S.N.C. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri materiale.
Admite în parte acțiunea civilă a părții civile S.D.
Admite în parte acțiunea civilă a părții civile S.D.
Respinge cererea părții vătămate S.D. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri materiale.
Respinge cererea părții vătămate S.D. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri materiale.
Admite în parte acțiunea civilă a părții civile SA
Respinge cererea părții vătămate SA de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri materiale.
Respinge ca nefondată cererea părții vătămate G.A. de obligare a inculpatului la plata către acesta a sumei de 5709 lei despăgubiri materiale.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cercetările în cauză au fost determinate de producerea în Com. Saligny, localitatea Faclia, jud. Constanța, pe DN 22C-E81 a unui accident auto soldat cu victime.
Ajunse la fața locului, organele de poliție au făcut cercetări prin care la km 10+600 m a fost identificat autoturismul marca BMW, condus de partea vătămată G.A., și autoturismul marca Opel Astra, condus de inculpat, ambele prezentând avarii.
La fața locului a fost identificată și victima S.M.P.
Fiind testați cu aparatul etilotest, s-a constatat că niciunul dintre șoferii implicați în accident, deci inclusiv inculpatul nu consumareseră băuturi alcoolice. Ca urmare a probelor administrate în cauză s-a reținut următorul mod de comitere a accidentului:
La data de 22.06.2008, în jurul orelor 07:40, inculpatul conducea autoturismul marca Opel Astra dinspre Cernavodă spre Medgidia, în autoturism fiind și matorii Z.M.R., I.G.I. și I.C., martori, care prin declarațiile lor – au susținut poziția inculpatului. în premomentul producerii accidentului, în loc. Faclia din com. Saligny, jud. Constanța se aflau ambele mașini, deci inclusiv mașina marca BMW condusă de numitul G.A. în care se mai afla soția acestuia, numita G.A.
La momentul când inculpatul s-a angajat în depășire, autoturismul marca BMW, condus de partea vătămată G.A., era deja în depășire, ieșit total pe sensul opus de mers, aspect văzut de inculpat care în declarația sa în fața instanței arată că “mi s-a părut că mașina neagră era deja pe sensul opus de mers, ca și când depășise ceva și nu mi s-a părut că vrea să reintre în spatele meu”.
Cu toate acestea, inculpatul s-a angajat la rândul său în depășire deoarece mașina văzută era la depărtare și a crezut că are suficient timp să depășească mașina din fața sa. Urmare acestei decizii, inculpatul a intrat cu parte din mașina sa pe contrasens, moment în care s-a produs coliziunea dintre cele autoturisme, partea față dreapta a autoturismului marca BMW intrând în coliziune cu partea stânga față a autoturismului marca Opel Astra.
Din lipsa timpului de reacție, partea vătămata G.A. nu a avut timp de frânare și a pierdut controlul mașinii, care a urmat o traiectorie determinată de impact în sensul că a părăsit carosabilul, a virat stânga, s-a lovit de un șanț de colectare a apelor pluviale care a aruncat mașina în sus și, în cădere, aceasta a lovit un gard împrejmuitor al Căminului Cultural, dar și victima S.M.L. care se deplasa pe trotuar și care a murit pe loc.
După coliziune, autoturismele au rulat câțiva metri până la oprire.
Decesul victimei a fost determinat exclusiv de lovirea acesteia de către mașina marca BMW.
Cf. certificatului medico legal nr. 378/2/24.06.2008 cauzele decesului au fost zdrobirea toracelui cu rupturi multiple de organe interne.
La data de 23.06.2009, autoturismul condus de inculpat, marca Opel Astra, a fost verificat tehnic la o stație ITP acreditată, rezultând faptul că acesta corespundea circulației pe drumurile publice, din punct de vedere al sistemelor de frânare, rulare, avertizare sonoră, iluminare-semnalizare și direcție.
La fel și autoturismul marca BMW, a rezultat că este conform din punct de vedere tehnic.
Pentru stabilirea modului de desfășurare a accidentului, în cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică auto, cu experți parte.
în urma cercetărilor efectuate, expertul principal a concluzionat că:
– viteza de deplasare a auto marca BMW a fost de 55-58,9 km/h,
– viteza de deplasare a auto marca Opel Astra a fost de 50-52 km/h,
– viteza de evitare a accidentului pentru auto marca BMW trebuia să fie de 25-26 km/h,
– nu au fost respectate regulile privind depășirea de către șoferul autoturismului marca Opel Astra, care era obligat să se asigure corespunzător înainte de efectuarea manevrei de depășire,
– cauza producerii accidentului a constituit-o neasigurarea de către conducătorul autoturismului Opel Astra la efectuarea manevrei de depășire în timp ce autoturismul marca BMW efectua deja o astfel de manevră,
– cauza producerii accidentului a constituit-o neasigurarea de către conducătorul autoturismului Opel Astra la efectuarea manevrei de depășire în timp ce autoturismul marca BMW efectua deja o astfel de manevră,
– conducătorul autoturismului marca BMW nu a avut posibilitatea de evitare a impactului, acesta fiind deja în efectuarea depășirii,
La aceste concluzii, au fost întocmite opinii separate ale experților parte.
Astfel, expertul numit de inculpat a concluzionat că șoferul G.A. putea evita impactul dacă acesta ar fi respectat normele legale referitoare la circulație rutieră în interiorul localității și la efectuarea depășirilor și dacă acesta nu se angaja într-o asemenea manevră fără a se asigura corespunzător.
în concret, acesta a concluzionat că inculpatul circula practic cu o viteză mai mare decât cea admisă în localitate. Conducătorul autoturismului marca BMW, fiind în depășire, trebuia să aibe în mod evident o viteză mai mare decât cea a inculpatului. Față de vitezele stabilite de expertul principal, expertul parte arată că pentru a depăși autoturismul Opel Astra care circula cu o viteză medie de 51 km/h, autoturismul marca BMW, care circula cu o viteză medie de 57 km/h, avea nevoie de un spațiu liber de manevră de 546 m, ceea ce în condițiile unui carosabil cu o singură bandă de mers nu este plauzibil, deoarece era dificil de asigurat, deoarece DN22C este un drum intens circulat.
Se avansează ideea de către acest expert parte că viteza de deplasare a autoturismului marca BMW era mult mai mare, aspect care s-ar deduce și din faptul că, după impact, mașina nu a oprit în spațiul celor 30-40 m necesari de oprire la viteza constată de expertul principal, ci la cca. 60 m.
Ca urmare a discrepanței dintre vitezele celor două autoturisme, este imposibil ca mașina Opel Astra, venind în impact cu o parte a caroseriei cu o rezistență mecanică redusă, nu putea contribui prin aceasta la creșterea vitezei de deplasare a autoturismului marca BMW, la schimbarea direcției de mers a acestuia spre stânga și cu atât mai mult nu putea face ca mecanismul de direcție și mecanismul de frânare ale autoturismului marca BMW să nu mai răspundă comenzilor conducătorului său auto. Astfel, concluzionează că traiectoria urmată de autoturismul marca BMW este una a unei mașini scăpate de sub control, în condițiile deplasării acesteia cu o viteză excesivă.
Cu privire la momentul accidentului, expertul susține că în momentul în care autoturismul marca BMW a ajuns la nivelul autoturismului marca Opel Astra, acesta din urmă era deja intrat pe sensul opus de circulație, deci era deja înscris în depășirea autovehiculului neidentificat care circula în fața sa.
Având în vedere și concluziile expertului parte, inculpatul a formulat obiecțiuni la expertiza efectuată în cauză, obiecțiuni încuviințate de instanță.
în răspunsul său la obiecțiunile formulate de inculpat, expertul principal arată că erorile de calcul ale vitezelor sunt în limitele recomandate, iar vitezele de deplasare nu au relevanță directă asupra cauzelor de producere a accidentului.
în premomentul impactului, autoturismul marca BMW se afla în zona câmpului de vizibilitate din oglinda retrovizoare exterioară. Deoarece oglinda exterioară a unui autovehicul, în funcție de datele constructive ale acestuia, creează un camp de vizibilitate mort, exista posibilitatea ca la inițierea manevrei de depășire de către conducătorul autoturismului Opel, autoturismul marca BMW să se fi aflat în interiorul acestui unghi mort, astfel că inculpatul nu ar fi putut observa autoturismul marca BMW.
în final, fără explicații care să contrazică concluzia contrară din raportul de expertiză efectuată la urmărirea penală, expertul concluzionează că evitarea producerii accidentului putea fi făcută de ambii conducători auto care trebuiau să se conformeze dispozițiilor legale.
Concluziile de mai sus cu privire la dinamica accidentului au avut în vedere urmele de la locul faptei care rezultă din procesul verbal de cercetare și schița locului accidentului, dar și din declarațiile martorilor audiați.
Din declarațiile martorilor audiați, singurul care la urmărirea penală a relevat modul în care s-ar fi produs impactul dintre cele două vehicule este soțul supraviețuitor al victimei care a afirmat că a văzut personal acest lucru. Ulterior, în fața instanței, acesta a retractat această afirmație, arătând că nu a văzut efectiv impactul dintre cele două mașini.
Audiat de către instanță, inculpatul descrie fapta în așa fel încât de vină în producerea accidentului pare a fi autoturismul marca BMW, care ar fi circulat cu o viteză foarte mare.
Declarația acestuia este contradictorie, deoarece la un moment dat susține că a văzut o mașină neagră care părea că vroia să-l depășească și era imposibil să nu-și dea seama că inculpatul se afla deja în depășire, intrucat era în unghi de depășire și avea semnalizarea pornită, pentru ca pe parcurs să susțină că i s-a părut că mașina neagră era deja pe sensul opus de mers, ca și când depășise ceva și nu i s-a părut că vrea să reintre în spatele meu, că era la depărtare și a crezut că are suficient timp să depășească mașina din fața sa.
Urmare declaratiilor martorilor, instanța reține că există evidentă contradicție între declarațiile inculpatului și ale părții vătămate G.A. cu privire la dinamica accidentului. Astfel, inculpatul susține că a procedat corect și preventiv la efectuarea manevrei de depășire, iar partea vătămată că nu deoarece acesta se afla deja în depășire la momentul când inculpatul a intrat în depășire la rândul său.
Deoarece martorii oculari – pasageri în mașinile părților – susțin pozițiile părților lor, instanța va avea în vedere doar probele neutre administrate în cauză în acest sens. Pentru că nu există martori oculari la ceea ce s-a petrecut în premomentul și momentul impactului, instanța va avea în vedere probele tehnice efectuate în cauză și declarațiile părților.
Astfel, deși contradictorie, declarația inculpatului relevă că acesta a văzut mașina neagră (n.n. autoturismul marca BMW) din spatele său care i s-a părut că era deja pe sensul opus de mers, ca și când depășise ceva și nu mi s-a părut că vrea să reintre în spatele meu.
Coroborată cu declarația părții vătămate G.A. și concluzia expertului principal din expertiza efectuată la urmărirea penală, din această afirmație rezultă că auto marca BMW se afla deja pe sensul opus de mers la momentul când inculpatul a intenționat depășirea. Pentru faptul că din nicio declarație luată în cauză nu rezultă că numitul G.A. a circulat vreun moment în spatele mașinii Opel, pe același sens de mers cu acesta și pentru faptul că manevrele în trafic se fac în timp scurt, instanța reține că autoturismul marca BMW nu a circulat niciun moment în spatele mașinii conduse de inculpat, pe același sens de mers, astfel că aceasta se afla în depășire pe sensul opus de mers la momentul când inculpatul a inițiat manevra de depășire.
Indiferent de faptul că acesta a semnalizat sau nu intenția sa de depășire, este evident că acesta nu trebuia să inițieze manevra prin viraj stânga pentru a intra efectiv pe contrasens dacă în spatele său se afla déjà o mașină în depășire.
în acest context, apare ca fiind nerelevantă nici viteza cu care circula auto marca BMW. Aceasta deoarece, indiferent de viteză, acesta nu ar fi făcut exclusiv din cauza vitezei manevra stânga de a ieși de pe contrasens și nu ar fi ajuns să o accidenteze pe victimă ducând la decesul acesteia.
Excluzând din lanțul cauzal contribuția inculpatului la săvârșirea faptei, rezultă cu certitudine că aceasta nu s-ar fi produs indiferent de conduita în trafic a părții vătămate G.A. Din considerentele de mai sus și pentru faptul că concluzia expertului principal cu privire la culpa cumulată a șoferilor în răspunsul său la obiecțiuni nu este motivată, instanța va reține culpa exclusivă a inculpatului la săvârșirea accidentului de față.
încadrarea juridică:
Urmare celor de mai sus, instanța reține că fapta inculpatului care la data de 22.06.2008, în timp ce conducea pe DN 22C-E 81 dinspre Cernavodă spre Medgidia, în dreptul Căminului Cultural din satul Făclia, com. Saligny, jud. Constanța, a inițial o manevră de depășire în urma căreia a avut loc un impact cu auto marca BMW care circula pe relația Cernavodă-Medgidia și se afla în depășire și a determinat accidentarea mortală a pietonului S.M.P. care se deplasa pe trotuar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzute de art. 178 alin. (1) și 2 C.pen. Uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Elementul material a infracțiunii constă în săvârșirea unei activități care are ca rezultat moartea unei persoane, indiferent daca aceasta se realizează direct sau indirect, cu condiția ca atingerea sa fie producătoare de deces victimei si sa fie urmarea imediata a acțiunii de lovire.
Premisa acestei infracțiunii este aceea că fapta a fost săvârșită ca urmare a faptului că inculpatul nu a respectat normele de circulație pe drumurile publice, respectiv nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de depășire.
Față de prevederile art. 63, 64 C.proc.pen., în procesul penal poate constitui mijloc de probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, ori identificarea persoanei care a săvârșit-o.
Potrivit dispozițiilor art. 69 C.proc.pen., este de principiu că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului servesc la aflarea adevărului în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Infracțiunile privitoare la viața unei persoane, de regulă, se probează prin declarațiile părților coroborate cu actele medico-legale eliberate de către serviciile sanitare de specialitate și unele probe indirecte, cum ar fi martorii care percep activitatea infracțională direct sau la scurt timp după consumarea acesteia.
Urmare celor arătate mai sus cu privire la situația de fapt, instanța apreciază că accidentul a avut la bază comportamentul inadecvat al inculpatului care datorită neatenției, nu a luat măsurile legale care se impuneau la efectuarea manevrei de depășire.
In cauza elementul material al faptei constă dintr-o activitate contrară normelor legale, în cauză, privind circulația pe drumurile publice prin neasigurarea inculpatului la efectuarea manevrei de depășire.
Prin Rechizitoriu s-a reținut că soțul supraviețuitor al victimei se constituie parte civilă cu suma de 100.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și daune morale.
în cursul judecății, la termenul din data de 11.02.2010, acesta și-a precizat pretențiile, arătând că solicită 1.000 lei cheltuieli de înmormântare și 99.000 lei daune morale. Pretențiile sale sunt majorate la data de 16.04.2010 la 100.000 lei daune morale și 50.000 lei daune materiale.
La termenul din data de 25.03.2010, partea vătămată G.A. s-a constituit parte civilă pentru suma de 5709 lei cu titlu de daune materiale, respectiv cheltuieli cu reparare a autovehiculului avariat prin accident.
în cursul judecății, la data de 16.04.2010, părțile vătămate S.I.V., S.G., S.N.C., S.D., SA, S.D. s-au constituit părți civile fiecare pentru suma de 100.000 lei reprezentând daune morale și 50.000 lei daune materiale.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul N.RD., părțile civile S.V., S.I.V., A. (fostă S.) G., S.N.C., G.A. și asiguratorul SC G.A. SA București.
în dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului N.R.D. s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței pronunțată de Judecătoria Medgidia și să se stabilească o culpă de cel mult 50% în sarcina inculpatului, considerând că Judecătoria Medgidia nu a instrumentat suficient cauza dedusă judecății; în acest sens s-a arătat că din probatoriul administrat în cauză rezultă că manevra inculpatului nu a fost de natură să determine intrarea în șanț a autoturismului BMW, principala cauză a fost viteza care se coroborează cu manevra greșită de depășire; s-a mai arătat că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de către instanța de fond ar trebui să fie redusă la jumătate, iar în ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a solicitat reducerea la jumătate a cuantumului acestora.
în dezvoltarea motivelor de recurs ale recurenților părți civile S.V., G.A., S.I.V., s-au solicitat următoarele:
– obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul la plata daunelor materiale către partea civilă G.A., menționând că dovada prejudiciului se regăsește la dosarul de fond, respectiv contravaloarea materialelor și manoperei reparației autoturismului, avariat în urma accidentului rutier;
– obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul la plata daunelor materiale în cuantum de 50.000 lei către partea civilă S.V., solicitându-se a se avea în vedere că instanța de fond a reținut spre analiză inclusiv declarația martorei audiată pe latură civilă, cu toate acestea a apreciat eronat asupra acordării acestor daune materiale; s-a mai precizat că partea civilă a făcut cheltuieli însemnate, în condițiile în care s-au efectuat toate activitățile de pomenire tradiționale.
în ceea ce privește celelalte părți civile, s-a precizat că nu înțelege să formuleze motive de recurs.
Curtea constată că recursul formulat de către asiguratorul SC G.A. SA București nu a fost motivat.
Părțile civile au depus la dosar mai multe hotărâri judecătorești cu titlu de practică judiciară.
La termenul din data 6.12.2011, inculpatul N.R.D. a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, uzând de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C.proc.pen.
Față de susținerile părților civile și a avocatului acestora de la termenul din data de 6.12.2011, Curtea va constata că doar părțile civile G.A și S.V. au înțeles să formuleze recurs în cauză, iar restul părților civile nu și-au însușit recursurile formulate în numele lor de către apărători.
Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile formulate în cauză de către părțile civile G.A. și S.V. nu sunt fondate și doar recursurile formulate de către inculpatul N.R.D. și asiguratorul SC G.A. SA București sunt fondate sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate părților civile, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect vinovăția inculpatului N.R.D. sub forma culpei cu prevedere prevăzută de art. 19 pct. 2 lit. a) C.pen.
Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea constată însă că producerea accidentului de circulație nu s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului ci a existat o culpă concurentă a acestuia cu cea a celuilalt conducător auto implicat în coliziune, respectiv cu partea civilă G.A.
în acest sens, Curtea reține că nu există martori oculari obiectivi care să fi asistat la momentul producerii accidentului de circulație, martorii existenți în cele două autoturisme implicate în accidentul de circulație fiind martori subiectivi și relatând aceleași aspecte pe care le-au relatat șoferii celor două autoturisme, respectiv inculpatul N.R.D, și partea civilă G.A.
în aceste condiții, Curtea are în vedere mijloacele de probă științifice efectuate în cauză, respectiv rapoartele de expertiză tehnică auto efectuate în cauză.
Astfel, Curtea reține că inițial expertul tehnic auto O.D.P. a efectuat expertiza tehnică din data de 22.12.2008 din cursul urmăririi penale, prin care a concluzionat la acel moment următoarele:
în urma cercetărilor efectuate, expertul principal O.D.P. a concluzionat că:
– viteza de deplasare a autoturismului marca BMW a fost de 55-58,9 km/h,
– viteza de deplasare a autoturismului marca Opel Astra a fost de 50-52 km/h,
– viteza de evitare a accidentului pentru autoturismul marca BMW trebuia să fie de 25-26 km/h.
– nu au fost respectate regulile privind depășirea de către șoferul autoturismului marca Opel Astra care era obligat să se asigure corespunzător înainte de efectuarea manevrei de depășire,
– conducătorul autoturismului marca BMW nu a avut posibilitatea de evitare a impactului, acesta fiind deja în efectuarea depășirii.
– locul impactului dintre cele două autovehicule se afla în timp ce autoturismul marca BMW se afla paralel cu axa centrală a carosabilului, cu roțile din dreapta la 1,5 m de axul central, iar autoturismul marca Opel Astra intrase pe sensul opus și avea o traiectorie înclinată în stânga față de axa centrală la circa 22-25 grade.
Curtea mai reține însă că în cursul judecății în fața instanței de fond, același expert tehnic auto O.D.P. a întocmit raportul de expertiză tehnică auto, cu expert parte propus de inculpat prin care a concluzionat că având în vedere prevederile legale prevăzute de art. 118 și art. 119 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 „se constată că evitarea producerii accidentului putea fi făcută de către ambii conducători auto, care trebuiau să se conformeze prevederilor legale”.
Curtea, apreciază că aceste ultime concluzii ale aceluiași expert tehnic auto O.D.P. sunt formulate având în vedere ansamblul mijloacelor de probă care au fost administrate și în cursul cercetării judecătorești, deci pe baza unui probatoriu mai amplu decât cel efectuat în cursul urmării penale până în momentul când a efectuat raportul de expertiză.
în același sens, Curtea constată că aceste ultime concluzii ale expertului principal O.D.P. se coroborează și cu, concluziile expertului parte tehnic auto propus de inculpat, care a precizat că și șoferul G.A. putea evita impactul dacă acesta ar fi respectat normele legale referitoare la circulație rutieră în interiorul localității și la efectuarea depășirilor și dacă acesta nu se angaja într-o asemenea manevră fără a se asigura corespunzător.
în concret acesta a concluzionat că inculpatul circula practic cu o viteză mai mare decât cea admisă în localitate. Conducătorul autoturismului marca BMW fiind în depășire, trebuia să aibă în mod evident o viteză mai mare decât cea a inculpatului. Față de vitezele stabilite de expertul principal, expertul parte arată că pentru a depăși autoturismul Opel Astra care circula cu o viteză medie de 51 km/h, autoturismul marca BMW care circula cu o viteză medie de 57 km/h avea nevoie de un spațiu liber de manevră de 546 m, ceea ce în condițiile unui carosabil cu o singură bandă de mers nu este plauzibil deoarece era dificil de asigurat deoarece DN22C este un drum intens circulat. Se avansează ideea de către acest expert parte că viteza de deplasare a auto marca BMW era mult mai mare, aspect care s-ar deduce și din faptul că, după impact, mașina nu a oprit în spațiul celor 30-40 m necesari de oprire la viteza constată de expertul principal, ci la cca. 60 m.
Ca urmare a discrepanței dintre vitezele celor două autoturisme, este imposibil ca mașina Opel Astra, venind în impact cu o parte a caroseriei cu o rezistență mecanică redusă nu putea contribui prin aceasta la creșterea vitezei de deplasare a autoturismului marca BMW, la schimbarea direcției de mers a acestuia spre stânga și cu atât mai mult nu putea face ca mecanismul de direcție și mecanismul de frânare ale autoturismului marca BMW să nu mai răspundă comenzilor conducătorului său auto. Astfel, se concluzionează că traiectoria urmată de autoturismul marca BMW este una a unei mașini scăpată de sub control în condițiile deplasării acesteia cu o viteză excesivă.
Cu privire la momentul accidentului, expertul susține că „în momentul în care autoturismul marca BMW a ajuns la nivelul autoturismului marca Opel Astra, acesta din urmă era deja intrat pe sensul opus de circulație, deci era deja înscris în depășirea autovehiculului neidentificat care circula în fața sa”.
Coroborând concluziile expertului principal O.D.P. (din raportul de expertiză efectuat în cursul judecății) și ale expertului parte, Curtea constată că evitarea producerii accidentului de circulație se putea face atât de către inculpatul N.R.D. cât și de către partea civilă G.A. dacă nu ar fi încălcat obligațiile impuse prin Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Curtea reține că potrivit art. 118 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002:
„Conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat:
a) să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus;
b) să semnalizeze intenția de efectuare a depășirii;
c) să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit.”
De asemenea, potrivit art. 119 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002:
„Conducătorul de vehicul care urmează să fie depășit este obligat:
a) să nu mărească viteza de deplasare;
b) să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile sau a benzii pe care se deplasează.”
Față de aspectele expuse mai sus, Curtea apreciază că inculpatul N.R.D. nu a respectat dispozițiile prevăzute de art. 118 lit. a) (în intenția sa de a depăși autovehiculul aflat în față) și art. 119 lit. b) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 iar partea civilă G.A. nu a respectat preverile art. 118 lit. a) și art. 118 lit. c) (în intenția sa de a depăși autoturismul condus de inculpatul N.R.D).
Față de ansamblul considerentelor expuse, Curtea constată că accidentul de circulație din data de 22.06.2008 din sat Făclia, comuna Saligny, județul Constanța, în urma căruia a decedat pietonul S.M.P., s-a produs din culpa concurentă în procent de câte 50% a ambilor conducători auto, respectiv a inculpatului N.R.D, și a părții civile G.A.
Curtea constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, întocmit în cauză la data de 19.08.2009, a fost trimis în judecată doar inculpatul N.R.D.
Faptul că, astfel cum s-a arătat mai sus, Curtea a constatat că la săvârșirea faptei de ucidere din culpă a pietonul S.M.P. există și culpa concurentă a părții civile G.A. ar aduce în discuție în cauză aplicabilitatea prevederilor art. 337 C.proc.pen. privind extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
Curtea constată că în acest caz extinderea procesului penal nu se poate face din oficiu, ci doar dacă procurorul „cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană”, ceea ce în prezenta cauză nu s-a întâmplat.
Prin urmare, Curtea este obligată să se pronunțe doar cu privire la fapta care a făcut obiectul sesizării prin rechizitoriu, deci doar cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului N.R.D., cu mențiunea că din probatoriul administrat în cauză a reieșit o culpă de 50% a acestuia la producerea accidentului de circulație din data de 22.06.2008.
în consecință, în drept, fapta inculpatului N.R.D. care la data de 22.06.2008, în timp ce conducea pe DN 22C-E 81 dinspre Cernavodă spre Medgidia, în dreptul Căminului Cultural din satul Făclia, com. Saligny, jud. Constanța, a inițial o manevră de depășire în urma căreia a avut loc un impact cu autoturismul marca BMW (condus de către partea civilă G.A.) care circula pe relația Cernavodă-Medgidia și se afla în depășire, (inculpatul având un procent de culpă de 50% în producerea coliziunii între cele două autoturisme), în urma acestuia cauzându-se accidentarea mortală a pietonului S.M.P. care se deplasa pe trotuar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) și 2 C.pen.
Sub aspectul laturii subiective, Curtea constată că inculpatul N.R.D. a acționat sub forma culpei cu prevedere prevăzută de art. 19 pct. 2 lit. a) C.pen., care constă în prevederea posibilității producerii urmărilor periculoase ale acțiunii (inacțiunii) sale, pe care nu le acceptă socotind fără temei că nu se vor produce, bazându-se pe existența unor împrejurări pe care nu le-a apreciat corect.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. (2) C.proc.pen., în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului N.R.D. pentru fapta reținută în sarcina sa.
în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urma a fi aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) și a stabilit pentru inculpat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunii și persoanei inculpatului.
Curtea constată că faptul că inculpatul N.R.D. a avut o culpă de 50% în producerea accidentului rutier nu impune reducerea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată de către instanța de fond, având în vedere că pedeapsa aplicată constituie minimul special al pedepsei ce putea fi aplicată, iar circumstanțele personale ale inculpatului nu sunt deosebite pentru a fi în măsură să se rețină în cauză vreo circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 C.pen. (a căror reținere are un caracter facultativ) având în vedere urmarea produsă (decesul unei persoane) și modalitatea concretă de săvârșire a faptei.
Modalitatea de a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C.pen. putând fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, că inculpatul este infractor primar, că fapta a fost săvârșită din culpă (inculpatul având o culpă de 50% în producerea accidentului rutier) și că în perioada de aproximativ 3 ani și 5 luni de la data producerii prezentei fapte inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte penale, fiind îndeplinite astfel cerințele C. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea constată că nu este fondat recursul formulat de către partea civilă G.A., prin care a solicitat acordarea daunelor materiale constând în repararea autoturismului său avariat, având în vedere că nu a fost probat gradul efectiv de avariere a acesteia, chiar dacă a fost estimat de către organul constatator la momentul cercetării la fața locului, prejudiciul neputând fi deci considerat cert; în același sens, Curtea are în vedere și faptul că partea civilă G.A. a avut o culpă în producerea coliziunii între cele două autovehicule, în urma căreia ambele autoturisme au fost avariate.
Curtea mai constată că nu este fondat nici recursul formulat de către partea civilă S.V., care a solicitat acordarea daunelor materiale în cuantum de 50.000 lei; în acest sens, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect din înscrisul de la fila 175 coroborat cu declarația martorei audiată la fila 333 că partea civilă a fost ajutată de numitul G.A. cu suma de 1500 lei pentru o înmormântare la care au participat cel puțin 50-60 de persoane și că raportat la numărul mare de persoane participante la înmormântare, costurile specifice înmormântării (sicriu, cruce, slujbă, etc) și costurile unei pomeni de înmormântare organizate la un restaurant, ale pomenilor ulterioare decesului și înmormântării suma de 10.000 lei acoperă toate aceste costuri, neimpunându-se astfel majorarea acestei sume.
Având în vedere însă considerentele expuse mai sus cu privire la procentul de culpă de 50% a inculpatului N.R.D. la producerea accidentului de circulație din data de 22.06.2008 din sat Făclia, comuna Saligny, județul Constanța, în urma căruia a decedat pietonul S.M.P., și având în vedere că potrivit art. 999 C.civ. omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și pentru acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa, Curtea constată că răspunderea civilă delictuală a inculpatului N.R.D. este atrasă de gradul său de culpă în producerea prejudiciilor materiale și morale a părților civile constituite în cauză.
în consecință, Curtea constată că se impune reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate părților civile de către instanța de fond la jumătate, raportat la culpa inculpatului de 50% în producerea accidentului.
Curtea mai constată că sub același aspect este fondat și recursul asiguratorului SC G.A. SA București, chiar dacă recursul nu a fost motivat, având în vedere că și asigurătorul a fost obligat alături de inculpatul N.R.D. la plata despăgubirilor civile către părțile civile, iar potrivit art. 3856 alin. (3) C.proc.pen. instanța este obligată „să examineze întreaga cauză sub toate aspectele”, recursul nefiind limitat la motivele de casare prevăzute de art. 3859 C.proc.pen. în cazul în care hotărârea nu poate fi atacată cu apel iar în prezenta cauză hotărârea instanței de fond se putea ataca doar cu recurs, nu și cu apel, potrivit modificărilor aduse codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile părților civile G.A. și S.V. împotriva sentinței penale nr. 1902 din data de 27.09.2011, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr. 4245/256/2009.
Curtea va lua act că celelalte părți civile nu-și însușesc recursurile formulate de apărători.
în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., Curtea va admite recursurile formulate de către inculpatul N.R.D. și asiguratorul SC G.A. SA București împotriva sentinței penale nr. 1902 din data de 27.09.2011, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr. 4245/256/2009, va casa hotărârea atacată și, rejudecând, va reduce cuantumul despăgubirilor civile la jumătate raportat la culpa inculpatului de 50% în producerea accidentului.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței în măsura în care nu contravin prezentei.
Conform art. 192 alin. (2) C.proc.pen., recurenții părți civile G.A. și S.V. vor fi obligați la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
(Judecător Dan Iulian Năstase)
