În decizie trebuie analizat fiecare din motivele de apel invocate de procuror şi de părţi motivându-se temeiurile de fapt şi de drept care au condus la admiterea sau la respingerea fiecărui motiv de apel.
Practica judiciară este unanimă în sensul că “dacă o decizie dată de o instanţă de apel este în principiu suficient motivată prin adoptarea totală sau parţială a motivelor primilor judecători, totuşi, nu este mai puţin adevărat că, ori de câte ori înaintea jurisdicţiei de apel s-au ridicat excepţii şi s-au pus concluzii noi, această jurisdicţie nu poate să se mărginească la o adoptare de motive pură şi simplă, ci, pentru ca soluţia să fie privită ca suficient motivată, trebuie ca, printr-un nou examen al cauzei, să se pronunţe în mod expres asupra mijloacelor ce i-au fost prezentate de părţi, iar în cazul când socoteşte că mijloacele propuse nu sunt noi, atunci trebuie ca, prin arătarea a ce conţin apărările enunţate şi examinarea lor în raport cu considerentele judecătoriei, să evidenţieze că apărările au fost discutate şi soluţionate de prima instanţă.
Practica judiciară este unanimă în sensul că “dacă o decizie dată de o instanţă de apel este în principiu suficient motivată prin adoptarea totală sau parţială a motivelor primilor judecători, totuşi, nu este mai puţin adevărat că, ori de câte ori înaintea jurisdicţiei de apel s-au ridicat excepţii şi s-au pus concluzii noi, această jurisdicţie nu poate să se mărginească la o adoptare de motive pură şi simplă, ci, pentru ca soluţia să fie privită ca suficient motivată, trebuie ca, printr-un nou examen al cauzei, să se pronunţe în mod expres asupra mijloacelor ce i-au fost prezentate de părţi, iar în cazul când socoteşte că mijloacele propuse nu sunt noi, atunci trebuie ca, prin arătarea a ce conţin apărările enunţate şi examinarea lor în raport cu considerentele judecătoriei, să evidenţieze că apărările au fost discutate şi soluţionate de prima instanţă.
Indicarea în decizie, în mod generic, că sentinţa atacată este temeinică, bazată pe o corectă analiză a stării de fapt, fără referire la criticile apelantului şi la toate motivele de apel în parte, echivalează cu nemotivarea soluţiei, fiind incident cazul de casare prev.în art.385/9 alin.1 pct.9 C.proc.pen.
Decizia penală nr. 323/R/20.05.2008
Prin sentinţa penală nr.582 din 24.10.2007 a Judecătoriei Turda, în baza art. 182 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b C. pen., art. 74 lit. a C.pen, art. 76 lit. d C. pen, pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, a condamnat pe inculpatul A.D.I. la o pedeapsa de 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art 71 C.pen, art 64 lit a, b C.pen.
În baza C. pen., art. 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei pentru 2 ani 10 luni termen de încercare.
Conform art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor C.pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea art .71 alin. utim C. pen.
În baza art. 180 alin. 2 C.pen, cu aplicarea art. 74 alin. 2 C.pen., art. 76 lit. e C.pen., pentru infracţiunea de lovire, a condamnat pe inculpatul (parte civila) N.I la o pedeapsa de o luna închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen., art. 64 lit. a, b C.pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen., art. 64 lit. a, b C.pen.
În baza C. pen., art. 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei pentru 2 ani o luna termen de încercare.
Conform art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. ultim C.pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. ultim C.pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. ultim C.pen.
În baza art. 14 C.pr.pen., art. 15 alin. 2 C.pr.pen. s-au respins ca tardive acţiunile civile alăturate in procesul penal formulate de părţile civile N.I. si A.E. , fiind formulate după citirea actului de sesizare a instanţei.
În baza art. 14 C.pr.pen, art. 346 C.pr.pen, art. 998 C.civ, art. 999 C.civ, a fost obligat inculpatul A.D.I. la plata sumei de 2336,71 lei si dobânda legala din ziua următoare externării părţii civile (inculpat) N.I., despăgubiri materiale către partea civila Spitalul clinic judeţean de urgenta Cluj.
In baza art. 193 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul A.D.I. la 400 lei cheltuieli de judecata către partea civila (inculpat) N.I..
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. fiecare inculpat a fost obligat la cate 240 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda inculpatul (parte vătămata) N.I. a fost trimis in judecata pentru comiterea infracţiunii de lovire, prev de art. 180 alin. 2 C.pen. întrucât în data de 26.06.2006 a lovit-o pe partea vătămată A.E., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul A.D.I. a fost trimis in judecata pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporala grava prev. de art. 182 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 73 lit. b C.pen. deoarece, pe fondul stării de provocare cauzata de partea vătămată N.I., l-a lovit pe acesta cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 70-80 zile îngrijiri medicale.
Aceasta stare de fapt s-a reţinut conform procesului verbal de cercetare la fata locului, declaraţiilor inculpaţilor, părţilor vătămate, martorilor, certificate medico-legale, raport de constatare medico-legala, raport de constatare tehnico ştiinţifică.
În faza de urmărire penala părţile vătămate N.I. si A.E. nu s-au constituit parte
civila.
Partea vătămata Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta Cluj s-a constituit parte civila cu suma de 2336,71 lei si dobânda legala din ziua următoare externării părţii civile (inculpat) N.I.
În faza cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul A.D.I., inculpatul N.I., părţile vătămate N.I., A.E., martorii A.E., A.I., S.P.S., O.I., S.P.G.I.
S-a citit declaraţia martorului P.F.D. – fila 43 dosar urmărire penala.
În şedinţa publică din data de 23.05.2007, după citirea rechizitoriului şi audierea inculpaţilor A.D.I. si N.I., partea vătămată N.I., asistat de avocat, s-a constituit parte civila cu suma de 20000 lei daune morale si daune materiale de: 420,38 lei taxe IML, medicamente, analize medicale, radiografii, 143,66 lei transport Mihai Viteazul Cluj-Napoca, 200 lei alimentaţia pe perioada spitalizării, 45 lei transportul familiei, 1405 lei costul muncilor agricole prestate de 3 persoane. A depus înscrisuri, iar partea vătămată A.E. s-a constituit parte civilă cu suma de 4000 lei daune morale şi 1000 lei despăgubiri materiale, transport şi medicamente.
Analizând materialul probator al cauzei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 26.06.2006, inculpatul A.D.I. îşi repara camionul in fata
curţii.
De el s-a apropiat inculpatul-parte vătămata N.I., care venea cu căruţa.
Lângă inculpatul A.D.I. se afla mama sa, partea vătămata A.E.
Inculpatul-parte vătămată N.I. se afla sub influenta băuturilor alcoolice, mirosind a alcool ( alcoolemie 1,9 g/I).
A coborât din căruţa si s-a apropiat de inculpatul A.D.I., înjurând şi a lovit-o pe partea vătămată A.E. cu pumnii, în zona capului.
Inculpatul A.D.I. a intervenit, împingându-l pe N.I. de lângă partea vătămată A.E., mama sa. A fost tulburat de fapta inculpatului parte vătămată N.I.
A ridicat-o pe partea vătămată A.E. şi apoi I-a observat pe N.I., care căzuse la pământ.
La faţa locului au sosit martorii S.P.S., S.P.G.I care I-au văzut pe inculpatul A.D.I. lovindu-l pe N.I., cu pumnii şi picioarele.. Martorii A.E, S.P.S., O.I., S.P.G.I. au văzut urmele de lovituri.
Inculpatul A.D.I. a stropit-o cu apa pe partea vătămată – inculpat N.I. şi le-a spus sa îl duca de acolo, ca îl omoară.
Inculpatul – parte vătămată N.I. a fost dus în casa de martorii S.P.S., S.P.G.I, apoi a fost transportat la spital.
Inculpatul – parte vătămată N.I. a fost spitalizat in perioada 27.06.2006 –
05.07.2006. A suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 70-80 zile îngrijiri medicale. Astfel a suferit un traumatism maxilo-facial, precum şi fracturi la acest nivel, fiind supus unor operaţii, fracturile fiind fixate cu bara metalica si şuruburi.
Partea vătămată A.E. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale, leziunile putându-se produce prin comprimare cu mana si cădere, având echimoze pe braţe si gambe.
In privinţa inculpatului-parte vătămată s-a reţinut ca leziunile s-au produs prin lovire de către inculpatul A.D.I. întrucât in raportul de constatare medico legala (fila 21) s-a arătat că leziunile s-au putut produce prin lovire repetata cu un corp dur; astfel, aceste leziuni nu se puteau produce când a căzut la pământ. De asemenea, se precizează ca poziţia cea mai probabila agresor – victima putea fi faţă în faţă.
În drept, fapta inculpatului care în data de 26.06.2006 a lovit-o pe partea vătămată – inculpat N.I. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 70-80 zile îngrijiri medicale constituie infracţiunea de vătămare corporala grava, prev de art. 182 alin. 1 C. pen, cu aplicarea art 73 lit.b C. pen.
S-a reţinut circumstanţa atenuanta a provocării,prev de art. 73 lit. b C.pen, întrucât inculpatul A.D.I. a fost tulburat de împrejurarea ca inculpatul – parte vătămată N.I. a lovit-o înainte pe mama sa, partea vătămată A.E..
Inculpatul a comis fapta cu intenţie, dorind sa provoace suferinţa inculpatului – parte vătămată N.I.
La individualizarea judiciara a pedepsei, conform C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) s-au avut în vedere dispoziţiile parţii generale a codului penal, limitele speciale ale pedepsei, persoana inculpatului (fără antecedente penale, situaţie în care s-a reţinut conform art. 74 lit. a C.pen circumstanţa atenuanta judiciara), împrejurările concrete ale faptei (anterior inculpatul – parte vătămată N.I. a lovit-o pe mama inculpatului A.D.I).
În baza art. 182 alin. 1 C.pen, cu aplicarea art. 73 lit. b C.pen., art. 74 lit. a C.pen, art. 76 lit. d C.pen. pentru infracţiunea de vătămare corporala gravă s-a condamnat inculpatul A.D.I. la o pedeapsa de 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen, art. 64 lit. a, b C.pen.
Deoarece inculpatul nu are antecedente penale, pedeapsa aplicata este mai mica de 3 ani închisoare, instanţa a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins fără executarea în regim de detenţie, astfel că în baza art. 81 C.pen, art. 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru 2 ani 10 luni termen de încercare.
Conform art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor C.pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Conform art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor C.pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Fapta inculpatului-parte vătămată N.I. care în data de 26.06.2006 a lovit-o pe partea vătămată A.E. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale constituie infracţiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 C.pen.
Inculpatul – parte vătămată a comis fapta cu intenţie, dorind să provoace suferinţa părţii vătămate.
La individualizarea judiciara a pedepsei, conform C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) s-au avut în vedere dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele speciale ale pedepsei, persoana inculpatului (fără antecedente penale, sub influenta băuturilor alcoolice, în vârstă de 74 de ani – împrejurări care s-au reţinut conform art. 74 alin. 2 C.pen. circumstanţa atenuanta judiciara).
În baza art .180 alin. 2 C.pen, cu aplicarea art. 74 alin. 2 C.pen, art. 76 lit. e C.pen., lovire a condamnat pe inculpatul (parte civilă) N.I. la o pedeapsa de o lună închisoare.
Deoarece inculpatul nu are antecedente penale, pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, iar instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea în regim de detenţie, în baza art. 81 C. pen, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru 2 ani o luna termen de încercare.
Potrivit art. 15 alin. 2 C.pr.pen. părţile vătămate se pot constitui parte civila in procesul penal pana la citirea actului de sesizare a instanţei.
În baza art. 14 C.pr.pen., art. 15 alin 2 C.pr.pen. s-au respins ca tardive acţiunile civile alăturate in procesul penal formulate de părţile civile N.I. si A.E., fiind formulate după citirea actului de sesizare a instanţei.
În baza art. 14 C.pr.pen., art. 346 C.pr.pen., art. 998 C.civ, art. 999 C.civ, a fost obligat inculpatul A.D.I. la 2336,71 lei si dobânda legala din ziua următoare externării părţii civile (inculpat) N.I. despăgubiri materiale către partea civila Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţa Cluj – fila 16.
În baza art. 193 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul A.D.I. la 400 lei cheltuieli judiciare către partea civila (inculpat) N.I. – fila 73.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. au fost obligaţi fiecare inculpat la cate 240 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambii inculpaţi, respectiv partea vătămată A.D.I. şi N.I.
În apelul declarat, inculpatul A.D.I. a susţinut că în cauză sunt incidente prev. art.44 alin.1 C.pen., fiind vorba de legitima apărare, căci inculpatul N.I. a fost sub influenţa băuturilor alcoolice şi a lovit-o pe mama sa, astfel că se impune achitarea sa de sub orice învinuire. În subsidiar, chiar dacă ar rămâne soluţia pronunţată, pe latură civilă ar trebui ca şi celălalt inculpat-parte vătămată să suporte jumătate din daunele acordate.
În apelul său, inculpatul-parte vătămată N.I. a solicitat a se dispune achitarea sa de sub orice învinuire, pe considerentul că fapta de lovire nu a fost dovedită că l-a avut pe el ca autor.
Tribunalul Cluj prin decizia penală nr.58 din 25 februarie 2008 în baza art.379 pct.2 lit.b C.proc.pen., a admis în parte apelurile declarate de inculpaţii A.D.I.şi N.I. împotriva sentinţei penale nr.582 din 24.10.2007 a Judecătoriei Turda, pe care a desfiinţat-o numai sub aspectul laturii civile şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Judecătoria Turda, pe acest aspect.
Potrivit art.189 C.proc.pen. onorariul avocaţial din oficiu pentru inculpatul N.I., av. Curcudel Loredana Florina, în sumă de 100 lei se suportă de la F.M.J.
Decizia Tribunalului Cluj şi implicit sentinţa Judecătoriei Turda au fost atacate cu recurs de către inculpatul N.I. care a solicitat casarea lor şi rejudecând cauza, a se dispune admiterea recursului în temeiul art.38515 pct.2 lit.d şi rejudecând cauza, a se constata că este incident motivul de casare prev. de art.3859 în sensul că hotărârile instanţelor de fond nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluţia, iar în subsidiar, cere ca în urma rejudecării cauzei a se schimba încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracţiunea de omor întrucât intenţia inculpatului A.D.I. a fost aceea de a ucide pe inculpatul N.I. şi a se înlătura scuza provocării reţinută în favoarea acestuia conform art.73 lit.b C.pen.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, constată că acesta este fondat, dar pentru alte motive decât cele invocate de recurent.
Apelul este o cale ordinară de atac prin care se promovează, la instanţa imediat ierarhic superioară, o rejudecare a cauzei în fond, sub toate aspectele de fapt şi de drept, cu aptitudinea de a se schimba sau modifica soluţia dată prin hotărârea atacată, în privinţa părţii care a declarat apel sau la care se referă declaraţia de apel, în limitele calităţii sale procesuale.
Apelul, este în principal, o cale de atac de reformare, prin aceea că instanţa de apel are dreptul de a completa probele administrate de prima instanţă şi de a da o nouă apreciere acestora, fără a desfiinţa în prealabil hotărârea apelată şi de a da o altă soluţionare cauzei.
În vederea pronunţării unei noi hotărâri în speţă, instanţa de apel va supune cauza unui examen în fond, având dreptul de a administra probele pe care le consideră necesare, dar şi de a reaprecia probele administrate, precum şi de a pune în discuţie orice chestiuni de fapt sau de drept de a căror soluţionare depinde rezolvarea legală şi temeinică a cauzei. Întrucât efectuează o judecată în fond, chiar dacă nouă judecată îmbracă forma controlului judiciar, instanţa de apel este îndrituită să facă orice act pe care îl putea face prima instanţă, inclusiv să administreze probe în dosar.
Sentinţa Judecătoriei Turda a fost atacată cu apel de către ambii inculpaţi Arkosi Dionisiu şi N.I.. Inculpatul N.I., a solicitat ca un prim motiv de apel efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de invaliditate cu care a rămas de pe urma agresiunii săvârşite asupra sa de către coinculpat iar în al doilea rând, a se dispune achitarea sa întrucât a acţionat în legitimă apărare conform art.44 C.pen.
Al treilea motiv de apel îl reprezenta lipsa de preocupare a Judecătoriei Turda în citarea martorului acuzării P.F.D. şi a martorului R. care nu a fost adus în faţa primei instanţe cu mandat de aducere, nu a fost nici amendat, lipsind încheierea de dare în debit. Pe cale de consecinţă, apelantul N.I. a apreciat că se impune administrarea acestor probe în mod nemijlocit în faţa Tribunalului Cluj pentru soluţionarea legală şi temeinică a cauzei.
Verificând considerentele deciziei penale 58 din 25.02.2008 a Tribunalului Cluj, se constată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra celor trei motive invocate de către N.I..
Potrivit practicii judiciare constante în materie, decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă în expunere potrivit art.383 alin.1 C.proc.pen., între altele, temeiurile de fapt şi de drept care au dus la adoptarea soluţiei. Ca atare, în decizie trebuie analizat fiecare din motivele de apel invocate de procuror şi de părţi motivându-se temeiurile de fapt şi de drept care au condus la admiterea sau la respingerea fiecărui motiv de apel.
Arătarea în decizie, în mod generic, că sentinţa atacată este temeinică, bazată pe o corectă analiză a stării de fapt, fără referire la criticile apelantului şi la toate motivele de apel în parte, echivalează cu nemotivarea soluţiei, caz de casare prev. în art.385/9 alin.1 pct.9 C.proc.pen.
Întrucât, în speţă, deşi inculpatul N.I. a depus ample motive de apel, tribunalul s-a mărginit a adopta motivele judecătoriei şi a afirma, că prin motivele de apel nu se aduce nici un fapt nou care să nu fi fost dezbătut în faţa primei instanţe – fără ca însă, să fi arătat motivele de apel şi să fi evidenţiat, în raport cu considerentele primei instanţe, că apărările nu sunt noi şi că au fost examinate de judecătorie -, urmează a se constata că soluţia tribunalului de a adopta întrutotul soluţia judecătoriei, fără nici o altă argumentare, este nejustificată şi deci, decizia atacată este nemotivată.
Dacă este adevărat că pentru satisfacerea obligaţiei de a motiva este suficient ca instanţa să arate din ce împrejurări şi din ce probe şi-a format intima convingere, fără a fi nevoie să discute fiecare argument invocat de părţi în susţinerea apărării lor, nu este mai puţin adevărat că, atunci când se invocă înaintea unei instanţe de apel un complex de deducţii şi argumente care prin strânsa legătură dintre ele constituie fiecare şi toate laolaltă o critică integrală a temeiurilor de bază ale hotărârii apelate, nu se poate ca instanţa de apel să nu ia în considerare acest complex de deducţii, fiindcă o atare omisiune ar nesocoti însăşi raţiunea de a fi a apelului.
Instanţa de recurs pe linia cercetării temeiniciei hotărârii recurate, are sarcina de a verifica dacă faptele şi împrejurările reţinute prin hotărârea atacată reprezintă adevărul material, complet şi cert întemeiat. Pentru a putea efectua acest control, în recurs, este necesar a se cunoaşte care a fost starea de fapt reţinută de instanţa a cărei hotărâre este atacată şi pe baza căror probe s-a ajuns la această stabilire. Acest lucru, nu poate fi verificat decât pe baza motivării hotărârii recurate. Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparenţă a justiţiei, inerent oricărui act jurisdicţional.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreţionar, ci rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe şi reţinerea altora, urmare a unor raţionamente logice făcute de instanţă şi care îşi găsesc exponenţialul în motivarea hotărârii judecătoreşti.
Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a raţiunii ce determină pe judecător să adopte soluţia dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justiţiabilului de a fi convins că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale propuse de participanţi şi, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaşte oportunitatea promovării căilor de atac.
Decizia Tribunalului Cluj nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia respectiv, au fost lăsate neanalizate cele trei motive de apel formulate de inculpat.
Motivul de casare bazat pe nemotivare se grefează pe ceea ce trebuie să cuprindă considerentele unei hotărâri judecătoreşti. Conţinutul expunerii hotărârii este reglementat în art.356 C.proc.pen., care prevede obligativitatea dublei perspective a motivării: în fapt – descrierea faptei ce face obiectul învinuirii, cu
arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale şi civile – şi în drept – încadrarea juridică, adică expunerea în care legea este interpretată de judecător şi comparată cu starea de fapt, adică, concluzia finală, dacă şi în ce măsură faptele reţinute întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor cuprinse în actul de sesizare.
Motivarea este o condiţie esenţială, iar dacă în motivare nu sunt cuprinse toate argumentele necesare pentru ca pe ele să se sprijine soluţia dată hotărârea este nemotivată şi părţile au posibilitatea de a formula motivul de casare înscris în art.385/9 pct.9 teza I C.proc.pen.
Pe lângă motivarea existenţei cerinţelor privind latura obiectivă, instanţa are obligaţia să motiveze îndeplinirea şi a celorlalte cerinţe ale laturii subiective (intenţie, culpă, scop), a cerinţelor privind subiectul activ şi cel pasiv, ori la starea de minoritate. Motivarea în drept trebuie să demonstreze cu argumente convingătoare rezultate din probele dosarului, tot ceea ce instanţa a hotărât în dispozitivul sentinţei sau deciziei. Dacă în faţa instanţei de apel s-au formulat cereri noi şi motive noi de reformare a hotărârii, instanţa de control judiciar nu se poate limita să preia total sau parţial motivarea instanţei de fond, ci, printr-o nouă examinare a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile şi mijloacele de apărare invocate de părţi. (CEDO “cauza Boldea contra României”).
Instanţa de control judiciar este datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii, chiar dacă îşi însuşeşte concluziile şi motivele instanţei a cărei hotărâre este atacată, fiind obligată să verifice şi să dea o apreciere personală materialului probator.
Pe lângă nemotivarea deciziei, Tribunalul Cluj a manifestat de altfel ca şi Judecătoria Turda o lipsă totală de rol activ în administrarea probelor propuse de către părţi. Astfel, deşi în apel s-a solicitat aducerea cu mandat a martorului P.F.D., nu s-a dat curs acestei cereri a apelantului N.I. deşi, în mandatul de aducere neexecutat de către organele de poliţie în luna octombrie 2007 se menţiona că martorul “este plecat la lucru în zona de munte”, existând posibilitatea ca până la data soluţionării cauzei în apel la 25.02.2008 acesta să fi revenit la domiciliu.
Şi la Judecătoria Turda se constată aceeaşi lipsă de rol activ în a dispune din oficiu administrarea tuturor probelor necesare în vederea stabilirii complete şi reale a situaţiei de fapt, prin dovedirea acelor împrejurări în care fapta a fost săvârşită, în contextul în care relatările părţilor sunt contradictorii sau neprecise, ca în speţa de faţă.
Astfel, se constată că deşi s-au emis mandate de aducere pe seama martorilor P.F.D. şi R.F. nu s-a dispus ca aceştia să fie aduşi în instanţă cu însoţitor, nu s-au făcut demersurile necesare pentru a fi amendaţi – în privinţa martorului R.F. care rezultă că era la domiciliu, dar a refuzat să se prezinte în faţa instanţei, martorul R. nu a fost amendat, lipsind încheierea de dare în debit.
Deşi demersurile de aducere în mod forţat a martorilor în faţa instanţei au fost începute, ele nu au fost duse până la capăt, instanţa renunţând pur si simplu la administrarea probelor încuviinţate, deşi ele erau concludente şi utile cauzei.
Nu în ultimul rând este de remarcat că inculpatul N.I. încă în faţa Judecătoriei Turda a invocat că se afla în legitimă apărare, solicitare ce nu a fost însă analizată de către magistrat în motivarea hotărârii, nefiind motivată în nici un fel această apărare a inculpatului.
Dacă din punctul de vedere al laturii penale se constată că nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au administrat toate probele solicitate de către părţi, manifestând în acelaşi timp şi lipsă de rol activ în a dispune din oficiu administrarea
tuturor probelor necesare, aceeaşi situaţie o regăsim şi în privinţa laturii civile a cauzei, care a fost eronat soluţionată de către judecătorie.
Astfel, constituirea de parte civilă se poate realiza în faţa primei instanţe până la citirea actului de sesizare. Din piesele dosarului rezultă că citirea actului de sesizare s-a realizat la data de 23 mai 2007 când li s-au luat declaraţii inculpaţilor, ocazie cu care inculpatul – parte vătămată N.I., s-a constituit şi parte civilă, astfel că aceasta realizându-se în termenul legal nu putea fi respinsă ca tardivă de către judecătorie.
Din verificarea pieselor dosarului rezultă că judecătoria şi tribunalul nu şi-au exercitat suficient rolul activ pentru a verifica prin cercetarea judecătorească dacă inculpaţii sunt sau nu autorii infracţiunilor imputate, nerăspunzând apărărilor invocate de aceştia şi neadministrând toate probele testimoniale solicitate în apărare.
Se constată de asemenea o nemotivare a soluţiei pronunţate atât sub aspectul laturii penale cât şi a celei civile. Neefectuând o cercetare judecătorească completă şi nerăspunzând apărărilor formulate de părţi şi nici motivelor de apel, instanţele de fond au încălcat reguli de bază ale procesului penal.
Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor şi formarea convingerii instanţei pe baza celor administrate reprezintă două poziţii de includere a capacităţii apreciative a instanţei în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens şi cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Miniştri ai Statelor Membre asupra Independenţei eficacităţii şi rolului judecătorilor, potrivit căreia “judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente şi să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcţiile lor”.
Deşi formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecţie şi de conştiinţă constituie suportul raţional al demersului judiciar pentru cunoaşterea faptelor, drept garanţie a unui proces echitabil şi în concordanţă cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenţia Europeană şi Protocolul nr.7, instanţa are obligaţia de a-şi motiva soluţia dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor.
Pentru aceste motive, curtea a admis ca fondat recursul promovat de către recurent în baza art.385^ pct.2 lit.c C.proc.pen., a casat atât decizia tribunalului, cât şi sentinţa Judecătoriei Turda şi a dispus rejudecarea cauzei sub aspect penal şi civil de către prima instanţă – Judecătoria Turda, fiind incidente cazurile de casare reglementate de art.3859 pct. 9 şi 10 C.proc.pen., hotărârile judecătoreşti nefiind motivate, instanţa neadministrând cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
