Prin decizia nr.1086 din 20 nov.2007 au fost declarate neconstituţionale disp.art.172 alin.1 teza întâi c.pr.penală rezultând că, într-adevăr, apărătorul inculpatului are dreptul de a asista la toate actele de urmărire penală.
Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actelor dacă există dovada că apărătorul a fost încunoştiinţat de data şi ora efectuării actului.
Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actelor dacă există dovada că apărătorul a fost încunoştiinţat de data şi ora efectuării actului.
Prin adresa nr. 59D/P/2008 din 23.05.2008, D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Dolj a înaintat instanţei referatul cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului B. G. I. pentru infracţiunile de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin OUG nr. 79/2005 şi proxenetism prev. de art. 329 Cod penal.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a constatat ca întemeiată propunerea de arestare preventivă, reţinând că probatoriul administrat până la acel moment conduce la concluzia conform căreia în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat, respectiv acelea de trafic de minori şi proxenetism.
Dată fiind gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, gravitate ce rezultă, pe de o parte, din escaladarea acestui fenomen privind traficul de persoane, în special de minori, iar pe de altă parte, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, acestea putând ajunge până la 20 de ani închisoare, dar şi atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul urmăririi penale, instanţa a constatat că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că în cauză sunt întrunite cerinţele prevăzute de art.136, 146, 148 alin lit. a, b. e şi f C.p.p, în baza 149/1 alin 9 C.p.p, Tribunalul Dolj prin încheierea nr.6 din 23 mai 2008, a admis propunerea de arestarea preventivă formulată de D.I. I.C.O.T.- Biroul Teritorial Dolj şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 de zile.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, invocând motive de nelegalitate, considerând că nu subzistă nici unul din temeiurile în baza cărora a fost luată măsura arestării preventive.
Curtea a constatat a fi nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art.136 cod procedură penală, reglementează măsurile preventive care pot fi luate faţă de un învinuit sau inculpat, pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a-l împiedica să se sustragă de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, respectiv reţinerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi ţara, arestarea preventivă.
Potrivit art.148 cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prev.de art.143 cod procedură penală şi există vreunul din cazurile expres reglementate la literele a-f ale art.148 cod procedură penală.
Curtea, constată că în cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art.143 Cod pr. penală existând probe şi indicii temeinice în sensul art. 681 Cod pr.penală, că a fost săvârşită o faptă prevăzută de legea penală, concluzie bazată pe declaraţiile părţilor vătămate şi declaraţiile martorilor, existând motive verosimile de a bănui că a fost săvârşită o faptă prevăzută de legea penală, conform dispoz.art.5 paragraf 1 lit. c din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
În aprecierea existenţei pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate, Curtea a avut în vedere dispoz.art.136 cod pr.penală, care reglementează scopul măsurilor preventive pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, gradul de pericol social al infracţiunilor, împrejurările concrete ale săvârşirii faptelor şi modalitatea de comitere, prin exercitarea de violenţe, concluzionând că la acest moment, acest scop nu poate fi realizat decât prin privarea de libertate a inculpatului.
Cu privire la împrejurarea invocată de către apărătorul inculpatului, referitoare la dreptul apărătorilor aleşi de a asista la efectuarea actelor de urmărire penală s-a făcut următoarea precizare:
Prin decizia Curţii Constituţionale nr.1086 din 20 nov.2007au fost declarate neconstituţionale disp.art.172 alin.1 teza întâi c.pr.penală rezultând că, într-adevăr, apărătorul inculpatului are dreptul de a asista la toate actele de urmărire penală.
Pentru actele de urmărire efectuate până la momentul luării măsurii reţinerii sale, inculpatul nu se afla în niciuna din situaţiile prev.de art.171 alin.2 c.pr.penală când asistenţa juridică era obligatorie pentru a i se desemna apărător.Numai în situaţia în care inculpatului trebuia să i se asigure asistenţă juridică obligatorie, era necesară încunoştinţarea apărătorului său ales sau desemnat din oficiu de către organele de anchetă pentru a asista la efectuarea actelor de urmărire penală.Inculpatul şi-a ales un apărător al cărui angajament datează din 22 mai 2008, înainte de a se lua faţă de el măsura reţinerii,fiind ascultat în prezenţa apărătorului, respectându-se astfel disp.art.143 alin.1 c.pr.penală privind luarea măsurii reţinerii numai după ascultarea învinuitului în prezenţa apărătorului.
Constatând că încheierea recurată este legală şi temeinică, în temeiul dispoz.art.38515 pct.1 lit.b c.p.p, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
