Deţinere de droguri de risc. Jurisprudență Infracţiuni


Tribunalul ARAD Sentinţă penală nr. 351 din data de 08.10.2015

Prin sentința penală nr. 351 din 8 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2210/108/2015, în baza art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, a fost condamnat inculpatul Z.V.A. la 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept.

În baza art. 67 alin.1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b Cod penal, pe o perioadă de 1 an, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal.

În baza art.83 și 84 Cod penal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art.85 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul Z.V.A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

– să se prezinte la Serviciul de probațiune Arad, la datele fixate de acesta;

– să se prezinte la Serviciul de probațiune Arad, la datele fixate de acesta;

– să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

– să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

– să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

– să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

– să comunice schimbarea locului de muncă;

– să comunice schimbarea locului de muncă;

– să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență

– să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență

În baza art. 85 alin.2 lit. b Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Consiliului local al municipiului Arad sau Consiliului local al comunei Ș.jud. Arad, pe o perioadă de 30 zile.

În baza art. 83 alin.4 Cod penal va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal.

În baza art. 16 alin.1, art. 17 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, va confisca în vederea distrugerii cantitatea de 289,29 grame cannabis, ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.I. seria H nr. 0180962 din 27.02.2015 și depusă la Camera Corpuri Delicte a IGPR – DCJSEO .

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Biroul Teritorial Arad nr. 122D/P/2014 înregistrat la această instanță la data de 5 august 2015 a fost trimis în judecată inculpatul Z.V.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de ar. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată.

S-a reținut în sarcina acestuia prin actul de acuzare că în data de 27 august 2014 a deținut fără drept și în scop de comercializare, cantitatea de 295,30 grame cannabis(masă netă), identificată cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la imobilul situat în Arad, str. Săvârșin, bl. 215, ap. 8 jud.Arad, unde locuiește fără forme legale.

Procedura de Cameră Preliminară.

Prin încheierea Camerei de Consiliu din 9 septembrie 2015, dată de Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Arad, în baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 122D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Biroul Teritorial Arad privind pe inculpatul Z.V.A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei.

Poziția procesuală a inculpatului.

În faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii de trafic de droguri susținând că a deținut plantele de cannabis pentru consum propriu.

Cu ocazia audierii în fața instanței, inculpatul a avut aceeași atitudine de recunoaștere a deținerii de droguri pentru consumul propriu.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză respectiv – proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare, planșe foto, proces verbal de cântărire marfă, proces verbal de testare MMC pentru cannabis, raport de constatare tehnico- științifică, dovadă de introducere a substanțelor stupefiante la Camera de corpuri delicte a IGPR -DCJSEO București, declarațiile inculpatului, instanța a reținut următoarea :

Stare de fapt.

Prin rechizitoriul nr.8 D/P/2014 al DIICOT – Biroul Teritorial ARAD din data de 18.12.2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților Ș.I.C., B.E.T., M.S.M., B.T. și G.A., pentru săvârșirea faptelor de constituire a unui grup infracțional organizat, tâlhărie, tâlhărie calificată, furt calificat și distrugere, în diverse forme de participație, respectiv disjungerea cauzei în vederea efectuării urmăririi penale proprii față de suspectul Z.V.A. și S.D., pentru comiterea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de risc și furt calificat, în varianta complicității și autoratului.

Astfel, în ziua de 25.08.2014, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad a dispus autorizarea efectuării unei percheziții domiciliare în imobilul situat în mun.Arad, str.S., Bl.215, ap.8, jud.Arad, unde locuia fără forme legale martorul Z.V.A..

La percheziția efectuată în data de 27.08.2014 susnumitul a indicat organelor de poliție judiciară că deține în apartament o anumită cantitate de cannabis, precizând și locurile unde se află depozitate, iar în urma controlului au fost descoperite în debaraua de la bucătărie o pungă în care se află o substanță verzui – maronie, cu miros înțepător, respectiv patru borcane și o pungă, unde s-au găsit substanțe de culoare verzui – maronie.

În continuare, fragmentele vegetale identificate au fost verificate și au reaționat pozitiv la testul MMC pentru cannabis, iar substanțele ridicate au fost cântărite, rezultând o cantitate de 319,71 grame cu ambalaj .

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr.2488867/23.09.2014 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor București rezultă că, proba înaintată în cauza privind pe Z.V.A. este constituită din 295,30 grame cannabis, în ea s-a pus în evidență THC substanță psihotropă biosintetizată de plata cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexa nr.III din Legea nr.143/2000 modificată și republicată.

În consecință, martorului Z.V.A. i s-a schimbat calitatea în suspect, prin ordonanța de extindere nr.8/D/P/2014 din ziua de 27.08.2014, iar ulterior a dobândit calitatea de inculpat, ca efect al ordonanței nr.122/D/P/2014, din data de 03.08.2015, ambele ale DIICOT – Biroul Teritorial ARAD .

Încadrarea juridică.

În conformitate cu dispozițiile art. 103 alin.1 Cod procedură penală probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

În privința probelor, teoria a sintetizat o serie de reguli, raportabile la ansamblul probator, prestabilite pe baza unei generalizări a practicii judiciare. O primă asemenea regulă o constituie aceea potrivit căreia o singură probă directă poate fi suficientă pentru dovedirea existenței faptei și a vinovăției făptuitorului. O altă regulă se referă la aceea că o singură probă indirectă nu este niciodată suficientă întrucât coroborarea, care presupune existența mai multor probe, este de esența probelor numite indirecte. Acestea fac dovada nu prin individualitatea lor, importantă ca element al unui sistem, ci prin ansamblul lor, din care trebuie să rezulte în mod necesar o singură concluzie, cu excluderea oricărei alteia.

Raportând aceste considerații teoretice la ansamblul probator de la dosar tribunalul a constatat că declarația inculpatului potrivit căreia a deținut cantitatea de droguri pentru consum propriu se coroborează cu procesul verbal de percheziție domiciliară și cu planșele foto efectuate cu acea ocazie.

S-a remarcat faptul că, inculpatul a declarat organelor de poliție, cu ocazia efectuării percheziției faptul că deține în apartament plante de cannabis și a indicat locul din bucătărie(debara) unde se aflau acestea.

Astfel, dându-se eficiență dispozițiilor art. 4 alin.2 Cod procedură penală, potrivit cărora “… orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”;, instanța a constatat că s-a dovedit, cu valoare de certitudine, faptul că inculpatul a deținut la locuința sa cantitatea de 295,30 grame cannabis, destinată consumului propriu, fapta sa constituind infracțiunea prevăzută de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, instanța urmând ca, în baza art. 386 alin.1 Cod procedură penală, să schimbe încadrarea juridică din rechizitoriu din art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, în această infracțiune.

Individualizarea judiciară a pedepselor.

La individualizarea pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului. În privința gradului de pericol social al faptei, instanța a constatat că, planta cannabis sativa conține canabinoide printre care și tetrahidrocannabinol (THC), care sunt substanțe psihoactive ale acestor produse vegetale și produc un efect euforic. Cannabisul are un efect sedativ ușor dar luat în doze mari poate duce la comă. Unii specialiști sunt de părere că acest drog este primul pas către droguri mai grele. De remarcat este amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen, în special în rândul tinerilor, cauzând prejudicii considerabile nu numai intereselor societății, ale persoanelor, atentează la viața și sănătatea cetățenilor, influențează în mod demoralizator asupra conștiinței și comportamentului oamenilor.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio – etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise în Legea nr. 254/2013 – art. 3 alin.1 – potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”;.

Pornind de la aceste considerente, instanța a avut în vedere cu privire la persoana inculpatului Z.V.A., existența antecedentelor penale care însă nu atrag starea de recidivă, fiind împlinit termenul de reabilitare, vârsta acestuia – având 43 ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire școlară ca absolvent de 10 clase și școală profesională, faptul că este căsătorit, are un copil minor, atitudinea avută în fața organelor judiciare.

De asemenea, s-a remarcat prezența inculpatului la judecată, prezență care dovedește interesul pe care acesta îl manifestă față de situația sa și conștientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancțiuni.

Totodată, prezența inculpatului la judecată denotă, intenția acestuia de a colabora cu autoritățile judiciare și dovedește o adaptare adecvată la standardele normative ale societății și o acceptare a acestora. Această capacitate corespunzătoare de integrare socială permite exprimarea concluziei că inculpatul a realizat gravitatea faptei comise, impunându-se aplicarea unui tratament mai puțin represiv.

În limitele legale ale pedepselor, instanța în baza art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, l-a condamnat pe inculpatul Z.V.A., la 1 an închisoare pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept.

Față de natura și gravitatea infracțiunii comise – respectiv deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, instanța a apreciat că este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b Cod penal, pe o perioadă de 1 an, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cod penal.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare. Aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără aplicarea imediată a acesteia, trebuie să se fundamenteze pe un complex de elemente obiective și subiective care să ducă la concluzia că scopul pedepsei, poate fi realizat și în acest mod,

Conduita bună în familie și societate ulterior comiterii faptei sunt aspecte care conduc la concluzia că fapta săvârșită este urmarea unui complex de împrejurări care au determinat ca inculpatul Z.V.A. să se abată de la conduita sa obișnuită.

Văzând cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat și faptul că acesta are un comportament general adecvat normelor de conviețuire socială, nu a mai fost condamnat anterior, și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității, vârsta acestuia, atitudinea de recunoaștere și regret a faptei comise, prezența constantă în fața instanței, instanța a considerat că prezenta infracțiune reprezintă o excepție de la comportamentul său obișnuit și a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată de timp.

Așa fiind, tribunalul în baza art.83 și 84 Cod penal a dispus amânarea aplicării pedepsei inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

Pentru a se permite verificarea conduitei și activității inculpatului, lucru absolut necesar pentru a se putea analiza dacă încrederea oferită prin dispunerea amânării aplicării pedepsei a fost justificată sau se impune aplicarea pedepsei, inculpatul va trebui să respecte o serie de măsuri de supraveghere, cu conținut extensiv și variat. Astfel, în baza art.85 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul Z.V.A. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

În baza art. 85 alin.2 Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Consiliului local al municipiului Arad sau Consiliului local al comunei Ș. jud. Arad, pe o perioadă de 30 zile.

În baza art. 83 alin.4 Cod penal va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal, în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța va revoca amânarea și va dispune aplicarea și executarea pedepsei .

În baza art. 16 alin.1, art. 17 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, va confisca în vederea distrugerii cantitatea de 289,29 grame cannabis, ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.I. Seria H nr. 0180962 din 27.02.2015 și depusă la Camera Corpuri Delicte a IGPR -DCJSEO.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Arad, prin care a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri, procedând potrivit regulilor referitoare la soluționarea acțiunii penale la judecata în fond.

În motivare se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și neîntemeiată, având în vedere că toate împrejurările cauzei au fost judecate doar în favoarea inculpatului și în detrimentul total al acuzării.

În primul rând, prima instanță nu a ținut cont de cele trei pagini de judiciar al inculpatului, doar șansa (soluția de clasare cu aplicarea unei amenzi administrative aplicată pentru înșelăciune în formă continuată, la data de 20.04.2015, în dos. nr. 2250/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov) făcând ca acesta să nu se afle prezent în situația recidivei; însă o iminentă trimitere în judecată și condamnare a inculpatului Z.V.A. pentru infr. prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 228 alin. 1, art.229 alin.1 lit.d C.pen., comisă în data de 09.05.2012 în mun. Vatra Dornei, în dauna p.văt./civ.A.D.A., cu o pagubă de 176.500 RON, face ca beneficiul împlinirii termenului de reabilitare judecătorească să fie iluzoriu; pentru această faptă DIICOT – Biroul Teritorial Arad a extins urmărirea penală “in personam” față de inculpatul Z.V.A., prin ordonanța din data de 25.09.2014, dar respectând criteriile de competentă materială și teritorială, a disjuns cauza și a declinat-o în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, unde ea este pendinte (dos. nr.607/P/2012).

În al doilea rând, arată procurorul că prima instanță nu a ținut cont de cantitatea relativ mare de cannabis (295,30 grame) distribuită în două pungi și patru borcane pline, care a fost interpretată de către judecător în sensul că a fost deținută pentru consumul propriu și nu în scop de comercializare; cât privește aprecierea cantității ca fiind deținută ilegal de dependentul de droguri pentru consumul propriu, practica judiciară în rândul statelor membre U.E. este în sensul că, dacă cantitatea este mică, ea reprezintă pentru instanță un indiciu că este destinată numai consumului propriu si nu pentru a face trafic cu aceasta; este evident, că nu se poate preciza clar linia de demarcație între cantitatea acceptată de autorități ca fiind destinată consumului propriu și cea care ar excede acestei destinații, fiind afectată traficului; alături de acest factor hotărâtor pentru judecător, se mai ține seama și de o serie de alte împrejurări cum ar fi:

a.) starea deținătorului consumator (or, la dosar nu există niciun înscris care să releve că inculpatul este consumator de substanțe stupefiante).

b.) locul unde deținerea a fost comisă (mediu urban, cum este cazul în speță, spre deosebire de cel rural);

c.) persoana inculpatului (cu suficientă “experiență” infracțională care să-i permită să deceleze, cel puțin la nivelul intenției indirecte, scopul afectațiunii cannabisului, în condițiile în care nu are loc de muncă și totuși un copil minor în întreținere).

Legat de conduita bună ulterioară comiterii faptei și comportamentul general adecvat normelor de conviețuire socială – aspect reținut de prima instanță, procurorul amintește că în datele de 01.09.2015 și 03.09.2015, S.C. B. S..R.L. BAIA MARE, respectiv R.C. au formulat plângeri penale împotriva inculpatului Z.V.A., ptr. infracțiunile de înșelăciune, comise în perioada mai — iulie 2015 și care fac obiectul investigațiilor în dos. nr.5637/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, la data de 08.09.2015, fiind începută urmărirea penală “in rem” pentru infracțiunea prevăzută de art.244 alin.l Cod penal.

Se mai arată că intenția inculpatului de a colabora cu autoritățile judiciare nu a existat pentru a face posibilă identificarea și tragerea la răspundere penală și a altor persoane implicate în operațiuni cu droguri; ba mai mult, când inculpatul Z.V.A. a fost propus ca martor al acuzării în dosarul nr.5480/108/2014 al Tribunalului Arad pentru a oferi relații despre modul de operare a grupului infracțional organizat, fiind audiat de către judecător în data de 28.09.2015, acesta a dat declarații pro causa inc. Ș.I.C., B.E.T. ș.a.

Se precizează că, deși concluziile procurorului de ședință au fost rezonabile și au pledat pentru închisoare cu suspendare sub supraveghere a pedepsei totuși instanța a acordat mai mult, “premiindu-I” pe inculpat cu o pedeapsă mică (1 an), a cărei aplicare a și amânat-o pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. Prin urmare, apreciază procurorul că față de criteriile enunțate anterior, instanța de judecată a dat dovadă de clemență exagerată si nejustificată fată de inculpat.

Concluzionând, solicită admiterea căii de atac, desființarea soluției instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin care instanța de control judiciar să dispună condamnarea inculpatului Z.V.A. pentru art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată și republicată și nu pentru art.4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, fie la pedeapsa închisorii, orientată spre minim, dar cu în regim de detenție, fie la pedeapsa închisorii majorată, însă cu suspendare sub supraveghere, înlăturând beneficiul amânării aplicării pedepsei.

La memoriul cu motivele de apel, au fost atașate, în copie, pentru a fi avute în vedere, fișa de cazier judiciară a inculpatului, ordonanța de începerea urmăririi penale “in personam” respectiv extrase după rechizitoriile nr.8/D/P/2014 și nr.122/D/P/2014 ale DIICOT-Biroul Teritorial Arad (8 file); plângerile penale, procesul verbal de sesizare din oficiu și ordonanța de începerea urmăririi penale “in rem” dos. nr.5637/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad (9 file);cererea de probațiune a DIICOT-Biroul Teritorial Arad și declarația martorului Z.V.A. în dos. nr.5480/108/2014 al Tribunalului Arad (5 file).

La termenul de judecată din data de 08.10.2015, procurorul și-a completat motivele de apel, arătând că este netemeinică hotărârea atacată și sub aspectul cantității de cannabis confiscată, în sensul că prima instanță trebuia să dispună confiscarea unei cantități mai mare, respectiv 294,62 g.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Arad este nefondat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:

Curtea a apreciat că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize coroborate și obiective a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, fapta a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de textul de încriminare, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile angajării răspunderii penale a inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa.

Din probatoriul administrat rezultă că la percheziția efectuată în data de 27.08.2014 la locuința inculpatului Z.V.A. din Arad, str. S., Bl.215, ap.8, jud. Arad, acesta a indicat organelor de poliție judiciară că deține în apartament o anumită cantitate de cannabis, precizând și locurile unde se află depozitate, iar în urma controlului au fost descoperite în debaraua de la bucătărie o pungă în care se află o substanță verzui – maronie, cu miros înțepător, respectiv patru borcane și o pungă, unde s-au găsit substanțe de culoare verzui – maronie.

Fragmentele vegetale identificate au fost verificate și au reacționat pozitiv la testul MMC pentru cannabis, iar substanțele ridicate au fost cântărite, rezultând o cantitate de 319,71 grame cu ambalaj.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr.2488867/23.09.2014 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor București rezultă că proba înaintată în cauza privind pe Z.V.A. este constituită din 295,30 grame cannabis, în ea s-a pus în evidență THC substanță psihotropă biosintetizată de plata cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexa nr.III din Legea nr.143/2000 modificată și republicată.

Fiind audiat, de la urmărirea penală inculpatul a menționat că deține cantitatea de cannabis pentru consum propriu.

Referitor la încadrarea juridică a faptei, Curtea a reținut că prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că activitatea desfășurată de inculpatul Z.V.A. constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. Instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Coroborând probele administrate în cauză, Curtea a apreciat că instanța de fond a realizat o corectă încadrare în drept a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, încadrare ce corespunde situației de fapt reținută.În procesul de analiză a încadrării juridice a faptelor se vor avea în vedere normele de drept incidente în cauză.

Art. 2 alin. 1din Legea nr. 143/2000: 1. Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,prepararea,transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 43/2000: Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Latura obiectivă a infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, în modalitatea deținerii, se realizează printr-o acțiune de deținere de droguri în vederea comercializării acestora ori efectuării altor operațiuni privind circulația drogurilor.

În cazul infracțiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, în modalitatea deținerii, făptuitorul deține fără drept drogurile pentru consumul propriu.

Analizând probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, potrivit cărora a deținut cantitatea de droguri pentru consum propriu, procesul verbal de percheziție domiciliară și planșele foto efectuate cu acea ocazie, Curtea a apreciat că situația de fapt reținută constituie infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. Numai substanța vegetală deținută în pungă și borcane de inculpat în locuința sa, care potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.2488867/23.09.2014, constituie 295,30 grame cannabis, necoroborată cu alte probe, nu conduce la concluzia că drogurile erau deținute în vederea comercializării sau efectuării altor operațiuni privind circulația drogurilor.

Nu poate fi primită susținerea parchetului din apel în sensul că la dosar nu există nici un înscris care să releve că inculpatul este consumator de stupefiante, întrucât inculpatul a relatat și în fața instanței de apel, că a solicitat procurorului să fie supus unor analize biologice pentru a se stabili dacă este consumator de droguri, solicitare ce i-a fost refuzată. Văzând declarațiile inculpatului, în baza principiului rolului activ al organelor judiciare, procurorul din oficiu trebuia să dispună administrarea acestei probe. Or, nefiind făcute analize biologice la momentul respectiv, susținerea parchetului este neîntemeiată.

În ceea ce privește susținerile din apel că inculpatul este în prezent cercetat pentru alte fapte penale, acestea nu au nicio relevanță asupra încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului. Ba mai mult, nefiind pronunțate hotărâri judecătorești de condamnare nu constituie nici antecedente penale ce ar putea fi ținut în seamă la individualizarea pedepsei.

Referitor la criticile privind cazierul judiciar al inculpatului, Curtea a reținut că nici acestea nu pot fi primite. Într-adevăr, din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost condamnat în trecut pentru alte infracțiuni, însă față de aceste condamnări s-a împlinit termenul de reabilitare.

În ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, Curtea a constatat că prima instanță a făcut o individualizare corectă în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 Cod Penal, care arată că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului. Astfel, s-a avut în vedere caracterul faptei săvârșite, valorile sociale cărora li s-a adus atingere prin comiterea faptei, dar și persoana inculpatului, care are antecedente penale, însă față de acestea s-a împlinit termenul de reabilitare, atitudinea procesuală a acestuia fiind sinceră pe parcursul procesului penal, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Raportat la aceste criterii, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanță a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, aceasta fiind în măsură să conducă la o reeducare a inculpatului și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.

În ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, aceasta a fost corect efectuată de prima instanță, care, apreciind că sunt întrunite condițiile prev. de art. 83, art. 84 Cod penal, a aplicat inculpatului amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, cu respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 85 Cod penal.

Referitor la critica parchetului privind cantitatea de cannabis confiscată, Curtea constată că în mod corect prima instanță a dispus confiscarea a 289,29 grame cannabis, acesta fiind cantitatea din proba litigiu rămasă după efectuarea analizelor și reținerea contraprobei.

Ca atare, Curtea de apel Timișoara, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, prin decizia penală nr. 1265/A din 10 decembrie 2015 a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism – Serviciul Teritorial Arad, împotriva sentinței penale nr. 351 din data de 08.10.2015 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2210/108/2015, ca nefondat și a menținut sentința atacată.