De la data deschiderii procedurii insolvenţei în care se află partea responsabilă civilmente, se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitelor sau bunurilor sale, urmând ca Statul român să se înscrie la masa credală a debitorului.
Societatea comercială nu mai poate fi obligată la despăgubiri civile pentru că s-ar obţine un nou titlu executoriu care ulterior ar putea fi valorificat.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 57 din 19 ianuarie 2011
Prin sentința penală nr. 132/28.04.2010, pronunțată de către Judecătoria Curtea de Argeș, inculpatul O.I. a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea C.pen., în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea C.pen., a fost condamnat la 1.000 lei amendă penală.
în baza art. 111 din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea C.pen., a fost același inculpat, la 500 lei amendă penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în perioada octombrie 2006-septembrie 2008, inculpatul a îndeplinit funcția de administrator al SC A.Z.O. SRL Curtea de Argeș, având, printre alte obligații, și pe aceea de a reține de la angajații societății și de a vira la bugetul public general consolidat al statului, în termenele prevăzute de lege, lunar, sumele de bani reprezentând contribuțiile individuale de asigurări sociale, contribuțiile salariaților la fondul de sănătate, contribuțiile salariaților la fondul de șomaj și impozitul pe veniturile din salarii.
De asemenea, administratorul societății mai avea și obligația de a vira la bugetul asigurărilor pentru șomaj, lunar, contribuția angajatorului aplicată la fondul total de salarii.
Tribunalul Argeș prin decizia penală nr. 232/12.10.2010, a respins ca nefondat apelul părții civile Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare fiscală, reprezentat de Direcția finanțelor Publice a Județului Argeș.
Pentru a decide astfel, Tribunalul, în ceea ce privește latura civilă, a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile derogatorii de la dreptul comun în materie, conținute în Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, întrucât împotriva celor două societăți a fost deschisă această procedură.
Art. 36 din legea amintită, stabilește că, de la data deschiderii procedurii de insolvență, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorilor sau bunurilor acestora.
în acest context, tribunalul a apreciat, că, prin derogare de la regula solidarității debitorilor instituită de art. 1003 C.civ., părțile responsabile civilmente nu pot fi obligate în solidar cu inculpatul la despăgubiri civile.
Din același motiv, a constatat tribunalul, nu se pot institui măsuri asiguratorii asupra bunurilor și conturilor părților responsabile civilmente, împrejurare ce a fost reținută și în mod corect de prima instanță.
Recursul declarat de Statul Român a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 57/R/19.01.2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
Hotărârea Curții se întemeiază pe următoarea argumentație:
Și latura civilă a cauzei a fost soluționată corect de instanțele de fond, judecătoria reținând că Statul Român nu poate cere prin acțiunea de față sume ce exced perioadei verificate, în faza de urmărire penală, deoarece aceste sume la zi, nu provin din infracțiunile care formează obiectul prezentei cauze, ele fiind ulterioare.
A mai reținut corect prima instanță, opinie împărtășită și de tribunal că, pentru cele două părți responsabile civilmente, s-a declanșat procedura insolvenței, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei, apreciind judicios că, în atare situație, părțile responsabile civilmente nu mai pot fi obligate în solidar cu inculpatul la despăgubiri civile către stat, pentru datorii ale celor două societăți la bugetul de stat.
Argumentele aduse de instanțele de fond sunt pertinente.
Astfel, sumele solicitate prin acțiunea civilă în acest proces penal urmează a fi distribuite conform procedurii speciale, pentru că Statul Român a fost înscris sau urmează să se înscrie la masa credală a celor doi debitori.
Art. 36 din Legea nr. 85/2006, constituie un alt argument invocat de cele două instanțe de judecată, în mod corect, pentru că ele au reținut în cuprinsul hotărârilor că, de la data deschiderii procedurii în care se află părțile responsabile civilmente, se suspendă de drept toate acțiunile judicioase sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitelor sau bunurilor sale.
Așadar, concluzia care se desprinde este aceea că, prin acțiunea civilă exercitată de Statul Român în prezenta cauză, cele două societăți comerciale nu mai pot fi obligate la despăgubiri civile ce reprezintă datorii ale acestora la bugetul general consolidat al statului.
Un argument în plus este și acela că s-ar obține un nou titlu executoriu care ulterior ar putea fi valorificat.
Pentru toate aceste considerente, criticile aduse de recurentul Statul Român sunt neîntemeiate.
(Judecător Marius Gabriel Săndulescu)
