Judecătoria TÂRGU BUJOR Sentinţă penală nr. 203 din data de 18.09.2013
I N S T A N Ț A,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele :
Prin rechizitoriul nr. 5/P/2013 Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Bujor a trimis în judecată, în stare de libertate, pe inculpatul M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de disp. art. 208 alin. – 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal constând în aceea că în seara zilei de 20.12.2012 a pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței părții vătămate S.M.V. și a sustras din bucătăria lăsată neasigurată două motoferăstraie marca Husqvarna, respectiv marca Viki, în valoare totală de 1500 lei.
Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța reține următoarele :
În seara zilei de 20.12.2012, inculpatul M.M. s-a hotărât să sustragă două motoferăstraie din locuința părții vătămate S. M. V. din aceeași localitate. După lăsarea întunericului, M. M. a sărit gardul în curtea părții vătămate, a intrat într-o magazie neasigurată unde nu a găsit nici un bun. A pătruns apoi în bucătărie, de asemenea neasigurată, și a sustras două motoferăstraie, unul marca Husqvarna și celălalt, marca Viki. Inculpatul a părăsit locuința lui S. M. V. în aceeași modalitate în care intrase. A doua zi, el a mers în orașul Berești și i-a vândut motoferăstrăul marca Husqvarna martorului Toader Cornel, în prezența martorului I.P., contra sumei de 100 euro și 150 lei.
În urma efectuării percheziției din data de 16.01.2013, la domiciliul inculpatului s-a găsit motoferăstrăul marca Viki în stare deteriorată.
Pe parcursul cercetărilor bunurile au fost restituite părții vătămate.
Fapta inculpatului M.M., comisă în seara zilei de 20.12.2012, d ea pătrunde prin escaladarea gardului în curtea locuinței părții vătămate S.M.V.și de a sustrage din bucătăria lăsată neasigurată două motoferăstraie , marca Husqvarna, respectiv marca Viki, în valoare totală de 1500 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, inculpatul a acționat în scopul însușirii pe nedrept a bunurilor aflate în bucătăria părții vătămate, actele comise de acesta intrând în conținutul elementului material al infracțiunii de furt calificat. Săvârșirea acestei fapte rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești: plângerea și declarațiile părții vătămate S.M.V.; procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 02.01.2013 însoțit de planșa foto ;procesul verbal de reconstituire din data de 16.01.2013, însoțit de planșa foto; procesul verbal de efectuarea a percheziției din data de 16.01.2013; declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului.
Din analiza probelor administrate în cauză și a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta rezultă că s-a adus o atingere suficient de gravă valorilor sociale apărate prin legea penală.
De asemenea, instanța constată că subzistă legătura de cauzalitate necesară pentru existența infracțiunii, între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă produsă de către inculpat.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului, instanța reține că acesta a săvârșit fapta cu intenție directă definitivă în cadrul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, întrucât așa cum rezultă din probatoriul existent la dosar, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea infracțiunii.
Reținerea circumstanței agravante prevăzută la art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal se impune întrucât fapta a fost comisă în timpul nopții, prin escaladare.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța constată că fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune în sensul art. 17 Cod penal, astfel că în baza art. 345 alin. 2 C.pr.pen. urmează să îl condamne pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit.g și i Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, dispozițiile părții generale, gradul de pericol social al faptei săvârșite și împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă.
Verificând situația inculpatului, din fișa de judiciar rezultă că a mai fost condamnat anterior la pedepse cu amendă penală, iar prin Ordonanța 502/P/07.07.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a aplicat inculpatului o amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 Cod penal.
Perseverența infracțională manifestată de inculpat evidențiază astfel un grad de pericol social sporit, iar sancțiunile aplicate anterior nu și-au atins scopul, inculpatul dând dovadă de stăruință în comiterea de fapte penale.
Chiar dacă prejudiciul a fost recuperat, nu este rezultatul efortului inculpatului de a repara prejudiciul, ci s-a datorat intervenției organelor de poliție.
De reținut este și faptul că inculpatul , deși legal citat, nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată acordate în cursul cercetării judecătorești.
Față de cele ce preced, instanța apreciază ca fiind benefică izolarea de societate a inculpatului prin aplicarea pedepsei închisorii cu efectivă, pedeapsă care să-și atingă scopul de reeducare și de prevenție.
Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 1 din Codul penal “pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiași articol, condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a – c din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei (…)”;.
Deși, art. 71 alin. 2 din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în întârzierea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a – c Cod penal, instanța constată că, raportat la circumstanțele speței, întârzierea drepturilor de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii nu răspund niciuneia dintre dezideratele enumerate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.
Astfel, în afara oricărei conexiuni cu faptele imputate inculpatului și fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acestuia, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii apare ca fiind o măsură penală incidentă, prin automatismul legii, în domeniul vieții private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerință trebuie să își găsească justificarea în necesitatea intervenției, precum și în scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică.
Potrivit dispozițiilor art. 8 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului “orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private (……), iar punctul 2 prevede că ” nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru siguranța națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea drepturilor și libertăților altora”;.
Având de soluționat conflictul dintre norma națională română, reprezentată de art. 71 alin. 2 din Codul penal, și norma europeană, reprezentată de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că aplicarea automată a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura acesteia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, reglementată de dreptul penal român, în absența oricărui control exercitat de către instanțele judecătorești, nu îndeplinește cerințele enunțate de art. 8 pct. 2 din Convenție.
În speță, instanța constată că, față de natura infracțiunii comise de inculpatul D.L. interzicerea dreptului de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea națională, siguranța publică bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora, singurele valori de natură a justifica ingerința.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, instanța va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Cu privire la latura civilă.
Partea vătămată S.M.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 lei în faza de urmărire penală, reprezentând contravaloarea motoferăstrăului marca Viki care i-a fost restituit în stare de nefuncționare.
Având în vedere că prejudiciul a fost acoperit integral prin restituire, iar partea vătămată nu a făcut dovada susținerilor sale cu nici un mijloc de probă, pretențiile acesteia vor fi respinse, ca nefondate.
Martorul T.C. s-a constituit parte civilă cu sumele de 100 euro și 200 lei reprezentând prețul plătit inculpatului pentru motoferăstrăul marca Husqvarna care a fost ridicat de organele de poliție și restituit părții vătămate.
Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, prejudiciu și legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu) instanța îl va obliga pe inculpat la plata despăgubirilor către partea civilă T.C..
Văzând și disp. art. 189 și 191 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Condamnă pe inculpatul M.M..…., cu antecedente penale, dar nerecidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de disp. art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Constată acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate S.M.V. și respinge pretențiile civile formulate de aceasta.
În baza disp. art. 14 C.pr.pen. în ref. la art. 1349 alin. 2 și art. 1381 obligă pe inculpat să plătească părții civile T.C.sumele de 100 euro (sau echivalentul în lei la data plății efective) și 200 lei cu titlu de pretenții.
În baza disp. art. 189 și 191 C.pr.pen. obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 450 lei.
Onorariul apărător oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru Ministerul Public și de la comunicare pentru inculpat și partea vătămată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.09.2013.
