In condiţiile revocării graţierii condiţionate nu se mai poate discuta de efectul acesteia asupra pedepselor a căror este suspendată condiţionat, astfel cum este reglementat acest efect de art. 120 alin. 2 din Codul penal. Prin urmare, termenul de încercare al suspendării condiţionate nu se reduce în mod corespunzător şi, ca atare, el trebuie calculat în durata lui integrală.
(Decizia nr. 242 din 15 februarie 2001 – Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 371 din 29.09.2000, pronunţată de Judecătoria Urziceni, în baza art. 181 din Codul penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 37 lit. a) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul A.l. la 3 luni închisoare.
în baza art. 83 din Codul penal a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 610 din 27.10.1995 a Judecătoriei Urziceni, urmând ca, în final, inculpatul să execute 2 ani şi 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
Instanţa a soluţionat şi latura civilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că între părţi există un conflict mai vechi, legat de o suprafaţă de teren.
în ziua de 7 mai 1999, partea civilă se afla împreună cu soţul său pe suprafaţa de teren arabil din vecinătatea comunei S., satul L.
Pe terenul în suprafaţă de 3,5 ha a fost surprins inculpatul, care efectua lucrări de arătură.
Partea civilă s-a aşezat în faţa tractorului condus de martorul P.M., determinându-l pe acesta să oprească. Inculpatul a coborât din tractor pentru a discuta cu partea civilă, iar aceasta, prin surprindere, l-a lovit cu un corp dur în zona capului. Inculpatul, pentru a scăpa de loviturile părţii civile, a luat un băţ pe care l-a găsit în tractor şi cu acesta a aplicat mai multe lovituri părţii civile, în urma cărora partea civilă a suferit vătămări pentru a căror vindecare au fost necesare 28 de zile de îngrijiri medicale. Inculpatul, ca urmare a loviturilor primite de la partea civilă, a suferit vătămări pentru a căror vindecare i-au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal depus la dosar.
S-a reţinut că inculpatul a lovit-o pe partea civilă aflându-se sub stăpânirea unei puternice emoţii, determinată de provocarea părţii civile.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul A.l. şi partea civilă I.M.
în motivarea apelului său, partea civilă critică sentinţa sub aspectul greşitei reţineri a dispoziţiilor art. 73 lit. b) din Codul penal, cu consecinţe asupra întinderii despăgubirilor acordate.
Tribunalul a reţinut că apelul părţii civile I.M. este declarat peste termenul de 10 zile, prevăzut de lege, sens în care a apreciat că acesta este tardiv.
Cu privire la apelul nemotivat declarat de inculpat, tribunalul a examinat din oficiu hotărârea pronunţată în cauză, conform art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, constatând că acesta este nefondat.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul. Printre alte motive de recurs, inculpatul invocă şi motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, susţinând că, în mod greşit, instanţele de fond şi apel au făcut aplicarea art. 83 din Codul penal, revocând măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani, dispusă prin Sentinţa penală nr. 610/1995 a Judecătoriei Urziceni, considerând că noua faptă, deşi graţiată, a fost săvârşită în cursul termenului de încercare prevăzut de Legea nr. 137/1997.
Inculpatul susţine că nu a comis fapta în stare de recidivă, întrucât la data săvârşirii ei (07.05.1999) era reabilitat de drept.
Recursul nu este întemeiat.
Instanţele au reţinut corect că inculpatul a săvârşit fapta în cursul termenului de încercare stabilit prin Sentinţa penală nr. 610 din 27.10.1995 de Judecătoria Urziceni.
Este adevărat că prin art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 pedepsele de până la 2 ani închisoare, inclusiv, au fost graţiate. Este vorba însă de o graţiere condiţionată, care îşi produce efectele definitive după expirarea unui termen de încercare de 3 ani (conform art. 10 din aceeaşi lege), termen care, în speţa de faţă, fiind vorba de o condamnare pronunţată anterior Legii nr. 137/1997, curge de la data intrării în vigoare a actului normativ de graţiere.
Inculpatul a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii înainte de împlinirea termenului de încercare al graţierii condiţionate, stabilit prin dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 137/1997.
în condiţiile revocării condiţionate nu se mai poate vorbi de efectul acesteia asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat, astfel cum este reglementat acest efect de art. 120 alin. 2 din Codul penal. Prin urmare, termenul de încercare al suspendării condiţionate nu se reduce în mod corespunzător şi, ca atare, el trebuie calculat pe durata lui integrală, care, în cazul inculpatului, este de 4 ani, stabilit prin Sentinţa penală nr. 610 din 27.10.1995 a Judecătoriei Urziceni.
Fapta ce formează obiectul prezentului dosar a fost săvârşită în cursul termenului de încercare de 4 ani şi, drept urmare, atrage, pe lângă incidenţa stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) din Codul penal, şi necesitatea aplicării art. 83 din Codul penal, referitor la revocarea beneficiului suspendării condiţionate.
NOTĂ:
Din motivarea hotărârii nu rezultă dacă inculpatul a săvârşit din nou o infracţiune intenţionată mai înainte de împlinirea atât a termenului de încercare prevăzut de art. 82 din Codul penal, cât şi a termenului de 3 ani prevăzut de actul de graţiere.
într-adevăr, dacă după condamnarea inculpatului cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în cursul termenului de încercare a fost adoptat un act de graţiere, iar pedeapsa cade sub incidenţa acestuia, condamnatul beneficiază şi de graţiere, de la data adoptării actului, deoarece, potrivit art. 120 alin. 2 din Codul penal, graţierea are efect şi asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată condiţionat.
în cazul în care, ulterior, mai înainte de împlinirea atât a termenului de încercare prevăzut de art. 82 din Codul penal, cât şi a termenului de 3 ani prevăzut de actul de graţiere, condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune intenţionată, se va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi se va înlătura, totodată, beneficiul graţierii.
Dacă infracţiunea intenţionată, ulterioară, a fost comisă după împlinirea termenului de încercare prevăzut de art. 82 din Codul penal, dar înainte de împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de actul de graţiere, devin aplicabile prevederile art. 86 din Codul penal, potrivit cărora condamnatul este reabilitat de drept şi deci înlăturarea beneficiului graţierii, cu consecinţa executării pedepsei, nu mai este posibilă.
