Fapta unei persoane care cu intenţie determină o minoră în vârstă de 13 ani să sustragă diverse sume de bani de la părinţii săi întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de furt în forma participaţiei improprii.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 544 din 26 aprilie 2011
Prin sentința penală nr. 29/18.01.2011 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, în baza art. 31 raportat la art. 208 alin. (1) și C.pen., a fost condamnat inculpatul I.L.S. la pedeapsa de 1 an închisoare și s-au aplicat dispozițiile art. 71,art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
A fost obligat inculpatul la 47.000 lei despăgubiri civile către partea civilă R.V. și la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că partea vătămată este administratorul unei societăți agricole și a adunat în timp bani pe care i-a ascuns într-o scafă din tavanul unui hol al imobilului său. Fiica părții vătămate, R.I.M., în vârstă de 13 ani, era prietenă cu inculpatul care la acel moment avea vârsta de 21 ani și cum acesta cunoștea că partea vătămată are bani, i-a cerut minorei să-i împrumute suma de 1.100 lei pentru a deschide o societate comercială.
Această sumă inculpatul i-a restituit-o fiului părții vătămate, respectiv martorului R.S.I. Minora cunoștea unde păstrează banii părinții și când a luat suma de 1.100 lei, bani pe care i-a predat inculpatului, a văzut că în acel loc era o sumă mare de bani.
La sfârșitul lunii august, inculpatul i-a cerut minorei R.I.M. suma de 30.000 lei pentru a-și cumpăra autoturism, spunându-i acesteia că îi va restitui, împrejurare în care minora a luat din casă acești bani și i-a predat inculpatului, iar acesta și-a cumpărat un autoturism.
Inculpatul nu i-a restituit banii, iar la data de 15.09.2008 inculpatul i-a mai cerut minorei suma de 15.000 lei, bani pe care și de această dată minora i-a dat fără știrea părinților, iar la patru zile după aceasta, inculpatul i-a mai cerut suma de 2.000 lei, afirmând că vrea să achite o rată la mașină, de această dată minora a luat banii, i-a pus în caiet și i-a predat învinuitului prin intermediul colegei sale, P. C.
Situația de fapt, expusă mai sus, a fost stabilită prin coroborarea plângerii părții vătămate, fotografii judiciare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Fapta inculpatului care, profitând de relația de prietenie cu minora RI.M. în vârstă de 13 ani și de naivitatea acesteia, a determinat-o să sustragă în perioada august – septembrie 2008, în mod repetat, diverse sume de bani din casa părinților, bani pe care i-a folosit în scopuri personale, respectiv suma de 48.100 lei, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în forma participației improprii, prevăzută de art. 31 raportat la art. 208 alin. (1) C.pen. cu aplicarea C.pen.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere persoana inculpatului, care se află la prima încălcare a legii penale, poziția nesinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal, împrejurarea că prejudiciul nu a fost recuperat de către partea vătămată, pericolul social concret al faptei, modalitatea în care aceasta a fost comisă, respectiv profitând de vârsta părții vătămate, precum și faptul că inculpatul nu este angajat și nu desfășoară o activitate utilă.
în ceea ce privește latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 49.000 lei, însă din probele administrate instanța de fond a reținut că fiica părții vătămate a înmânat inculpatului suma totală de 48.100 lei, din care inculpatul a restituit suma de 1.100 lei, fiind astfel nerecuperată suma de 47.000 lei.
împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea acestei căi de atac a precizat că din probele administrate nu se poate reține că ar fi determinat-o pe minoră să sustragă părinților său suma reclamată, el cerând doar suma de 1.110 lei, pe care de altfel a restituit-o.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și sub toate aspectele conform art. 3866alin. (3) C.proc.pen., Curtea a apreciat că această cale de atac este nefondată.
Reanalizând probele administrate în cauză, Curtea a considerat că inculpatul se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, iar prejudiciul este cel stabilit de prima instanță.
Din probele administrate s-a reținut că partea vătămată R.V., în cursul anului 2008, a avut importante sume de bani, aspect ce rezultă din înscrisurile de la CEC Bank, depuse la dosar, conform cărora acesta a derulat mai multe activități în agricultură.
Deși inculpatul nu a recunoscut că ar fi determinat-o cu intenție pe R.I.M., fiica minoră a părții vătămate, cu care avea o relație de prietenie, în anul 2008, să sustragă mai multe sume de bani de la părintele său, această apărare este contrazisă de declarațiile pe care minora și martora P. C. le-au dat în cauză, în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești.
Inculpatul a susținut în apărarea sa că ar fi derulat diverse intermedieri de vânzare-cumpărare autoturisme, a lucrat în construcții și/sau a primit aceste sume de bani de la mama sa, care la rândul ei le-a obținut în urma unor tranzacții imobiliare.
Referitor la cel din urmă aspect, inculpatul a depus la dosar un contract de vânzare-cumpărare autentificat la notariat și un înscris sub semnătură privată. Din înscrisul sub semnătură privată, care nu poartă data când a fost întocmit, a rezultat că numita I.M., mama inculpatului, ar fi primit de la cumpărătorii O.G. și O.F., la data de 12.08.2007, suma de 20.000 lei, urmând ca restul până la 83.000 lei să-i primească în luna martie 2008.Din contractul de vânzare-cumpărare rezultă că I.M. și D.L.F. au transmis în data de 13.08.2007 numitei O.G., căsătorită cu O.F., dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Brăila, iar prețul vânzării a fost de 20.000 lei, primit integral și personal.
Se observă astfel că înscrisul sub semnătură privată dorește să prezinte o altă realitate decât cea autentificată de notar, motiv pentru care nu poate fi luat în considerare ca veridic, așa cum în mod justificat a făcut-o și instanța de fond, dând astfel curs dispozițiilor art. 63 alin. (2) C.proc.pen.
A mai susținut inculpatul că a obținut diverse venituri din construcții, fără însă a face proba cu înscrisuri asupra acestora. A fost audiat în acest sens martorul E.D., care a declarat că în cursul anilor 2007, 2008, 2009, 2010 a lucrat împreună cu inculpatul, sporadic 2-3 luni pe an, perioadă în care au fost plătiți cu sume de aproximativ 100 lei/zi. Adunând aceste sume de bani, probate de către inculpat, nu rezultă sumele necesare achiziționării și ulterior schimbării mai multor autoturisme, respectiv Fiat, cu care a avut un accident, Ford, BMW și un Peugeot 607.Despre aceste autoturisme inculpatul face vorbire în declarația sa dată în faza de urmărire penală.
De asemenea, la dosarul cauzei mai există o adresă de la Administrația Fiscală Râmnicu Sărat, conform căreia inculpatul nu figurează cu venituri în anul 2008.Din cele de mai sus rezultă cu certitudine că inculpatul, în anul 2008, a determinat-o cu intenție pe minora R.I.M.(în vârstă de 13 ani) să sustragă diverse sume de bani, până la limita de 47.000 lei, de la partea vătămată R.V.
în final, s-a considerat că această situație de fapt întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 31 C.pen. raportat la art. 208 alin. (1) C.pen. cu aplicarea C.pen.
Cu referire la pedeapsa aplicată, s-a considerat că aceasta a fost just individualizată de către instanța de fond, care a ținut cont de criteriile prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), îndeosebi cele referitoare la modalitatea de comitere, respectiv de faptul că și-a exercitat influența asupra unei minore de numai 13 ani, de numărul de acte materiale, cât și de cuantumul prejudiciului produs.
(Judecător Florentin Teișanu)
