C. proc. pen., art. 4, art. 461 alin. (1) lit. c) teza ultimă
Emiterea unui nou mandat de la pedeapsa închisorii în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive, fără ca instanţa de judecată să fi avut cunoştinţă de împrejurarea că împotriva aceluiaşi minor s-a dispus măsura educativă, a internării întru-un centru de reeducare în a cărui executare se află, ambele sancţiuni fiind aplicabile pentru fapte concurente, dă posibilitatea condamnatului de a sesiza imediat instanţa competentă pentru a interveni în scopul asigurării legalităţii pedepsei.
Judecătorul fondului are obligaţia în baza rolului activ al organelor judiciare în procesul penal (art. 4 C. proc. pen.) să califice cererea condamnatului ca o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţia art. 461 alin. (1) lit. c) teza ultimă C. proc. pen.
C.A. Alba-lulia, Secţia pentru cauzele cu minori şi de familie,
decizia nr. 36 din 13 martie 2007
Prin sentinţa penală nr. 966/2006 pronunţată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. 2658/2006 a fost respinsă cererea formulată de condamnatul R.A.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că cererea condamnatului este inadmisibilă întrucât pedeapsa şi măsurile educative nu se pot contopi, fiind deosebite ca natură şi incompatibilitate.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud şi condamnatul aducându-i critici pentru nelegalitate.
în expunerea motivelor de apel atât Parchetul cât şi condamnatul relevă în esenţă ca aspect critic împrejurarea că în speţă prima instanţă trebuie să facă aplicarea dispoziţiilor art. 40 raportat la art. 34-36 C. proc. pen. şi să contopească măsura educativă în pedeapsa închisorii.
Prin decizia penală nr. 329/A/6 noiembrie 2006 pronunţată Tribunalul Alba – secţia penală în dosar nr. 2373/107/2006 s-a respins ca nefondat apelul parchetului, pentru aceleaşi considerente ale instanţei de fond.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen, motivat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi a sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că instanţele trebuiau să admită cererea petentului pe care în prealabil să o califice ca o contestaţie la executare şi să dispună executarea doar a pedepsei închisorii.
Prin decizia penală nr. 36/2007 pronunţată în dosar nr. 2373/107/2006 C.A. Alba lulia – Secţia pentru cauzele cu minori şi de familie a admis recursurile şi a casat decizia penală atacată precum şi sentinţa instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Examinând dispoziţiilor art. 100 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 103 alin. (6) C. pen. şi art. 108 alin. (2) C. pen., C.A. reţine că, din economia acestor prevederi legale, măsurile educative nu pot coexista cu pedepsele, cele două sancţiuni penale au natură juridică diferită, deşi ambele au caracter privativ de libertate.
Este adevărat că legea noastră penală nu reglementează tratamentul penal aplicabil infractorului care în timpul minorităţii comite o infracţiune sau mai multe infracţiuni pentru care s-a dispus internarea minorului într-un centru de reeducare, iar pentru altă infracţiune sau infracţiuni concurente s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare.
Cu toate acestea, judecătorul nu poate respinge cererea petentului ca inadmisibilă, pe considerentul că cele două sancţiuni penale având natură diferită nu se pot contopi, aşa cum au procedat instanţele anterioare. Nu putem împărtăşi acest punct de vedere motivat de faptul că s-ar ajunge la situaţia că datorită aplicării cumulului aritmetic, minorul să execute o sancţiune cu o durată mai lungă decât condamnatul major.
Pe de altă parte, Curtea observă că respingerea ca inadmisibilă a cererii de contopire pe acest considerent, reprezintă practic, privarea condamnatului de posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată şi de a invoca schimbări în dispoziţiile hotărârii penale puse în executare ceea ce nu este de natură să corespundă imperativelor art. 6 paragraf 1 CEDO (CEDH, 16 decembrie 1992, De Geonffre de la Prodelle c/a France).
în acest context, C.A. apreciază că judecătorul fondului sesizat cu o stare de fapt avea obligaţia în baza principiului legalităţii, oficialităţii şi rolului activ al organelor judiciare în procesul penal (art. 2 şi 4 C. proc. pen.) se procedează la stabilirea temeiului juridic corespunzător unei soluţionări legale şi temeinice a cererii dedusă judecăţii.
în concret, instanţa de fond trebuia să califice cererea condamnatului drept contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 2012/2004 a Judecătoriei Aiud, întemeiată pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) teza ultima C. proc. pen.
Potrivit acestor dispoziţii legale, contestaţia la executare se poate face când „se invocă orice alt incident ivit în cursul executării”.
Or, împrejurarea că petentul aflat în executarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare din data de 22.04.2005 este condamnat definitiv la pedeapsa închisorii pentru o faptă concurentă cu cea pentru care i s-a aplicat măsura educativă, constituie un incident în sensul dispoziţiilor art. 461 alin. (1) lit. c) teza ultima C. proc. pen.
Emiterea unui nou mandat de executare la pedeapsa închisorii în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive împotriva inculpatului, fără ca instanţa de judecată să fi avut cunoştinţă de împrejurarea că împotriva aceluiaşi inculpat s-a dispus definitiv măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, ambele sancţiuni fiind aplicabile pentru fapte concurente, dă posibilitatea condamnatului de a sesiza imediat instanţa competentă pentru a interveni în scopul asigurării legalităţii pedepsei.
Faţă de toate aceste considerente, C.A. în baza dispoziţiilor art. 3859 pct. 10 teza ultima C. proc. pen. combinat cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 Ut. c) şi alin. (2) C. proc. pen., a admis recursul parchetului şi a casat hotărârile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, respectiv Judecătoria Aiud.
în rejudecare, s-a recomandat instanţei de trimitere să procedeze la calificarea juridică a cererii dedusă judecăţii ca fiind o contestaţie la executare, împotriva sentinţei penale nr. 2012/2004 a Judecătoriei Aiud după punerea în prealabil în discuţie a noii calificări judiciare a cererii petentului.
Apoi să procedeze la judecarea pe fond a contestaţiei la executare conform dispoziţiilor art. 460 şi urm. C. proc. pen. ce reglementează procedurile de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârilor penale definitive.
