Potrivit art. 120 alin. 2 din Codul penal, graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror este suspendată condiţionat. în acest caz, durata termenului de încercare se reduce corespunzător cu durata pedepsei graţiate.
(Decizia nr. 933 din 18 mai 2004 – Secţia a 11-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 706/2003, pronunţată de Judecătoria Călăraşi la data de 8 decembrie 2003, în baza art. 184 alin. 2, 4 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul D.M.R. la 1 an şi 6 luni închisoare.
în baza art. 81 – 82 din Codul penal, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 6 luni calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei. A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
A constatat graţiată în întregime pedeapsa, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea graţierii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că la data de 3 mai 2002, în timp ce conducea un autoturism pe drum public, din cauza neatenţiei, inculpatul a pierdut controlul volanului şi a comis un accident de circulaţie, provocând vătămarea corporală a părţii vătămate P.N., care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 70 – 90 de zile îngrijiri medicale.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.M.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a arăta care sunt motivele de apel.
Tribunalul Călăraşi, prin Decizia penală nr. 55/A din 17.03.2004, a admis apelul declarat de inculpatul D.M.R., a schimbat în parte sentinţa şi, rejudecând, l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile, Casa de Asigurări de Sănătate Bucureşti, suma de 31.668.544 lei cu titlu de despăgubiri civile, în loc de 48.505.298 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.M.R., motivând că nu este de acord cu sumele acordate părţii civile, atât ca despăgubiri, cât şi ca daune morale, sume pe care le consideră prea mari, acesta fiind de acord să plătească suma de 20.000.000 lei.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat, în recursul declarat de inculpat şi în favoarea acestuia, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală, sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 120 din Codul penal, în sensul reducerii termenului de încercare cu durata pedepsei graţiate.
Curtea a constatat că este întemeiată numai critica formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în favoarea inculpatului, în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală.
Instanţele nu au aplicat corect prevederile art. 120 din Codul penal, potrivit cărora graţierea are efect şi asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată condiţionat, caz în care durata termenului de încercare se reduce corespunzător cu durata pedepsei graţiate.
Prin hotărârile pronunţate în cauză s-a omis a se efectua această reducere, motiv pentru care Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, a admis recursul inculpatului şi a casat în parte ambele hotărâri.
Rejudecând, pe fond, a redus termenul de încercare pentru inculpat de la 3 ani şi 6 luni la 2 ani.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
