Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 585 din data de 19.03.2015
Prin acțiunea înregistrată în data de 09.09.2014 pe rolul Judecătoriei M. sub nr. 3482/260/2014, reclamanta S. E.a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului S. P. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului, stabilirea domiciliului minorelor S. Al.-El. și S. D.-G. la locuința reclamantei, exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorelor, precum și revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 29.06.2002, căsătorie înregistrată sub nr. 17/29.06.2002 la Primăria comunei M., jud. B.
Reclamanta a arătat că din căsătorie au rezultat minorele S. A.-E. și S. D.-G.
Reclamanta a mai arătat că după ce s-a născut primul copil comportamentul pârâtului s-a schimbat, acesta a început să consume băuturi alcoolice și să devină agresiv.
În anul 2011, reclamanta a plecat cu acordul pârâtului să muncească în Italia, însă banii pe care îi trimitea erau cheltuiți de pârât pe băuturi alcoolice și pe jocuri de noroc.
În drept, au fost invocate prevederile art. 373 lit. b, art. 383, 400, 499 din codul civil.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Acțiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.
Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței.
La termenul din 19.03.2015, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei M.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 914 cod procedură civilă, cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre ei nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este cea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul.
Potrivit art. 131 cod procedură civilă, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În speța de față, din cuprinsul cărții de identitate a reclamantei depusă de aceasta la dosarul cauzei(fila 44-45 dosar) rezultă că reclamanta are domiciliul în localitatea A., str. Via A. Costa 3, Italia.
Totodată, din înscrisurile existente la dosarul cauzei(fila 30 dosar) precum și din cuprinsul întâmpinării(fila 33 dosar) reiese că pârâtul are domiciliul în orașul T.F., str. 22 Decembrie 1989, nr. 26, jud. I..
Așadar, având în vedere că atât reclamanta cât și pârâtul nu mai locuiesc în circumscripția Judecătoriei M., în temeiul art. 914 teza a II-a cod procedură civilă, competența teritorială revine judecătoriei în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, respectiv Judecătoriei Pașcani.
Prin urmare, având în vedere considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 131, 132 coroborat cu art. 914 cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei M. și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei P.
