Sustrăgând cu intenţie directă diferite bunuri din poşeta părţii vătămate, inculpatul a avut reprezentarea eventualităţii ca în acea poşetă să se găsească şi un act de identitate al acesteia.
în raport de această împrejurare, se impunea şi aplicarea agravantei prevăzute de art. 209 alin. 2 lit. b) din Codul penal, chiar dacă inculpatul nu a urmărit şi însuşirea pe nedrept a actelor de identitate aparţinând persoanei vătămate.
(Decizia nr. 657 din 26 aprilie 2001 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 803 din 7.09.2000 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a fost condamnat inculpatul A.F. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208, 209 alin. 1 lit. e) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) şi art. 80 alin. 2 din Codul penal.
Conform art. 83 din Codul penal, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1464/1997 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că la data de 4 iulie 2002, în timp ce se afla în staţia R.A.T.B. de pe şoseaua Colentina, inculpatul s-a aşezat în spatele părţii vătămate C.A., care purta o geantă pe umăr, şi cu o lamă a tăiat geanta, sustrăgând un portmoneu ce conţinea un document R.A.T.B., o legitimaţie de acces la metrou, o legitimatie de distribuitor Oriflame şi suma de 450.000 lei.
Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală, prin Decizia penală nr. 236 din 12.02.2001, a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare şi, urmare a aplicării art. 83 din Codul penal, inculpatul va executa în final 3 ani închisoare.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Prin recursul parchetului s-au criticat cele două hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, învederându-se că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este greşită.
Inculpatul şi-a retras recursul.
Examinând hotărârile atacate, Curtea a constatat că recursul parchetului este fondat.
Potrivit art. 209 alin. 2 lit. b) din Codul penal, aşa cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, furtul unui act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare este sancţionat în mod distinct.
Instanţele au omis să încadreze fapta comisă de inculpat şi în acest text, deşi au reţinut în concordanţă cu probele administrate că din poşeta părţii vătămate au fost sustrase, alături de o sumă de bani şi alte bunuri, şi două legitimaţii ce serveau la legitimarea acesteia.
Sustrăgând cu intenţie directă diferite bunuri din poşeta părţii vătămate, inculpatul a avut reprezentarea eventualităţii ca în poşetă să se găsească şi un act de identitate, deoarece, în mod obişnuit, femeile păstrează astfel de acte în poşetă. Or, din moment ce cu privire la împrejurarea sus-menţionată, inculpatul a acţionat cu o poziţie psihică ce caracterizează intenţia indirectă, se impunea şi aplicarea acestei agravante, prevăzută de art. 209 alin. 2 lit. b) din Codul penal, chiar dacă inculpatul nu a urmărit şi însuşirea pe nedrept a actelor de identitate aparţinând persoanei vătămate.
în consecinţă, Curtea a admis recursul parchetului, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, a casat hotărârile recurate cu privire la încadrarea juridică a faptei şi, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 208, 209 alin. 1 lit. e), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 şi 76 din Codul penal, cu referire la art. 80 alin. 2 din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art. 208, 209 alin. 1 lit. e) şi alin. 2 lit. b) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal, text în baza căruia a condamnat pe inculpatul A.F. la 3 ani şi 6 luni închisoare.
