C. pen., art. 51, art. 197 alin. (1) şi (3)
Simpla invocare a necunoaşterii vârstei părţii vătămate nu poate atrage exonerarea de răspundere penală, potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care inculpatul, prin modalităţile de captare şi de sugestie, prin modul de ademenire a părţii vătămate, ce se subsumează unui tipar de abordare a copiilor, a demonstrat că era conştient de vârsta scăzută a acesteia.
Decizia penală nr. 86 din 18 iunie 2009
Prin sentinţa penală nr. 121 din 12 februarie 2009, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul B.I. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare. In baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) s-a dedus la zi arestarea preventivă.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, lit. b), d) şi e) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. în baza art. 197 alin. (3) teza finală C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – cu excepţia dreptului de a alege -lit. b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.
Inculpatul B.I. a fost obligat să îi plătească părţii civile G.I.C., prin reprezentant legal P.A., suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale.
în fapt, s-a reţinut că în seara zilei de 4.09.2008, inculpatul B.I., conducător auto la o firmă de transport din judeţul Cluj, a sosit la Iaşi, unde a descărcat marfa din camionul pe care îl conducea. A doua zi, aflându-se în zona Păcurari, a intrat în vorbă cu minora G.I.C. în vârstă de 12 ani, întrebând-o de unde şi-ar putea cumpăra o cartelă telefonică. Apoi inculpatul a ademenit-o pe partea vătămată G.I.C. în vârstă de 12 ani, în cabina autocamionului pe care îl conducea şi a întreţinut cu aceasta un raport sexual complet, prin constrângere psihică şi fizică obiectivată de împrejurarea că minora se afla într-un spaţiu închis, izolat, în prezenţa unui bărbat adult care a dezbrăcat-o şi a atins-o în zonele intime, ea fiind în imposibilitatea de a împiedica consumarea raportului sexual. Inculpatul a susţinut în apărare că nu a cunoscut vârsta reală a părţii vătămate şi că ar fi fost în eroare de fapt.
Potrivit dispoziţiilor art. 51 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoaşte existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
în art. 197 alin. (3) C. pen. legiuitorul a prevăzut o formă agravantă a infracţiunii de viol, şi anume, atunci când victima nu a împlinit 15 ani; faţă de caracterul mai grav al acestei fapte, a prevăzut şi o pedeapsă mai severă, şi anume, închisoarea cuprinsă între 10 şi 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Prin această tehnică de legiferare s-a urmărit realizarea unei protecţii speciale în privinţa minorilor sub vârsta de 15 ani, tocmai datorită consecinţelor mai grave pe care violul le produce asupra psihicului acestor persoane vulnerabile.
Norma de drept penal enunţată mai sus obligă erga omnes la respectarea dreptului la libertate sexuală a persoanelor cu vârsta sub 15 ani.
Simpla invocare de inculpat a necunoaşterii vârstei părţii vătămate nu poate atrage exonerarea de răspundere penală, potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care inculpatul avea acasă o fetiţă de aceeaşi vârstă cu victima. Mai mult, pentru a atrage victima în cabina acelui camion, inculpatul a folosit anumite trucuri, profitând de naivitatea şi slăbiciunea specifice vârstei, de fragilitatea emoţională a acesteia, invocând magia albă şi capacitatea sa de a pune victima în legătură cu spiritul bunicului decedat şi faţă de care nutrea sentimente deosebite.
Cu această motivare a fost respinsă cererea inculpatului de a fi reţinută în favoarea sa eroarea de fapt cu privire la vârsta părţii vătămate şi de a fi înlăturată agravanta prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.
Inculpatul, prin modalităţile de captare şi de sugestie, prin modul de ademenire a părţii vătămate, ce se subsumează unui tipar de abordare a copiilor, a demonstrat că era conştient de vârsta scăzută a acesteia, care arăta ca un copil de 12 ani, inculpatul însuşi având o fetiţă de aceeaşi vârstă cu partea vătămată.
Sentinţa a fost apelată de partea vătămată, prin reprezentantul legal, şi de inculpat.
Partea vătămată a solicitat majorarea cuantumului pedepsei, iar inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice a situaţiei de fapt, prin înlăturarea agravantei prevăzute de alin. (3) al art. 197 şi reducerea cuantumului daunelor morale.
Curtea a admis apelul părţii vătămate şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului, de la 10 ani închisoare, la 15 ani închisoare.
în motivarea deciziei, s-a arătat că în mod nejustificat prima instanţă a dat dovadă de clemenţă, aplicându-i o pedeapsă dozată la nivelul minimului special, în condiţiile în care acesta era cunoscut cu antecedente penale, nu a recunoscut săvârşirea faptei şi a avut o comportate necorespunzătoare şi anterior săvârşirii acesteia.
în urma comiterii acestei infracţiuni, partea vătămată a suferit grave dezechilibre psihologice şi sociale, fiind nevoită să părăsească şcoala la care învăţa şi gmpul de prieteni din care făcea parte. Aceste dezechilibre i-au creat părţii vătămate dificultăţi de relaţionare şi colaborare, elemente depresive, sentimente de mânie, ostilitate şi agresivitate verbală, reacţii fizice şi emoţionale exagerate, tulburări diverse, toate fiind consemnate în raportul de evaluare psihologică.
Infracţiunile de viol, prin natura lor, implică în mod obiectiv producerea unei traume asupra psihicului victimei agresate sexual, iar această traumă este susceptibilă de a fi atenuată prin acordarea unei compensaţii băneşti.
Cu atât mai mult se impune dezdăunarea, atunci când victima violului este un copil de 12 ani, pentru care debutul vieţii intime a fost forţat la o vârstă atât de mică, iar consecinţele traumei emoţionale sunt greu de evaluat şi imposibil de şters din memoria victimei. Evaluările psihologice repetate ale acesteia au decelat modificări importante în sens negativ, care au impietat buna şi normala dezvoltare a minorei, atât în plan comportamental (şi-a pierdut interesul pentru studiu şi pentru activităţile recreativ-artistice, şi-a schimbat şcoala), dar mai ales în plan psiho-mintal (partea vătămată fiind obligată să participe la şedinţe de psihoterapie, pentru recuperare şi surmontarea depresiei provocate de abuzul sexual).
Aşa fiind, daunele morale au fost corect acordate, în cauză fiind îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, potrivit dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ.
Cu această motivare, apelul promovat de inculpatul B.I. a fost respins ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut decizia pronunţată în apel, respingând ca nefondat recursul inculpatului, prin decizia penală nr. 2981 din 22.09.2009.
