Crearea de stocuri de marfă aparţinând societăţii şi ascunderea acesteia conturează reaua-credinţă a inculpatului în folosirea bunurilor societăţii comerciale al cărui administrator era.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 21 din 11 februarie 2010
Prin sentința penală nr. 81/07.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, printre altele, inculpatul a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada că inculpatul a folosit cu rea-credință bunurile sau creditul societății într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, ori pentru a favoriza o altă societate, în care avea interese direct sau indirect.
în acest sens, se reține că pentru o serie de bunuri ce au fost înstrăinate, prețul de vânzare al acestora a fost virat în contul Băncii Transilvania pentru achitarea liniei de credit contractate de societate.
S-a mai stabilit că unele bunuri aflate în custodie în comuna Leu, evidențiate în expertiza tehnică, achiziționate de la o societate comercială au fost lăsate în custodia SC R. SA.
Nu în ultimul rând, a fost invocat de către prima instanță procesul-verbal de control întocmit de D.G.F.P. Vâlcea care relevă că inculpatul nu și-a însușit sumele de bani rezultate din activitățile comerciale.
împotriva acestei hotărâri, a declarat apel și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, care, cu privire la această achitare, a susținut că este nelegală, întrucât reaua-credință este dovedită cu prisosință de probele administrate.
Prin decizia penala nr. 21/A/11.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, cu privire la această infracțiune, a fost înlăturată achitarea, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Decizia Curții se bazează pe următoarea argumentație:
Potrivit art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, este pedepsită fapta administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societății, care folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a folosit cu rea-credință bunurile societății SC (…) SRL, al căreia administrator era, atât în scop contrar intereselor acesteia, cât și în folosul lui propriu, dar și pentru a favoriza societatea SC (…) SRL în care era direct interesat, fiind unic asociat și administrator.
în ce privește stocul de marfă în valoare de 4.485.259.520 lei, inculpatul recunoaște că doar 15% din totalul mărfii pe care el o avea „cu acte în gestiune” a fost ridicată de furnizori în perioada în care era plecat în străinătate, furnizorii venind practic în magazinul în care era această marfă expusă.
Inculpatul recunoaște că, o altă cantitate de marfă se afla în depozitul care era în apropierea magazinului, iar „o altă marfă a luat-o din depozit, a dus-o la București în alt depozit, pentru că în depozitul din Râmnicu-Vâlcea nu mai putea să o țină, deoarece nu-i mai aparținea, apoi a dus-o în comuna Leu, județul Dolj. Această marfă era cea care este evidențiată în procesul verbal, lăsată în custodia lui C.C.” și pentru care a cerut expertiza. Tot inculpatul spune că, după ce martorul C. a refuzat să mai țină respectiva marfă, tot el, personal, a dus-o la o cunoștință a sa, asociat la SC (…) SRL iar o altă parte din marfă a fost dusă de martorul M.I. în depozit la SC (…) SA.
Din această derulare a faptelor descrise de către inculpat, rezultă fără dubiu că acesta a ascuns, în sensul că a depus în locuri știute numai de el, marfă aparținând SC (…) SRL, refuzând să aducă la cunoștință lichidatorului judiciar, angajaților și furnizorilor faptul că mai exista respectiva marfă, cu care s-ar fi putut stinge o parte dintre debitele societății prin restituirea mărfii neachitate. Scopul urmărit de către inculpat a fost, în mod evident, acela de valorificare a acestor mărfuri, în dauna societății, încasând contravaloarea acestor bunuri, fără a vira sumele de bani în contul societății.
Dovadă este și faptul că aceste bunuri au rămas până în prezent la dispoziția inculpatului, deși societatea, între timp, a fost radiată, creditorii ei nereușind să-și recupereze în vreun fel creanțele. Prin sentința comercială 548/C/14.06.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea s-a închis procedura de insolvență a SC (…) SRL și s-a dispus radierea acesteia din Registrul Comerțului Vâlcea, descărcându-se lichidatorul judiciar (…) de orice îndatoriri și responsabilități.
De asemenea, la dosar există probe-declarațiile martorilor A.E., A.R.E., Z.I., în sensul că inculpatul a valorificat bunuri aparținând SC (…) SRL, întocmind documente de vânzare ca și cum marfa ar fi fost a societății nou înființate de către acesta, SC (…) SRL, aspecte pe care le confirmă angajatele primei societăți.
în același sens și inculpatul recunoaște că o parte dintre acestea au fost trecute pe SC (…) SRL și vândute.
în consecință, curtea reține că inculpatul, cu rea-credință, a folosit bunurile societății în interesul lui propriu și al altei firme în care era interesat, în scop contrar intereselor societății SC (…) SRL, care a fost falimentată, deși bunuri aparținând acesteia, de valoare foarte mare, s-au aflat în posesia inculpatului pe toată durata procedurii, unele s-au dat la SC R. SA, pierdere imputabilă inculpatului, iar o altă parte încă mai este în posesia lui juridică.
(Judecător dr. Doru Mercan)
