Este nelegală declinarea competenţei de judecată a cauzei de către tribunal în favoarea judecătoriei, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat în dauna avutului privat, în formă agravantă, prevăzută de art. 209 alin. 3 Cod penal, cu motivarea că actele de au fost săvârşite în baza unor rezoluţii distincte şi, respectiv, că prejudiciul total cauzat în cuantum de 296.000.0000 lei, în raport de fiecare din faptele aflate, prin ipoteză, în concurs real, este sub 50.000.000 lei.
Prin sentinţa penală nr. 184/19.04.1999, Tribunalul Bucureşti-secţia a ll-a penală, a dispus, în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei, pentru inculpatul M.M., din art. 208-209 lit. g şi i şi alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în 53 de infracţiuni prevăzute de art. 208-209 lit. g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal declinând competenţa soluţionării în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
S-a reţinut că inculpatul a săvârşit. 53 furturi din locuinţe, în baza unor rezoluţii delictuoase distincte, iar prejudiciul, deşi prin totalizare, este în sumă de 296.000.000 lei, în raport de fiecare faptă, este sub 50.000.000 lei, astfel că, faţă de noua încadrare juridică competenta soluţionării cauzei, revine, în primă instantă, judecătoriei.
Prin sentinta penală nr. 632/17.05.1999, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, şi, constatând intervenit conflictul nec ativ de competenţă, a dispus, în temeiul art. 43 Cod procedură penală, trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea acestuia.
