Proporţia culpei părţilor în producerea unui accident de circulaţie, soldat cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, nu poate fi cenzurată în calea de atac a recursului, căci aceasta reprezintă o chestiune de apreciere, iar nu una de legalitate.
Prin prisma cazurilor de casare prevăzute de lege la data formulării căii de atac de către asigurător, cuantumul despăgubirilor civile nu poate fi modificat în recurs decât în ce priveşte despăgubirile materiale, iar nu şi cele morale, care se stabilesc prin apreciere de către instanţele investite cu judecarea fondului, şi numai în măsura în care se poate vorbi despre o gravă eroare de fapt cu referire la latura civilă a cauzei, respectiv de existenţa unei contradicţii evidente, esenţiale şi necontroversate între probele administrate în cauză şi ceea ce reţin instanţele în hotărârile recurate, ceea ce nu este cazul în speţă.
DECIZIA PENALĂ NR. 651/R/06.09.2010
Judecătoria Turda, prin sentinţa penală nr.31 din 22.01.2010, în baza art.334 C.pr.pen., a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului V.J. din infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 C.pen., în infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. 1 C.pen.
În baza art. 178 alin. 2 C.pen, cu aplicarea art. 74 lit. a, c C.pen., art. 74 alin. 2 C.pen.- art. 76 lit. d C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului V.J., la 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 C.pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. a teza II C.pen, pe durata executării pedepsei principale.
În baza C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani şi 9 luni, calculat în condiţiile art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 si 84 C.pen., cu referire la cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 14, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., cu aplicarea art. 998-999 C.civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părţile civile M.A., M.S. şi Spitalul Municipal Turda, obligând inculpatul la plata în favoarea acestora a despăgubirilor civile, după cum urmează: a sumei de 1372 lei despăgubiri pentru daune materiale către părţile civile M.A. si M.S. (din care suma de 463 lei reprezintă pensia de întreţinere cuvenită părţii civile M.S. până la împlinirea vârstei majoratului) şi a sumei de cate 7500 lei despăgubiri pentru daune morale către fiecare din aceleaşi părţi civile (în total 15000 lei despăgubiri pentru daune morale); a sumei de 448,5 lei despăgubiri pentru daune materiale către Spitalul Municipal Turda, cu dobânda legală calculată de la data de 05.07.2004 şi până la data achitării efective a debitului.
Prezenta este opozabilă asigurătorului Generali Providencia Biztosito ZRT, prin mandatar.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului
Cluj.
În baza art. 193 alin. 1 si 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părţilor civile M.A. si M.S. a sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă faptul că acest inculpat,conducând la data de 29.06.2004, pe str.1 Decembrie 1918 din Câmpia-Turzii, autovehicolul marca Scania care tracta o semiremorca, a încălcat din culpă dispoziţiile art.9, art.180 pc.14 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 şi în
condiţiile culpei concurente a victimei M.S., care a încălcat prev.art.194 pc.5, art.195 lit.e şi art.124 din acelaşi Regulament, a provocat uciderea din culpă a acestuia.
Sub aspectul culpei, la producerea accidentului, instanţa a reţinut că inculpatul a încălcat prevederile art.9 pct.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 în forma aflată în vigoare la momentul săvârşirii faptei potrivit cărora pentru a circula pe drumurile publice autovehiculele, remorcile trebuie să fie în stare bună de funcţionare şi să îndeplinească condiţiile tehnice stabilite de autoritatea competentă şi art.180 pct.14 din acelaşi regulament, în conformitate cu care conducătorul de autovehicul trebuie să ia toate măsurile pentru înlăturarea defecţiunilor survenite pe parcursul deplasării atunci când autovehiculul nu mai îndeplineşte condiţiile tehnice, iar dacă nu le poate remedia pe loc să se deplaseze la cea mai apropiată unitate de depanare, cu o viteză care să-i asigure evitarea oricărui accident.
Pe de altă parte, victima M.S. a încălcat dispoziţiile art.194 pct.5 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 în forma aflată în vigoare la momentul săvârşirii faptei, potrivit cărora bicicliştii sunt obligaţi să poarte casca de protecţie omologată, ale art.195 lit.e din Regulament, fiindu-le interzis bicicliştilor să circule în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, precum şi ale art.124 din acelaşi Regulament – respectiv vehiculele se conduc pe partea dreaptă a drumului, în direcţia de mers.
În ceea ce priveşte gradul de culpă la producerea accidentului, instanţa a reţinut culpa în proporţie de 70% în sarcina victimei şi 30% în sarcina inculpatului.
În drept, fapta inculpatului V.J., care conducând la data de 29.06.2004, pe str.1 Decembrie 1918 din Câmpia Turzii, autovehiculul marca Scania care tracta o semiremorca a încălcat din culpa dispoziţiilor art.9, art.180 pct.14 din regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 şi în condiţiile culpei concurente a victimei M.S. (care a încălcat prevederile art.194 pct.5, art.195 lit.e şi art.124 din acelaşi Regulament) a provocat uciderea din culpă a acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prev.şi ped.de art.178 alin.2 C.pen.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut că părţile civile M.A. şi M.S. au solicitat despăgubiri pentru daune materiale şi morale, explicitând despăgubirile pentru daune materiale ca reprezentând cheltuieli ocazionale cu organizarea înmormântării (2576,25 lei) şi respectiv amenajarea mormântului (509,97 lei) şi de întreţinere lunară cuvenită părţii civile M.S. până la împlinirea vârstei majoratului la data de
26.05.2007, cuantumul pensiei de întreţinere fiind evaluat la suma de 6013,8 lei.
În ceea ce privesc despăgubirile pentru daune materiale, cheltuielile de înmormântare şi cele privind amenajarea mormântului sunt dovedite cu facturile şi chitanţele ataşate filelor 33-43 u.p., respectiv 113-123 u.p.
În ceea ce priveşte cuantumul veniturilor lunare realizate de victima M.S. la data decesului era de 176,64 lei – venituri din pensie. Potrivit normelor legale incidente, respectiv art.86, art.94 C.fam., din cuantumul total al veniturilor lunare realizate de victima, părţii civile M.S. i s-ar fi cuvenit doar cota de % cu titlu de obligaţie legală de întreţinere. Astfel calculat, prejudiciul localizat în patrimoniul acestei părţi civile până la împlinirea vârstei majoratului (în fapt cuantumul dreptului la întreţinere de care a fost lipsită) se ridică la suma de 1544,10 lei (calculat pentru cele 35 de luni de la data accidentului şi până la împlinirea vârstei majoratului, f.121 u.p.).
Întrucât, în sarcina victimei s-a reţinut un procent de de culpă în cuantum de 70%, în mod corespunzător vor fi diminuate şi despăgubirile pentru daune materiale cuvenite părţilor civile, astfel ca în final, în baza art.14, art.346 alin.1 C.proc.pen. cu aplicarea art.998-999 C.civ., instanţa a admis în parte acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părţile civile M.A., M.S., obligând inculpatul la plata în favoarea acestora a sumei de 1372 lei despăgubiri pentru daune materiale către părţile
civile M.A. şi M.S. (din care suma de 463 lei reprezintă pensia de întreţinere cuvenită părţii civile M.S. până la împlinirea vârstei majoratului).
Raportat la despăgubirile pentru daune morale, părţile civile au solicitat fiecare acordarea unei sume de câte 60.000 lei pentru o justă şi echitabilă compensare a prejudiciului moral suferit.
Instanţa a reţinut că în urma accidentului cauzat şi care a avut ca urmare decesul victimei M.S., tatăl părţii civile M.S. şi soţul părţii civile M.A., acestea au fost supuse unei traume psihice cu efecte pe termen lung inclusiv sub aspectul stării de sănătate a acestora, ambele părţi civile atestând cu înscrisuri medicale că au suferit o nevroză anxioasă (f.294, 295 dos. fond). Martorii audiaţi asupra laturii civile a cauzei, au atestat la rândul lor faptul că părţile civile au fost marcate de evenimentul familial, cu consecinţe nefaste şi la nivelul prestaţiei profesionale. Totuşi, instanţa a apreciat că între dezvoltarea unei tumori maligne de către partea civilă M.A. şi accidentul care a avut ca urmare decesul victimei M.S. nu se poate stabili o legătură de cauzalitate evidentă, astfel încât să se impună acordarea unor despăgubiri pentru daune morale care să aibă în vedere şi această din urmă afecţiune medicală.
Având în vedere aceste repere, instanţa a apreciat că pentru o justă şi echitabilă compensare a prejudiciului moral suferit, se impune a se acorda părţilor civile despăgubiri în cuantum de câte 25.000 lei.
Aplicând reducerea despăgubirilor potrivit gradului de culpă reţinut în sarcina victimei M.S., instanţa a obligat în final inculpatul la plata înf avoarea acestora a sumei de câte 7500 lei despăgubiri pentru daune morale (în total 15.000 lei).
Deşi părţile civile M.A. şi M.S. au solicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în solidar cu partea responsabilă civilmente, instanţa a reţinut că potrivit adresei comunicate la dosar de către lichidatorul desemnat al societăţii angajatoare a inculpatului, aceasta a fost dizolvată şi radiată din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului, astfel că obligarea societăţii angajatoare în solidar cu inculpatul, este lipsită de obiect.
În cauză, s-a constituit parte civilă şi Spitalul Municipal Turda cu suma de 1494,97 lei, care a justificat cuantumul cheltuielilor de spitalizare cu deconturile depuse la dos.fond.
Aplicând însă procentul de reducere al despăgubirilor corespunzătoare gradului de culpă a victimei M.S., în final, instanţa a obligat inculpatul la plata sumei de 448,5 lei despăgubiri pentru daune materiale către Spitalul Municipal Turda, cu dobânda legală calculată de la data de 05.07.2004 şi până la data achitării efective a debitului, urmând ca diferenţa să fie suportată de moştenitorii victimei, potrivit dispoziţiilor legii civile.
Prezenta este opozabilă asigurătorului Generali Prodvidencia Biztosito ZRT, prin mandatar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile civile M.A. şi M.S., solicitând, pe latură penală, reconsiderarea procentului de culpă în producerea evenimentului rutier respectiv, în sensul reţinerii unei culpe concurente a inculpatului şi a victimei, iar pe cale de consecinţă, a se dispune acordarea întregii sume de bani solicitate cu titlu de daune morale, conform constituirii iniţiale de parte civilă.
Tribunalul Cluj prin decizia penală nr.226/A din 14 iunie 2010 a admis apelul declarat de părţile civile M.A. şi M.S., împotriva sentinţei penale nr.31/22.01.2010 a Judecătoriei Turda, pe care a desfiinţat-o în parte, numai cu privire la cuantumul daunelor morale acordate de către instanţa de fond în favoarea părţilor civile M.A. şi M.S..
Procedând la judecarea cauzei, în aceste limite, tribunalul a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 18.000 lei cu titlu de daune morale către fiecare din părţile civile M.A. şi M.S..
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către asigurătorul de răspundere civilă GENERALI PROVIDENCIA BIZTOSITO Zrt. care a solicitat casarea hotărârii instanţei de apel sub aspectul cuantumului daunelor morale, pe care le-a apreciat exagerate în cuantum de 18.000 lei pentru fiecare din părţile civile, apreciind că se impune menţinerea sentinţei Judecătoriei Turda sub acest aspect, respectiv obligarea inculpatului la suportarea unei sume de câte 7.500 lei cu acest titlu pentru fiecare parte vătămată.
Curtea examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
În ce priveşte culpa comună de 30% în sarcina inculpatului V.J. şi de 70% în sarcina victimei M.S., Curtea a constatat că atât prin prisma cazurilor de casare prevăzute de lege la momentul exercitării căii de atac a recursului, cât şi a celor existente de lege lata, proporţia culpei părţilor în producerea unui accident de circulaţie, soldat cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, nu poate fi cenzurată în calea de atac a recursului, căci aceasta reprezintă o chestiune de apreciere, iar nu una de legalitate.
Referitor la modificarea cuantumului despăgubirilor solicitate, Curtea constată că atât potrivit cazurilor de casare prevăzute de lege la data formulării căii de atac de către asigurător, cât şi potrivit celor prevăzute de lege lata, cuantumul despăgubirilor civile nu poate fi modificat în recurs decât în ce priveşte despăgubirile materiale, iar nu şi cele morale, care se stabilesc prin apreciere de către instanţele investite cu judecarea fondului, şi numai în măsura în care se poate vorbi despre o gravă eroare de fapt cu referire la latura civilă a cauzei, respectiv de existenţa unei contradicţii evidente, esenţiale şi necontroversate între probele administrate în cauză şi ceea ce reţin instanţele în hotărârile recurate, ceea ce nu este cazul în speţă.
Aşa cum se arată şi în practica constantă a instanţei supreme „stabilirea cuantumului daunelor morale presupune o apreciere, în raport de criterii precum consecinţele negative suferite de victimă în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor sociale lezate, măsura în care au fost atinse aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. Prin urmare, critica cu privire la majorarea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, respectiv procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial, fiind în afara unei realităţi materiale, nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.18 C.proc.pen., deoarece eroarea gravă de fapt presupune existenţa şi constatarea unei greşeli grave, deci esenţială şi evidentă, în stabilirea, pe bază de probe, a faptelor ce fundamentează soluţia”.
Prin urmare, atât din perspectiva criticilor formulate de recurentă cât şi a cazurilor de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, sens în care recursul a fost respins ca nefondat, conform art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
