Administratorul asociaţiei de locatari sau are calitatea de funcţionar în înţelesul art. 147 alin. 2 din Codul penal, iar fapta sa de a-şi însuşi bani sau alte bunuri din patrimoniul acesteia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 din Codul penal, iar nu ale celei de gestiune frauduloasă.
(Decizia nr. 363/R din 27 februarie 2003 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 1053 din 18.09.2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, s-a dispus în baza art. 214 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 74 alin. 1 lit. a) şi b), art. 76 alin. 1 lit. e) din Codul penal şi art. 13 din Codul penal, condamnarea inculpatei S.S. la pedeapsa amenzii de 10.000.000 lei.
în esenţă, instanţa de fond a reţinut că, în perioada martie 1992- octombrie 1993, inculpata a îndeplinit funcţia de administrator-încasator al asociaţiei de locatari.
în această perioadă, inculpata a exercitat acte de gestiune păgubitoare pentru patrimoniul asociaţiei, în sensul că a omis ţinerea registrului de casă, nu a numerotat în ordine cronologică chitanţele emise, nu a depus diligentele necesare pentru constituirea fondului de rulment, nu a calculat şi nu a perceput penalizări pentru restanţe la cheltuielile de întreţinere.
în acest mod mai mulţi furnizori au perceput penalizări în dauna asociaţiei, astfel că, prin toate activităţile, inculpata a cauzat un prejudiciu de 42.439.024 lei.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata, care a arătat că nu a acţionat cu rea-credinţă şi că a reparat prejudiciul cauzat.
Prin Decizia penaiă nr. 1931/A din 2.12.2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a respins ca nefondat apelul declarat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A arătat că nu a acţionat cu rea-credinţă în paguba intereselor părţii civile, că instanţele nu au examinat modalitatea concretă în care şi-a îndeplinit atribuţiile, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii. S-a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate.
în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a arătat că instanţele nu au avut în vedere faptul că suma de 10.260.111 lei a fost achitată la RADET prin cupoane, astfel că această sumă nu reprezintă prejudiciu şi urmează să fie dedusă din suma ce reprezintă despăgubirile civile.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Curtea, în opinie majoritară, a reţinut următoarele:
Instanţele au făcut analize corecte ale probatoriilor administrate, stabilind situaţia de fapt corespunzătoare adevărului şi dând activităţii infracţionale a inculpatei încadrarea juridică legală.
S-a făcut dovada certă că aceasta, acţionând cu intenţie indirectă, prin modul defectuos şi păgubitor prin care şi-a îndeplinit atribuţiile, a cauzat o pagubă părţii civile. Este corectă concluzia instanţelor în sensul că noţiunea de rea-credinţă cuprinsă în textul art. 214 din Codul penal se referă şi la ipoteza intenţiei indirecte, cea care caracterizează atitudinea inculpatei în această cauză.
Sunt deci întrunite cumulativ, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, elementele caracteristice ale infracţiunii de gestiune frauduloasă.
De asemenea, s-a constatat că, în privinţa individualizării pedepsei, instanţele au aplicat inculpatei largi circumstanţe atenuante, stabilind o pedeapsă cu amenda, astfel că nu a putut fi primită nici critica în sensul că o astfel de pedeapsă ar fi prea aspră.
Recursul a fost considerat întemeiat în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.
Astfel, cum a rezultat din raportul de expertiză, ale cărui concluzii se coroborează cu actele depuse la dosar, pentru suma de 10.260.111 lei există dovezi că aceasta a fost plătită la RADET, ea reprezentând contravaloarea unor cupoane.
Această sumă nu constituie în mod evident prejudiciu şi nu poate fi considerată ca atare, astfel încât s-a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile este de 32.178.913 lei, achitat integral de inculpată.
S-a constatat de asemenea că inculpata a achitat în plus părţii civile suma de 321.187 lei.
în consecinţă, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei.
Astfel, recursul declarat de inculpată a fost admis şi, rejudecând cauza cu privire la limitele arătate, Curtea a casat în parte sentinţa şi decizia, numai cu privire la latura civilă a cauzei, în sensul menţionat.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei.
NOTĂ:
Soluţia Curţii, în opinie majoritară, este greşită. Opinia minoritară este corectă.
Astfel, potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 114/1996, republicată, clădirile de locuinţe pot fi date de proprietari în administrarea unei persoane fizice sau juridice, asociaţii, servicii publice sau agenţi economici specializaţi, iar la alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede că între obligaţiile principale ale celor care le administrează este şi gestionarea bunurilor şi a fondurilor băneşti.
în art. 16 din Statutul privind organizarea şi funcţionarea asociaţiei locatarilor sunt stabilite atribuţii specifice de gestionar pentru administratorul asociaţiei locatarilor, prevăzându-se că răspunde de buna funcţionare şi integritatea părţilor şi instalaţiilor de folosinţă comună din clădire, de mijloacele materiale ale asociaţiei, asigură întocmirea listelor lunare de plată şi încasarea cotelor de contribuţie a cheltuielilor comune, efectuarea cheltuielilor strict necesare activităţii asociaţiei, întocmeşte şi păstrează evidenţa asociaţiei.
Or, în raport de aceste atribuţii de gestionar ale administratorului asociaţiei de proprietari sau locatari, este evident că această persoană are calitatea de funcţionar.
Mai mult, prin Decizia nr. IN/2002, pronunţată de Secţiile unite ale Curţii Supreme de Justiţie, s-a admis recursul în interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în aplicarea prevederilor art. 147 alin. 2 şi ale art. 2151 din Codul penal, stabilindu-se că administratorul asociaţiei de proprietari sau locatari are calitatea de funcţionar, iar fapta acestuia de însuşire, folosire sau traficare, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, constituie infracţiunea de delapidare.
în acest cadru, condamnarea inculpatei pentru gestiune frauduloasă este greşită, iar sub aspectul infracţiunii de delapidare nu s-au făcut cercetări de parchet.
Astfel, soluţia care se impunea era cea de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală.
