Însuşirea de către inculpat a telefonului mobil, care a căzut pe jos, în timpul agresiunii părţii vătămate de către inculpat, după ce aceasta s-a refugiat în curtea unui martor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 134 din 9 octombrie 2012
Prin sentința penală nr. 545/13.03.2012 a Judecătoriei Focșani, inculpatul D.G. a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C.pen.
în baza art. 239 alin. (1) și (2) C.pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra autorității.
în baza art. 85 C.pen. s-a anulat suspendarea condiționată pentru pedepsele de 7 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 854 din 19.04.2011 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 4.05.2011 și de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1864 din 15.12.2010 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 233 din 21.02.2011 a Curții de Apel Galați.
După luarea în considerare a antecedentelor penale, s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare.
în baza art. 71 alin. (1) C.pen. s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei sub supraveghere, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
în baza art. 862C.pen. art. 71 alin. (5) C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
A fost obligat condamnatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 alin. (3) C.pen.
în motivarea hotărârii s-a arătat că, prin rechizitoriul nr. 5615/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, a fost trimis în judecată inculpatul D.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj contra autorității și furt, fapte prevăzute și pedepsite de art. 239 alin. (1), (2) C.pen. și art. 208 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Instanța de fond a reținut că în data de 4.10.2010, inculpatul a fost surprins de partea vătămată I.J., pădurar, în timp ce transporta spre domiciliul lor, împreună cu fratele său, o căruță încărcată cu lemne. La solicitarea părții vătămate de a descărca lemnele, inculpatul s-a manifestat violent, l-a injuriat pe pădurar și l-a amenințat cu un cuțit pe care-l avea asupra sa, s-a opus opririi căruței, determinând partea vătămată, în două rânduri, să fugă de la fața locului și să se refugieze la o distanță de aproximativ 500 m, în final reușind să intre în mașină și să plece după autorități în M.
în momentul în care partea vătămată era lângă căruță, i-a căzut telefonul din buzunar, inculpatul găsindu-l pe jos, când partea vătămată plecase.
S-a arătat că telefonul a fost restituit părții vătămate după aproximativ o oră și jumătate, iar din comportamentul inculpatului nu se poate reține că acesta a luat telefonul găsit lângă căruță cu intenția de a și-l însuși pe nedrept.
S-a reținut că, nefiind întrunită aceasta cerință a laturii subiective, sub forma intenției, pentru existența infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C.pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. inculpatul D.G. va fi achitat.
S-a precizat că fapta inculpatului D.G. de a adresa injurii, amenințări cu acte de violență către partea vătămată I.J., care se afla în exercițiul funcțiunii în calitatea sa de pădurar, de a-l determina să fugă de la fața locului pentru a nu fi agresat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra autorității prevăzută de art. 239 alin. (1) și (2) C.pen. în baza căruia va fi condamnat la o pedeapsă cu închisoarea.
S-a menționat că, la individualizarea judiciară a pedepsei se vor avea în vedere dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal pentru fapta comisă, gradul concret de pericol social dat de atingerea adusă autorității în stat, de nesupunerea la solicitările părții vătămate care în domeniul silvic reprezintă o autoritate, în momentul în care a fost surprins că a comis o faptă ilicită, dar și de persoana inculpatului care până în prezent are 5 condamnări penale tot pentru infracțiuni silvice, este o persoană cu 5 copii minori în întreținere, cu o situație materială precară, fără ocupație, având absolvită doar școala generală.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani arătând că sentința recurată este nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C.pen., și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de ultraj, solicitând condamnarea acestuia și pentru infracțiunea de furt și majorarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de ultraj.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. (3) C.proc.pen., Curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani este fondat în parte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
S-a reținut că situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj au fost corect stabilite de către prima instanță, prin coroborarea probelor administrate în cauză.
Hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul achitării inculpatului pentru infracțiunea de furt.
Din probele administrate în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor D.S., B.V. si B.I., declarațiile inculpatului, rezultă că, în timpul agresiunii părții vătămate de către inculpat, părții vătămate i-a căzut pe jos telefonul mobil. întrucât inculpatul continua să amenințe partea vătămată cu acte de violență, aceasta s-a refugiat în curtea martorului B.I. căruia i-a cerut telefonul pentru a suna la 112 pentru a cere ajutor.
După aceea inculpatul a luat de pe jos telefonul părții vătămate și a plecat la domiciliu.
în aceeași zi partea vătămată, însoțită de organele de poliție, s-a deplasat la locuința inculpatului de unde a recuperat telefonul.
Chiar inculpatul a arătat că, inițial, nu a dorit să restituie telefonul părții vătămate, însă l-a restituit pentru ca aceasta să nu mai facă plângere penală, susținere care se coroborează și cu declarația părții vătămate.
în ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului de a comite infracțiunea rezultă din comportamentul pe care acesta l-a avut după comiterea faptei.
Astfel, inculpatul a cunoscut al cui era telefonul pe care l-a luat de pe jos, nu a adus la cunoștința inculpatului sau a martorilor B.V. si B.I., care se aflau în apropiere, că telefonul părții vătămate se află la el, ci a plecat acasă cu bunul respectiv.
Inițiativa restituirii telefonului nu a aparținut inculpatului, ci organelor de poliție care s-au deplasat la domiciliul acestuia împreună cu partea vătămată, inițial inculpatul nedorind să restituie telefonul, însă l-a înapoiat după ce a cerut părții vătămate să nu spună nimic în legătură cu cele întâmplate mai devreme.
Față de cele arătate, Curtea a reținut că este pe deplin dovedită vinovăția inculpatului și pentru comiterea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C.pen.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de ultraj a fost just individualizată față de împrejurările comiterii faptelor și persoana inculpatului, pedeapsa de 1 an închisoare fiind aptă să asigure scopul educativ-preventiv al pedepsei.
Față de considerentele arătate, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C.proc.pen., s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și s-a casat în parte sentința penală recurată.
în rejudecare, s-a înlăturat dispoziția prin care a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C.pen.
Ținând cont de prevederile C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C.pen., apreciind că astfel se va asigura îndreptarea acestuia și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
S-au refăcut antecedentele penale ale inculpatului și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, inclusiv modalitatea de executare, suspendare sub supraveghere, termenul de încercare de 5 ani și obligațiile stabilite în sarcina inculpatului de către instanța de fond, conform art. 861, 862, 863 C.pen.
(Judecător Florin Meleacă)
