Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 775 din data de 16.11.2015
Prin sentința penală nr. 775/10.03.2015 s-a dispus condamnarea inculpatului P.I.F. la o pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt prevăzuta de art. 208 alin.1, 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal din 1969.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, în fapt, in perioada august 2012-01.03.2013, in timp ce locuia fără forme legale in imobilul situat in mun. lași str. V.L. nr.33, printr-un branșament efectuat fără drept, inculpatul P.I.F. s-a racordat la rețeaua de alimentare cu energie electrica aparținând persoanei vătămate S.C. E.M.D. S.A. lași, de unde a sustras o cantitate de 4701 Kwh energie electrica cauzând un prejudiciu in valoare de 3014,73 lei.
Art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, intrat in vigoare la 01.02.2014, consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile, conform căruia ,,în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penala mai favorabilă.
Pentru a determina legea penala mai favorabila inculpatului, conform art. 5 noul Cod penal, instanța a examinat condițiile de incriminare existente în legile succesive, condițiile de tragere la răspundere penală, regimul sancționator prevăzut de ambele reglementari.
În ceea ce privește elementelor constitutive ale infracțiunii de furt s-a constatat că nu există diferențe între cele două reglementări.
Sub aspectul condițiilor de tragere la răspundere, instanța a reținut că în noua reglementare se prevede la art. 231 alin. 2 Cod penal că împăcarea părților înlătură răspunderea penală. Dat fiind că în prezenta cauză inculpatul și persoana vătămata nu s-au împăcat, instanța a apreciat nu se poate reține ca fiind mai favorabilă noua reglementare sub acest aspect, părțile nemanifestându-și expres voința în acest sens.
Prin urmare, în stabilirea legii mai favorabile, instanța a avut în vedere și regimul sancționator.
S-a arătat de instanța că deși legea nouă prevede pedepse mai mici, acest aspect nu este decisiv în determinarea legii mai favorabile, întrucât instanța trebuie să stabilească care este sancțiunea ce se impune în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, dar și a antecedenței penale a inculpatului.
Cu privire la recidiva, instanța a reținut că noul Cod penal a operat modificări cu privire la limitele de pedeapsă pentru infracțiunile care formează cei doi termeni ai recidivei – majorarea limitei de pedeapsă de la primul termen -de la peste 6 luni, cat prevedea art. 37 Cod penal 1969 la peste 1 (un) an cât prevede art. 41 Noul Cod penal, respectiv de la al doilea termen, de la peste 1 (un) an cât prevedea art. 37 Cod penal 1969, la cel puțin un an în noua reglementare și la tratamentul sancționator, cumulul juridic consacrat de art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969, fiind înlocuit cu un cumul aritmetic, în cazul recidivei postcondamnatorii iar în cazul recidivei postexecutorii limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune majorându-se cu jumătate .
În privința infracțiunii continuate, instanța a reținut că noul Cod penal aduce modificări în ceea ce privește condițiile de existență ale acestei infracțiuni, art. 35 alin. 1 prevăzând pe lângă cerințele de subiect activ, de conținut și rezoluție infracțională și o condiție suplimentara, respectiv unitatea de subiect pasiv, precum și cu privire la tratamentul sancționator, noua reglementare reducând sporul aplicabil la 3 ani, în condițiile menținerii caracterului facultativ al acestuia.
În ceea ce privește efectul circumstanțelor atenuante, instanța a constatat că noul Cod penal restrânge efectele acestor circumstanțe, în sensul că în prezența acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3.
Aplicând dispozițiile Noului Cod penal la speța de față, instanța a constatat că în cazul inculpatului P.I.F., deși acesta prevede limite de pedeapsa mai reduse, Codul penal din 1969, ce prevede posibilitatea coborârii pedepsei sub minimul special, in cazul reținerii circumstanțelor atenuante, este lege penala mai favorabila.
Așa fiind instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului P.I.F. care in perioada august 2012-01.03.2013, in timp ce locuia fără forme legale in imobilul situat in mun. I. str. V.L. nr. 33, printr-un branșament efectuat fără drept s-a racordat la rețeaua de alimentare cu energie electrica aparținând S.C. E.M.D. S.A. Iași de unde a sustras o cantitate de 4701 Kwh energie electrica, cauzând un prejudiciu in valoare de 3.014,73 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt fapta prevăzuta si pedepsita de art. 208 alin.1,2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal din 1969.
Constatând că fapta sesizata exista, a fost săvârșita de inculpatul P.I.F. și constituie infracțiune în sensul art. 17 Cod penal din 1969, instanta l-a condamnat pe inculpat la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzuta de art. 208 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal din 1969, raportat la condițiile concrete de săvârșire a faptelor și la valoarea modica a prejudiciului produs prin savarsirea acestora.
