Scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal poate fi atins si fara executarea efectiva a pedepsei, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, ca inculpatul este infractor primar, ca fapta a fost savârsita din culpa (inculpatul având o culpa de 50% în producerea accidentului rutier) si ca în perioada de aprox. 3 ani si 5 luni de la data producerii prezentei fapte inculpatul nu a mai savârsit alte fapte penale, fiind îndeplinite astfel cerintele art.81 cod penal.
Raspunderea civila delictuala a inculpatului este atrasa de gradul sau de culpa în producerea prejudiciilor materiale si morale a partilor civile constituite în cauza, deci se impune reducerea cuantumului despagubirilor civile acordate partilor civile de catre instanta de fond la jumatate, raportat la culpa inculpatului de 50% în producerea accidentului.
Art. 52 Cod penal
Art. 81 Cod penal
Art. 19 pct. 2 lit. a Cod penal
Prin sentinta penala nr.1902 din data de 27 septembrie 2011, pronuntata de Judecatoria Medgidia în dosarul penal nr.4245/256/2009, s-a hotarât:
„În baza prev. art. 178 alin. 1 si 2 Cod penal:
Condamna pe inculpatul N.R.D, nascut la data de 11.11.1977 în Bucuresti, ocupatia: inginer în cadrul SC C.P.M. SRL, fara antecedente penale, la pedeapsa cu 2 ani închisoare.
În baza prev. art. 71 Cod penal:
Interzice condamnatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Penal.
În baza art. 81 alin. 2 Cp:
Suspenda conditionat executarea pedepsei aplicate pe perioada termenului de încercare de 4 ani.
În baza prev. art. 71 alin 5 Cp:
Pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii
În baza art. 359 Cpp cu referire la art. 83 Cp:
Atrage atentia condamnatului asupra cazurilor de revocare a suspendarii executarii conditionate a pedepsei.
În temeiul prev. art. art. 14 alin. 3 C. proc. pen. si art. 998 C. civ.:
Admite în parte actiunea civila a partii civile S.I.V.
Admite în parte actiunea civila a partii civile S.I.V.
Obliga pe inculpat, alaturi de SC G.A. SA, în calitate de asigurator de raspundere civila, la plata catre acesta a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
Obliga pe inculpat, alaturi de SC G.A. SA, în calitate de asigurator de raspundere civila, la plata catre acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obliga pe inculpat, alaturi de SC G.A. SA, în calitate de asigurator de raspundere civila, la plata catre acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obliga pe inculpat, alaturi de SC G.A. SA, în calitate de asigurator de raspundere civila, la plata catre acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obliga pe inculpat, alaturi de SC G.A. SA, în calitate de asigurator de raspundere civila, la plata catre acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obliga pe inculpat, alaturi de SC G.A. SA, în calitate de asigurator de raspundere civila, la plata catre acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obliga pe inculpat, alaturi de SC G.A. SA, în calitate de asigurator de raspundere civila, la plata catre acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obliga pe inculpat, alaturi de SC G.A SA, în calitate de asigurator de raspundere civila, la plata catre acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge cererea partii vatamate S.I.V. de obligare a inculpatului la plata de despagubiri materiale.
Admite în parte actiunea civila a partii civile S.G.
Respinge cererea partii vatamate S.G. de obligare a inculpatului la plata de despagubiri materiale.
Admite în parte actiunea civila a partii civile S.N.C.
Respinge cererea partii vatamate S.N.C. de obligare a inculpatului la plata de despagubiri materiale.
Admite în parte actiunea civila a partii civile S.D.
Admite în parte actiunea civila a partii civile S.D.
Respinge cererea partii vatamate S.D. de obligare a inculpatului la plata de despagubiri materiale.
Respinge cererea partii vatamate S.D. de obligare a inculpatului la plata de despagubiri materiale.
Admite în parte actiunea civila a partii civile S.A.
Respinge cererea partii vatamate S.A. de obligare a inculpatului la plata de despagubiri materiale.
Respinge ca nefondata cererea partii vatamate G.A. de obligare a inculpatului la plata catre acesta a sumei de 5709 lei despagubiri materiale.”
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Cercetarile în cauza au fost determinate de producerea în Com. Saligny, loc. Faclia, jud. Constanta, pe DN 22C-E81 a unui accident auto soldat cu victime.
Ajunse la fata locului, organele de politie au facut cercetari prin care la km 10+600 m a fost identificat autoturismul marca BMW, condus de partea vatamata G.A., si autoturismul marca Opel Astra, condus de inculpat, ambele prezentând avarii.
La fata locului a fost identificata si victima S.M.P.
Fiind testati cu aparatul etilotest, s-a constatat ca niciunul dintre soferii implicati în accident, deci inclusiv inculpatul nu consumaresera bauturi alcoolice. Ca urmare a probelor administrate în cauza s-a retinut urmatorul mod de comitere a accidentului:
La data de 22.06.2008, în jurul orelor 07,40, inculpatul conducea autoturismul marca Opel Astra dinspre Cernavoda spre Medgidia, în autoturism fiind si matorii Z.M.R., I.G.I. si I.C., martori, care prin declaratiile lor – au sustinut pozitia inculpatului. În premomentul producerii accidentului, în loc. Faclia din com. Saligny, jud. Constanta se aflau ambele masini, deci inclusiv masina marca BMW condusa de numitul G.A. în care se mai afla sotia acestuia, numita G.A.
La momentul când inculpatul s-a angajat în depasire, autoturismul marca BMW, condus de partea vatamata G.A., era deja în depasire, iesit total pe sensul opus de mers, aspect vazut de inculpat care în declaratia sa în fata instantei arata ca “mi s-a parut ca masina neagra era deja pe sensul opus de mers, ca si când depasise ceva si nu mi s-a parut ca vrea sa reintre în spatele meu”.
Cu toate acestea, inculpatul s-a angajat la rândul sau în depasire deoarece masina vazuta era la departare si a crezut ca are suficient timp sa depaseasca masina din fata sa. Urmare acestei decizii, inculpatul a intrat cu parte din masina sa pe contrasens, moment în care s-a produs coliziunea dintre cele autoturisme, partea fata dreapta a autoturismului marca BMW intrând în coliziune cu partea stânga fata a autoturismului marca Opel Astra.
Din lipsa timpului de reactie, partea vatamata G.A. nu a avut timp de frânare si a pierdut controlul masinii, care a urmat o traiectorie determinata de impact în sensul ca a parasit carosabilul, a virat stânga, s-a lovit de un sant de colectare a apelor pluviale care a aruncat masina în sus si, în cadere, aceasta a lovit un gard împrejmuitor al Caminului Cultural, dar si victima S.M.L. care se deplasa pe trotuar si care a murit pe loc.
Dupa coliziune, autoturismele au rulat câtiva metri pâna la oprire.
Decesul victimei a fost determinat exclusiv de lovirea acesteia de catre masina marca BMW.
Cf. certificatului medico legal nr. 378/2/24.06.2008 cauzele decesului au fost zdrobirea toracelui cu rupturi multiple de organe interne.
La data de 23.06.2009, autoturismul condus de inculpat, marca Opel Astra, a fost verificat tehnic la o statie ITP acreditata, rezultând faptul ca acesta corespundea circulatiei pe drumurile publice, din punct de vedere al sistemelor de frânare, rulare, avertizare sonora, iluminare-semnalizare si directie.
La fel si autoturismul marca BMW, a rezultat ca este conform din punct de vedere tehnic.
Pentru stabilirea modului de desfasurare a accidentului, în cauza s-a efectuat un raport de expertiza tehnica auto, cu experti parte.
În urma cercetarilor efectuate, expertul principal a concluzionat ca:
– viteza de deplasare a auto marca BMW a fost de 55-58,9 km/h,
– viteza de deplasare a auto marca Opel Astra a fost de 50-52 km/h,
– viteza de evitare a accidentului pentru auto marca BMW trebuia sa fie de 25-26 km/h,
– nu au fost respectate regulile privind depasirea de catre soferul autoturismului marca Opel Astra, care era obligat sa se asigure corespunzator înainte de efectuarea manevrei de depasire,
– cauza producerii accidentului a constituit-o neasigurarea de catre conducatorul autoturismului Opel Astra la efectuarea manevrei de depasire în timp ce autoturismul marca BMW efectua deja o astfel de manevra,
– cauza producerii accidentului a constituit-o neasigurarea de catre conducatorul autoturismului Opel Astra la efectuarea manevrei de depasire în timp ce autoturismul marca BMW efectua deja o astfel de manevra,
– conducatorul autoturismului marca BMW nu a avut posibilitatea de evitare a impactului, acesta fiind deja în efectuarea depasirii,
– conducatorul autoturismului marca BMW nu a avut posibilitatea de evitare a impactului, acesta fiind deja în efectuarea depasirii,
La aceste concluzii, au fost întocmite opinii separate ale expertilor parte.
Astfel, expertul numit de inculpat a concluzionat ca soferul G.A. putea evita impactul daca acesta ar fi respectat normele legale referitoare la circulatie rutiera în interiorul localitatii si la efectuarea depasirilor si daca acesta nu se angaja într-o asemenea manevra fara a se asigura corespunzator.
În concret, acesta a concluzionat ca inculpatul circula practic cu o viteza mai mare decât cea admisa în localitate. Conducatorul autoturismului marca BMW, fiind în depasire, trebuia sa aibe în mod evident o viteza mai mare decât cea a inculpatului. Fata de vitezele stabilite de expertul principal, expertul parte arata ca pentru a depasi autoturismul Opel Astra care circula cu o viteza medie de 51 km/h, autoturismul marca BMW, care circula cu o viteza medie de 57 km/h, avea nevoie de un spatiu liber de manevra de 546 m, ceea ce în conditiile unui carosabil cu o singura banda de mers nu este plauzibil, deoarece era dificil de asigurat, deoarece DN22C este un drum intens circulat.
Se avanseaza ideea de catre acest expert parte ca viteza de deplasare a autoturismului marca BMW era mult mai mare, aspect care s-ar deduce si din faptul ca, dupa impact, masina nu a oprit în spatiul celor 30-40 m necesari de oprire la viteza constata de expertul principal, ci la cca. 60 m.
Ca urmare a discrepantei dintre vitezele celor doua autoturisme, este imposibil ca masina Opel Astra, venind în impact cu o parte a caroseriei cu o rezistenta mecanica redusa, nu putea contribui prin aceasta la cresterea vitezei de deplasare a autoturismului marca BMW, la schimbarea directiei de mers a acestuia spre stânga si cu atât mai mult nu putea face ca mecanismul de directie si mecanismul de frânare ale autoturismului marca BMW sa nu mai raspunda comenzilor conducatorului sau auto. Astfel, concluzioneaza ca traiectoria urmata de autoturismul marca BMW este una a unei masini scapate de sub control, în conditiile deplasarii acesteia cu o viteza excesiva.
Cu privire la momentul accidentului, expertul sustine ca în momentul în care autoturismul marca BMW a ajuns la nivelul autoturismului marca Opel Astra, acesta din urma era deja intrat pe sensul opus de circulatie, deci era deja înscris în depasirea autovehiculului neidentificat care circula în fata sa.
Având în vedere si concluziile expertului parte, inculpatul a formulat obiectiuni la expertiza efectuata în cauza, obiectiuni încuviintate de instanta.
În raspunsul sau la obiectiunile formulate de inculpat, expertul principal arata ca erorile de calcul ale vitezelor sunt în limitele recomandate, iar vitezele de deplasare nu au relevanta directa asupra cauzelor de producere a accidentului.
În premomentul impactului, autoturismul marca BMW se afla în zona câmpului de vizibilitate din oglinda retrovizoare exterioara. Deoarece oglinda exterioara a unui autovehicul, în functie de datele constructive ale acestuia, creeaza un camp de vizibilitate mort, exista posibilitatea ca la initierea manevrei de depasire de catre conducatorul autoturismului Opel, autoturismul marca BMW sa se fi aflat în interiorul acestui unghi mort, astfel ca inculpatul nu ar fi putut observa autoturismul marca BMW.
În final, fara explicatii care sa contrazica concluzia contrara din raportul de expertiza efectuata la urmarirea penala, expertul concluzioneaza ca evitarea producerii accidentului putea fi facuta de ambii conducatori auto care trebuiau sa se conformeze dispozitiilor legale.
Concluziile de mai sus cu privire la dinamica accidentului au avut în vedere urmele de la locul faptei care rezulta din procesul verbal de cercetare si schita locului accidentului, dar si din declaratiile martorilor audiati.
Din declaratiile martorilor audiati, singurul care la urmarirea penala a relevat modul în care s-ar fi produs impactul dintre cele doua vehicule este sotul supravietuitor al victimei care a afirmat ca a vazut personal acest lucru. Ulterior, în fata instantei, acesta a retractat aceasta afirmatie, aratând ca nu a vazut efectiv impactul dintre cele doua masini.
Audiat de catre instanta, inculpatul descrie fapta în asa fel încât de vina în producerea accidentului pare a fi autoturismul marca BMW, care ar fi circulat cu o viteza foarte mare.
Declaratia acestuia este contradictorie, deoarece la un moment dat sustine ca a vazut o masina neagra care parea ca vroia sa-l depaseasca si era imposibil sa nu-si dea seama ca inculpatul se afla deja în depasire, intrucat era în unghi de depasire si avea semnalizarea pornita, pentru ca pe parcurs sa sustina ca i s-a parut ca masina neagra era deja pe sensul opus de mers, ca si când depasise ceva si nu i s-a parut ca vrea sa reintre în spatele meu, ca era la departare si a crezut ca are suficient timp sa depaseasca masina din fata sa.
Urmare declaratiilor martorilor, instanta retine ca exista evidenta contradictie între declaratiile inculpatului si ale partii vatamate G.A. cu privire la dinamica accidentului. Astfel, inculpatul sustine ca a procedat corect si preventiv la efectuarea manevrei de depasire, iar partea vatamata ca nu deoarece acesta se afla deja în depasire la momentul când inculpatul a intrat în depasire la rândul sau.
Deoarece martorii oculari – pasageri în masinile partilor – sustin pozitiile partilor lor, instanta va avea în vedere doar probele neutre administrate în cauza în acest sens. Pentru ca nu exista martori oculari la ceea ce s-a petrecut în premomentul si momentul impactului, instanta va avea în vedere probele tehnice efectuate în cauza si declaratiile partilor.
Astfel, desi contradictorie, declaratia inculpatului releva ca acesta a vazut masina neagra (n.n. autoturismul marca BMW) din spatele sau care i s-a parut ca era deja pe sensul opus de mers, ca si când depasise ceva si nu mi s-a parut ca vrea sa reintre în spatele meu.
Coroborata cu declaratia partii vatamate G.A. si concluzia expertului principal din expertiza efectuata la urmarirea penala, din aceasta afirmatie rezulta ca auto marca BMW se afla deja pe sensul opus de mers la momentul când inculpatul a intentionat depasirea. Pentru faptul ca din nicio declaratie luata în cauza nu rezulta ca numitul G.A. a circulat vreun moment în spatele masinii Opel, pe acelasi sens de mers cu acesta si pentru faptul ca manevrele în trafic se fac în timp scurt, instanta retine ca autoturismul marca BMW nu a circulat niciun moment în spatele masinii conduse de inculpat, pe acelasi sens de mers, astfel ca aceasta se afla în depasire pe sensul opus de mers la momentul când inculpatul a initiat manevra de depasire.
Indiferent de faptul ca acesta a semnalizat sau nu intentia sa de depasire, este evident ca acesta nu trebuia sa initieze manevra prin viraj stânga pentru a intra efectiv pe contrasens daca în spatele sau se afla déjŕ o masina în depasire.
În acest context, apare ca fiind nerelevanta nici viteza cu care circula auto marca BMW. Aceasta deoarece, indiferent de viteza, acesta nu ar fi facut exclusiv din cauza vitezei manevra stânga de a iesi de pe contrasens si nu ar fi ajuns sa o accidenteze pe victima ducând la decesul acesteia.
Excluzând din lantul cauzal contributia inculpatului la savârsirea faptei, rezulta cu certitudine ca aceasta nu s-ar fi produs indiferent de conduita în trafic a partii vatamate G.A. Din considerentele de mai sus si pentru faptul ca concluzia expertului principal cu privire la culpa cumulata a soferilor în raspunsul sau la obiectiuni nu este motivata, instanta va retine culpa exclusiva a inculpatului la savârsirea accidentului de fata.
Încadrarea juridica:
Urmare celor de mai sus, instanta retine ca fapta inculpatului care la data de 22.06.2008, în timp ce conducea pe DN 22C-E 81 dinspre Cernavoda spre Medgidia, în dreptul Caminului Cultural din satul Faclia, com. Saligny, jud. Constanta, a initial o manevra de depasire în urma careia a avut loc un impact cu auto marca BMW care circula pe relatia Cernavoda-Medgidia si se afla în depasire si a determinat accidentarea mortala a pietonului S.M.P. care se deplasa pe trotuar, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 1 si 2 Cp Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani. Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitati, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Elementul material a infractiunii consta în savârsirea unei activitati care are ca rezultat moartea unei persoane, indiferent daca aceasta se realizeaza direct sau indirect, cu conditia ca atingerea sa fie producatoare de deces victimei si sa fie urmarea imediata a actiunii de lovire.
Premisa acestei infractiunii este aceea ca fapta a fost savârsita ca urmare a faptului ca inculpatul nu a respectat normele de circulatie pe drumurile publice, respectiv nu s-a asigurat corespunzator la efectuarea manevrei de depasire.
Fata de prevederile art. 63, 64 Cod procedura penala, în procesul penal poate constitui mijloc de proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, ori identificarea persoanei care a savârsit-o.
Potrivit dispozitiilor art. 69 Cod procedura penala, este de principiu ca declaratiile inculpatului facute în cursul procesului servesc la aflarea adevarului în masura în care se coroboreaza cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate în cauza.
Infractiunile privitoare la viata unei persoane, de regula, se probeaza prin declaratiile partilor coroborate cu actele medico-legale eliberate de catre serviciile sanitare de specialitate si unele probe indirecte, cum ar fi martorii care percep activitatea infractionala direct sau la scurt timp dupa consumarea acesteia.
Urmare celor aratate mai sus cu privire la situatia de fapt, instanta apreciaza ca accidentul a avut la baza comportamentul inadecvat al inculpatului care datorita neatentiei, nu a luat masurile legale care se impuneau la efectuarea manevrei de depasire.
In cauza elementul material al faptei consta dintr-o activitate contrara normelor legale, în cauza, privind circulatia pe drumurile publice prin neasigurarea inculpatului la efectuarea manevrei de depasire.
Prin Rechizitoriu s-a retinut ca sotul supravietuitor al victimei se constituie parte civila cu suma de 100.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare si daune morale.
În cursul judecatii, la termenul din data de 11.02.2010, acesta si-a precizat pretentiile, aratând ca solicita 1.000 lei cheltuieli de înmormântare si 99.000 lei daune morale. Pretentiile sale sunt majorate la data de 16.04.2010 la 100.000 lei daune morale si 50.000 lei daune materiale.
La termenul din data de 25.03.2010, partea vatamata G.A. s-a constituit parte civila pentru suma de 5709 lei cu titlu de daune materiale, respectiv cheltuieli cu reparare a autovehiculului avariat prin accident.
În cursul judecatii, la data de 16.04.2010, partile vatamate S.I.V., S.G., S.N.C., S.D., S.A., S.D. s-au constituit parti civile fiecare pentru suma de 100.000 lei reprezentând daune morale si 50.000 lei daune materiale.
Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs inculpatul N.RD., partile civile S.V., S.I.V., A.(fosta S.)G., S.N.C., G.A. si asiguratorul S.C. G.A. S.A. Bucuresti.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului N.R.D. s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentintei pronuntata de Judecatoria Medgidia si sa se stabileasca o culpa de cel mult 50% în sarcina inculpatului, considerând ca Judecatoria Medgidia nu a instrumentat suficient cauza dedusa judecatii; în acest sens s-a aratat ca din probatoriul administrat în cauza rezulta ca manevra inculpatului nu a fost de natura sa determine intrarea în sant a autoturismului BMW, principala cauza a fost viteza care se coroboreaza cu manevra gresita de depasire; s-a mai aratat ca pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata de catre instanta de fond ar trebui sa fie redusa la jumatate, iar în ceea ce priveste latura civila a cauzei s-a solicitat reducerea la jumatate a cuantumului acestora.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale recurentilor parti civile S.V., G.A., S.I.V., s-au solicitat urmatoarele:
– obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul la plata daunelor materiale catre partea civila G.A., mentionând ca dovada prejudiciului se regaseste la dosarul de fond, respectiv contravaloarea materialelor si manoperei reparatiei autoturismului, avariat în urma accidentului rutier;
– obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul la plata daunelor materiale în cuantum de 50.000 lei catre partea civila S.V., solicitându-se a se avea în vedere ca instanta de fond a retinut spre analiza inclusiv declaratia martorei audiata pe latura civila, cu toate acestea a apreciat eronat asupra acordarii acestor daune materiale; s-a mai precizat ca partea civila a facut cheltuieli însemnate, în conditiile în care s-au efectuat toate activitatile de pomenire traditionale.
În ceea ce priveste celelalte parti civile, s-a precizat ca nu întelege sa formuleze motive de recurs.
Curtea constata ca recursul formulat de catre asiguratorul S.C. G.A. S.A. Bucuresti nu a fost motivat.
Partile civile au depus la dosar mai multe hotarâri judecatoresti cu titlu de practica judiciara.
La termenul din data 06.12.2011, inculpatul N.R.D. a precizat personal ca nu doreste sa dea declaratie în fata instantei de recurs, uzând de dreptul la tacere prev. de art.70 alin.2 cod procedura penala.
Fata de sustinerile partilor civile si a avocatului acestora de la termenul din data de 06.12.2011, Curtea va constata ca doar partile civile G.A si S.V. au înteles sa formuleze recurs în cauza, iar restul partilor civile nu si-au însusit recursurile formulate în numele lor de catre aparatori.
Examinând sentinta recurata în raport de motivele de recurs si de actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca recursurile formulate în cauza de catre partile civile G.A. si S.V. nu sunt fondate si doar recursurile formulate de catre inculpatul N.R.D. si asiguratorul S.C. G.A. S.A. Bucuresti sunt fondate sub aspectul cuantumului despagubirilor civile acordate partilor civile, pentru urmatoarele:
Prima instanta a retinut în mod corect vinovatia inculpatului N.R.D. sub forma culpei cu prevedere prev. de art. 19 pct. 2 lit. a Cod penal.
Din ansamblul mijloacelor de proba administrate în cauza, Curtea constata însa ca producerea accidentului de circulatie nu s-a produs din culpa exclusiva a inculpatului ci a existat o culpa concurenta a acestuia cu cea a celuilalt conducator auto implicat în coliziune, respectiv cu partea civila G.A.
În acest sens, Curtea retine ca nu exista martori oculari obiectivi care sa fi asistat la momentul producerii accidentului de circulatie, martorii existenti în cele doua autoturisme implicate în accidentul de circulatie fiind martori subiectivi si relatând aceleasi aspecte pe care le-au relatat soferii celor doua autoturisme, respectiv inculpatul N.R.D, si partea civila G.A.
În aceste conditii, Curtea are în vedere mijloacele de proba stiintifice efectuate în cauza, respectiv rapoartele de expertiza tehnica auto efectuate în cauza.
Astfel, Curtea retine ca initial expertul tehnic auto O.D.P. a efectuat expertiza tehnica din data de 22.12.2008 din cursul urmaririi penale, prin care a concluzionat la acel moment urmatoarele:
În urma cercetarilor efectuate, expertul principal O.D.P. a concluzionat ca:
– viteza de deplasare a autoturismului marca BMW a fost de 55-58,9 km/h,
– viteza de deplasare a autoturismului marca Opel Astra a fost de 50-52 km/h,
– viteza de evitare a accidentului pentru autoturismul marca BMW trebuia sa fie de 25-26 km/h,
– nu au fost respectate regulile privind depasirea de catre soferul autoturismului marca Opel Astra care era obligat sa se asigure corespunzator înainte de efectuarea manevrei de depasire,
– locul impactului dintre cele doua autovehicule se afla în timp ce autoturismul marca BMW se afla paralel cu axa centrala a carosabilului, cu rotile din dreapta la 1,5 m de axul central, iar autoturismul marca Opel Astra intrase pe sensul opus si avea o traiectorie înclinata în stânga fata de axa centrala la circa 22-25 grade.
Curtea mai retine însa ca în cursul judecatii în fata instantei de fond, acelasi expert tehnic auto O.D.P. a întocmit raportul de expertiza tehnica auto, cu expert parte propus de inculpat prin care a concluzionat ca având în vedere prevederile legale prev. de art.118 si art.119 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 „se constata ca evitarea producerii accidentului putea fi facuta de catre ambii conducatori auto, care trebuiau sa se conformeze prevederilor legale”.
Curtea, apreciaza ca aceste ultime concluzii ale aceluiasi expert tehnic auto O.D.P. sunt formulate având în vedere ansamblul mijloacelor de proba care au fost administrate si în cursul cercetarii judecatoresti, deci pe baza unui probatoriu mai amplu decât cel efectuat în cursul urmarii penale pâna în momentul când a efectuat raportul de expertiza.
În acelasi sens, Curtea constata ca aceste ultime concluzii ale expertului principal O.D.P. se coroboreaza si cu, concluziile expertului parte tehnic auto propus de inculpat, care a precizat ca si soferul G.A. putea evita impactul daca acesta ar fi respectat normele legale referitoare la circulatie rutiera în interiorul localitatii si la efectuarea depasirilor si daca acesta nu se angaja într-o asemenea manevra fara a se asigura corespunzator.
În concret acesta a concluzionat ca inculpatul circula practic cu o viteza mai mare decât cea admisa în localitate. Conducatorul autoturismului marca BMW fiind în depasire, trebuia sa aiba în mod evident o viteza mai mare decât cea a inculpatului. Fata de vitezele stabilite de expertul principal, expertul parte arata ca pentru a depasi autoturismul Opel Astra care circula cu o viteza medie de 51 km/h, autoturismul marca BMW care circula cu o viteza medie de 57 km/h avea nevoie de un spatiu liber de manevra de 546 m, ceea ce în conditiile unui carosabil cu o singura banda de mers nu este plauzibil deoarece era dificil de asigurat deoarece DN22C este un drum intens circulat. Se avanseaza ideea de catre acest expert parte ca viteza de deplasare a auto marca BMW era mult mai mare, aspect care s-ar deduce si din faptul ca, dupa impact, masina nu a oprit în spatiul celor 30-40 m necesari de oprire la viteza constata de expertul principal, ci la cca. 60 m.
Ca urmare a discrepantei dintre vitezele celor doua autoturisme, este imposibil ca masina Opel Astra, venind în impact cu o parte a caroseriei cu o rezistenta mecanica redusa nu putea contribui prin aceasta la cresterea vitezei de deplasare a autoturismului marca BMW, la schimbarea directiei de mers a acestuia spre stânga si cu atât mai mult nu putea face ca mecanismul de directie si mecanismul de frânare ale autoturismului marca BMW sa nu mai raspunda comenzilor conducatorului sau auto. Astfel, se concluzioneaza ca traiectoria urmata de autoturismul marca BMW este una a unei masini scapata de sub control în conditiile deplasarii acesteia cu o viteza excesiva.
Cu privire la momentul accidentului, expertul sustine ca „în momentul în care autoturismul marca BMW a ajuns la nivelul autoturismului marca Opel Astra, acesta din urma era deja intrat pe sensul opus de circulatie, deci era deja înscris în depasirea autovehiculului neidentificat care circula în fata sa”.
Coroborând concluziile expertului principal O.D.P. (din raportul de expertiza efectuat în cursul judecatii) si ale expertului parte, Curtea constata ca evitarea producerii accidentului de circulatie se putea face atât de catre inculpatul N.R.D. cât si de catre partea civila G.A. daca nu ar fi încalcat obligatiile impuse prin Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002.
Curtea retine ca potrivit art.118 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002:
„Conducatorul de vehicul care efectueaza depasirea este obligat:
a.sa se asigure ca acela care îl urmeaza sau îl preceda nu a semnalizat intentia începerii unei manevre similare si ca poate depasi fara a pune în pericol sau fara a stânjeni circulatia din sens opus;
b.sa semnalizeze intentia de efectuare a depasirii;
c.sa pastreze în timpul depasirii o distanta laterala suficienta fata de vehiculul depasit.”
De asemenea, potrivit art.119 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002:
„Conducatorul de vehicul care urmeaza sa fie depasit este obligat:
a.sa nu mareasca viteza de deplasare;
b.sa circule cât mai aproape de marginea din dreapta a partii carosabile sau a benzii pe care se deplaseaza.”
Fata de aspectele expuse mai sus, Curtea apreciaza ca inculpatul N.R.D. nu a respectat dispozitiile prev. de art.118 lit.a (în intentia sa de a depasi autovehiculul aflat în fata) si art.119 lit.b din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 iar partea civila G.A. nu a respectat prev. art.118 lit.a si art.118 lit.c (în intentia sa de a depasi autoturismul condus de inculpatul N.R.D).
Fata de ansamblul considerentelor expuse, Curtea constata ca accidentul de circulatie din data de 22.06.2008 din sat Faclia, comuna Saligny, judetul Constanta, în urma caruia a decedat pietonul S.M.P., s-a produs din culpa concurenta în procent de câte 50% a ambilor conducatori auto, respectiv a inculpatului N.R.D, si a partii civile G.A.
Curtea constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Medgidia, întocmit în cauza la data de 19.08.2009, a fost trimis în judecata doar inculpatul N.R.D.
Faptul ca, astfel cum s-a aratat mai sus, Curtea a constatat ca la savârsirea faptei de ucidere din culpa a pietonul S.M.P. exista si culpa concurenta a partii civile G.A. ar aduce în discutie în cauza aplicabilitatea prev. art.337 cod procedura penala privind extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
Curtea constata ca în acest caz extinderea procesului penal nu se poate face din oficiu, ci doar daca procurorul „cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana”, ceea ce în prezenta cauza nu s-a întâmplat.
Prin urmare, Curtea este obligata sa se pronunte doar cu privire la fapta care a facut obiectul sesizarii prin rechizitoriu, deci doar cu privire la fapta retinuta în sarcina inculpatului N.R.D., cu mentiunea ca din probatoriul administrat în cauza a reiesit o culpa de 50% a acestuia la producerea accidentului de circulatie din data de 22.06.2008.
În consecinta, în drept, fapta inculpatului N.R.D. care la data de 22.06.2008, în timp ce conducea pe DN 22C-E 81 dinspre Cernavoda spre Medgidia, în dreptul Caminului Cultural din satul Faclia, com. Saligny, jud. Constanta, a initial o manevra de depasire în urma careia a avut loc un impact cu autoturismul marca BMW (condus de catre partea civila G.A.) care circula pe relatia Cernavoda-Medgidia si se afla în depasire, (inculpatul având un procent de culpa de 50% în producerea coliziunii între cele doua autoturisme), în urma acestuia cauzându-se accidentarea mortala a pietonului S.M.P. care se deplasa pe trotuar, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 1 si 2 Cp.
Sub aspectul laturii subiective, Curtea constata ca inculpatul N.R.D. a actionat sub forma culpei cu prevedere prev. de art. 19 pct. 2 lit. a Cod penal, care consta în prevederea posibilitatii producerii urmarilor periculoase ale actiunii (inactiunii) sale, pe care nu le accepta socotind fara temei ca nu se vor produce, bazându-se pe existenta unor împrejurari pe care nu le-a apreciat corect.
Fiind întrunite toate conditiile cerute de dispozitiile art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului N.R.D. pentru fapta retinuta în sarcina sa.
În cadrul operatiunii de individualizare judiciara a pedepsei ce urma a fi aplicate, instanta a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal si a stabilit pentru inculpat o pedeapsa corespunzatoare gradului de pericol social concret a infractiunii si persoanei inculpatului.
Curtea constata ca faptul ca inculpatul N.R.D. a avut o culpa de 50% în producerea accidentului rutier nu impune reducerea pedepsei de 2 ani închisoare aplicata de catre instanta de fond, având în vedere ca pedeapsa aplicata constituie minimul special al pedepsei ce putea fi aplicata, iar circumstantele personale ale inculpatului nu sunt deosebite pentru a fi în masura sa se retina în cauza vreo circumstanta atenuanta prev. de art.74 cod penal (a caror retinere are un caracter facultativ) având în vedere urmarea produsa (decesul unei persoane) si modalitatea concreta de savârsire a faptei.
Modalitatea de a fost stabilita corespunzator de prima instanta, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal putând fi atins si fara executarea efectiva a pedepsei, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, ca inculpatul este infractor primar, ca fapta a fost savârsita din culpa (inculpatul având o culpa de 50% în producerea accidentului rutier) si ca în perioada de aprox. 3 ani si 5 luni de la data producerii prezentei fapte inculpatul nu a mai savârsit alte fapte penale, fiind îndeplinite astfel cerintele art.81 cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea constata ca nu este fondat recursul formulat de catre partea civila G.A., prin care a solicitat acordarea daunelor materiale constând în repararea autoturismului sau avariat, având în vedere ca nu a fost probat gradul efectiv de avariere a acesteia, chiar daca a fost estimat de catre organul constatator la momentul cercetarii la fata locului, prejudiciul neputând fi deci considerat cert; în acelasi sens, Curtea are în vedere si faptul ca partea civila G.A. a avut o culpa în producerea coliziunii între cele doua autovehicule, în urma careia ambele autoturisme au fost avariate.
Curtea mai constata ca nu este fondat nici recursul formulat de catre partea civila S.V., care a solicitat acordarea daunelor materiale în cuantum de 50.000 lei; în acest sens, Curtea apreciaza ca instanta de fond a retinut în mod corect din înscrisul de la fila 175 coroborat cu declaratia martorei audiata la fila 333 ca partea civila a fost ajutata de numitul G.A. cu suma de 1500 lei pentru o înmormântare la care au participat cel putin 50-60 de persoane si ca raportat la numarul mare de persoane participante la înmormântare, costurile specifice înmormântarii (sicriu, cruce, slujba etc) si costurile unei pomeni de înmormântare organizate la un restaurant, ale pomenilor ulterioare decesului si înmormântarii suma de 10.000 lei acopera toate aceste costuri, neimpunându-se astfel majorarea acestei sume.
Având în vedere însa considerentele expuse mai sus cu privire la procentul de culpa de 50% a inculpatului N.R.D. la producerea accidentului de circulatie din data de 22.06.2008 din sat Faclia, comuna Saligny, judetul Constanta, în urma caruia a decedat pietonul S.M.P., si având în vedere ca potrivit art. 999 omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar si pentru acela cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa, Curtea constata ca raspunderea civila delictuala a inculpatului N.R.D. este atrasa de gradul sau de culpa în producerea prejudiciilor materiale si morale a partilor civile constituite în cauza.
În consecinta, Curtea constata ca se impune reducerea cuantumului despagubirilor civile acordate partilor civile de catre instanta de fond la jumatate, raportat la culpa inculpatului de 50% în producerea accidentului.
Curtea mai constata ca sub acelasi aspect este fondat si recursul asiguratorului S.C. G.A. S.A. Bucuresti, chiar daca recursul nu a fost motivat, având în vedere ca si asiguratorul a fost obligat alaturi de inculpatul N.R.D. la plata despagubirilor civile catre partile civile, iar potrivit art.3856 alin.3 cod procedura penala instanta este obligata „sa examineze întreaga cauza sub toate aspectele”, recursul nefiind limitat la motivele de casare prev. de art.3859 cod procedura penala în cazul în care hotarârea nu poate fi atacata cu apel iar în prezenta cauza hotarârea instantei de fond se putea ataca doar cu recurs, nu si cu apel, potrivit modificarilor aduse codului de procedura penala prin Legea nr.202/2010.
Fata de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedura penala, Curtea va respinge ca nefondate recursurile partilor civile G.A. si S.V. împotriva sentintei penale nr.1902 din data de 27 septembrie 2011, pronuntata de Judecatoria Medgidia, în dosarul penal nr.4245/256/2009.
Curtea va lua act ca celelalte parti civile nu-si însusesc recursurile formulate de aparatori.
În baza art.38515 pct.2 lit.”d” cod procedura penala, Curtea va admite recursurile formulate de catre inculpatul N.R.D. si asiguratorul S.C. G.A. S.A. Bucuresti împotriva sentintei penale nr.1902 din data de 27 septembrie 2011, pronuntata de Judecatoria Medgidia, în dosarul penal nr.4245/256/2009, va casa hotarârea atacata si, rejudecând, va reduce cuantumul despagubirilor civile la jumatate raportat la culpa inculpatului de 50% în producerea accidentului.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei în masura în care nu contravin prezentei.
Conform art.192 alin.2 cod procedura penala, recurentii parti civile G.A. si S.V. vor fi obligati la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare catre stat.
