Legea nr. 543/2002, art. 1, art. 4 alin. (2) lit. a) pct. 12
C. pen., art. 208 alin. (1) şi (4)
Furtul de autoturisme, în accepţiunea legii de graţiere, include şi furtul de folosinţă, sanctionat de prevederile art. 208 alin. (1) şi (4).
Infracţiunea de furt de autoturisme este săvârşită indiferent de faptul dacă autovehiculul se află în detenţia ori posesia unei persoane, singura condiţie fiind aceea ca luarea autovehiculului să se facă fără consimţământul acesteia.
Legiuitorul a vizat atât luarea autoturismelor din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul însuşirii pe nedrept, cât şi luarea autovehiculelor cu scopul de a le folosi pe nedrept, prevăzută şi pedepsită în alin. (4) al aceluiaşi articol, deoarece în ambele cazuri, făptuitorul scoate bunul din sfera de dispoziţie a posesorului sau deţinătorului.
în consecinţă, furtul prevăzut de art. 208 alin. (1) şi (4) este exceptat de la beneficiul legii de graţiere.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 5852 din 9 noiembrie 2004, www.scj.ro
Prin sentinţa penală nr. 60 din 3 martie 2003, Judecătoria Târgu-Secuiesc a condamnat pe inculpatul U.S. la:
– 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.;
– 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13, art. 74 şi art. 76 lit. d) C. pen.;
– 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
In baza art. 33 lit. b) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 10 luni închisoare.
In temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 268 din 15 septembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, şi executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare.
In baza C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), din pedeapsa pe care inculpatul urmează să o execute, respectiv 2 ani şi 4 luni închisoare, s-a dedus durata arestului preventiv de la 16 octombrie 2000 până la 16 septembrie 2000.
Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: )
S-a luat act că partea vătămată SC B. să Braşov, cu sediul în municipiul Braşov, nu s-a constituit parte civilă.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 900.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de
300.000 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 29 februarie 2002, inculpatul, fară ştirea tatălui său U.A., a furat cheile autoturismului cu care a condus acasă pe prietena sa L.V.
Autoturismul în cauză era maşina de serviciu a tatălui inculpatului, fiind proprietatea S.T.T.P.P. L. Tg. Secuiesc.
Pe drum inculpatul a fost oprit de un echipaj de poliţie, ocazie cu care s-a constatat că nu posedă carnet de conducere.
De asemenea, în urma analizelor toxicologice efectuate, s-a stabilit că la aceeaşi dată, inculpatul avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,55 g %o.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, pe care a criticat-o cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului pe care le consideră prea mici, solicitând majorarea lor prin înlăturarea circumstanţelor atenuante care nu se justifică, având în vedere persoana acestuia, care are antecedente penale şi persistă în săvârşirea de fapte antisociale.
Tribunalul Covasna, prin decizia penală nr. 123/A din 20 mai 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc pe care a desfiinţat-o în parte, sub aspectul neaplicării dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 şi rejudecând cauza în aceste limite, a decis:
– decontopirea pedepsei de 10 luni închisoare în pedepsele componente şi anume: 10 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi 4 raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen.; 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prevăzută de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) şi de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prevăzută de 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), pentru toate faptele şi cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.G. nr. 18/2003, a constatat că toate pedepsele aplicate inculpatului sunt graţiate în întregime şi condiţionat.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
A fost menţinută dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 268 din 15 septembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, pe care urmează să o execute prin privare de libertate.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
S-a dispus ca cheltuielile judiciare să fie suportate de către stat, iar onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
In motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că „examinând cauza în raport cu critica formulată, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că instanţa a reţinut corect starea de fapt, ce confirmă
săvârşirea faptelor puse în sarcina inculpatului, care se face vinovat pentru sustragerea autoturismului aflat în grija tatălui său, pe care l-a condus fară permis fiind sub influenţa alcoolului, dându-le caracterizarea juridică legală, iar cu privire la stabilirea cuantumului pedepselor, instanţa a ţinut seama de circumstanţele reale ale faptelor şi personale ale inculpatului, coborând pedepsele sub minimul legal prin acordarea circumstanţelor uşurătoare”, concluzionând că pedepsele au fost just individualizate şi că nu se impune modificarea acestora, după cum nu se justifică nici înlăturarea circumstanţelor atenuante.
S-a mai arătat că, „verificând însă hotărârea atacată în raport cu motivul de apel, privind graţierea pedepselor, care se ia în considerare şi din oficiu, se constată că apelul este fondat, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. I din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse, potrivit cărora se graţiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv” situaţie care se regăseşte în cazul în speţă.
Decizia instanţei de apel a fost atacată ca recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, pe care a criticat-o referitor la:
– greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului care sunt prea blânde;
– greşita graţiere a pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat privind autoturismul sustras, deoarece această faptă este exclusă de la graţiere, aşa cum se prevede în art. 4 pct. 4/A/12 din Legea nr. 543/2002.
Prin decizia penală nr. 855/ R din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel Braşov a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna.
In motivarea deciziei s-a arătat că „în raport de starea de fapt concretă care a fost reţinută de prima instanţă în concordanţă cu materialul probator administrat şi cu datele care caracterizează pe inculpat, individualizarea juridică a pedepselor s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor prevăzută de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) Inculpatul a avut o atitudine sinceră şi corectă pe parcursul procesului, maşina pe care a folosit-o aparţinea tatălui său, iar conducerea maşinii s-a făcut pe o distanţă scurtă şi fară evenimente rutiere”.
In legătură cu cea de a doua critică şi anume greşita constatare că fapta de furt a autoturismului este graţiată, instanţa de apel a arătat că nu este întemeiată, deoarece „Potrivit art. 4 alin. (2) lit. a) pct. 12 din Legea nr. 543/2002, se exceptează de la graţiere «furtul de autovehicule»” şi că „din această formulare rezultă foarte limpede că este vorba de sustragere de autoturisme, în sensul însuşirii acestora şi nu
de furtul de folosinţă”, deoarece „art. 208 alin. (1) şi (4) încriminează în mod expres numai furtul şi folosinţa autoturismului, pentru ipoteza în care nu se urmăreşte şi nici nu se realizează însuşirea autoturismului ca bun mobil” şi că „dacă legiuitorul ar fi intenţionat să excepteze de la beneficiul graţierii furtul şi folosinţa unui autovehicul, atunci ar fi făcut trimitere expresă la prevederile art. 208 alin. (1) şi (4) C. pen. şi nu ar fi folosit sintagma «furt de autovehicule» care este utilizată tocmai pentru că această ipoteză nu este distinct incriminată între variantele avute în vedere de art. 208 – art. 209 C. pen.”.
împotriva acestor hotărâri, în temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1), partea I, pct. 71 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, criticându-le va fiind pronunţate cu încălcarea legii.
Prin recursul în anulare, hotărârile atacate au fost criticate cu privire la:
– greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, referitor la infracţiunea de furt calificat a unui autovehicul reţinută în sarcina inculpatului U.S., deoarece, exceptând prin art. 4 alin. (1) lit. a) pct. 12 din acelaşi act normativ, în termen expres „furtul de autovehicule”, legiuitorul a vizat, atât luarea lor din posesia sau detenţia altuia, fară consimţământul acestuia, în scopul însuşirii pe nedrept, faptă incriminată în alin. (1) art. 208 C. pen., cât şi luarea autovehiculelor cu scopul de a le folosi pe nedrept, prevăzută şi pedepsită în alin. (4) al aceluiaşi articol, deoarece în ambele cazuri, făptuitorul scoate bunul din sfera de dispoziţie a posesorului sau deţinătorului, conchizându-se că prin sintagma utilizată în dispoziţia legală menţionată este desemnată infracţiunea de furt care are ca obiect material autovehiculele, indiferent de modalitatea faptică de săvârşire a elementului material, însuşire sau folosire pe nedrept;
– omisiunea de a se constata că pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului U.S. pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), aplicată prin sentinţa penală nr. 268 din 15 octombrie 2000 a Judecătoriei Târgu Secuiesc; concurentă cu pedepsele aplicate pentru celelalte infracţiuni şi componentă a pedepsei rezultante de un an şi 6 luni închisoare, a cărei revocare în mod corect s-a dispus prin hotărârea atacată, este graţiată, în întregime şi condiţionat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Recursul este fondat.
1. Potrivit art. 208 C. pen., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt, luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia
altuia, fară consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.
Constituie, de asemenea, infracţiune de furt, conform alin. (4) al art. 208 C. pen. şi luarea, în condiţiile art. 1, a unui autovehicul cu scopul de a-1 folosi pe nedrept.
întrucât alin. (4) al art. 208 C. pen. face trimitere la alin. (1) al aceluiaşi articol, rezultă că pentru existenţa infracţiunii de furt de autovehicule este necesar a fi întrunite elementele cerute de acest text [art. 208 alin. (1)], respectiv, ca autoturismul să fie sustras din posesia sau detenţia unei persoane, fară consimţământul acesteia şi în vederea folosirii pe nedrept, deoarece dispoziţia din alin. (4) este o normă de trimitere, iar cea din alin. (1) o normă completatoare a celei din alin. (4).
Prin urmare, infracţiunea de furt de autoturisme este săvârşită indiferent de faptul dacă autovehiculul se află în detenţia ori posesia unei persoane, singura condiţie fiind aceea că luarea autovehiculului să se facă fară consimţământul acesteia.
Faptul că în art. 4 pct. 12 din Legea nr. 543/2002 legiuitorul a folosit expresia «furtul de autovehicule», nu este în măsură să producă confuzie ori să limiteze înţelesul noţiunii de furt, cum a reţinut şi încercat să motiveze instanţa de recurs, respectiv Curtea de Apel Braşov.
Sintagma «furtul de autovehicule» trebuie raportată la definiţia dată de legiuitor infracţiunii de furt, aşa cum s-a arătat ceva mai înainte.
A da o altă explicaţie acestei noţiuni înseamnă a da un înţeles restrictiv legii, fară însă a avea o bază legală, atâta vreme cât în alin. (1) al art. 208 C. pen., se arată ce se înţelege prin infracţiunea de furt, respectiv care sunt condiţiile ce trebuie să le îndeplinească fapta, condiţii care, în speţă, fară nici un dubiu, sunt îndeplinite.
In consecinţă, instanţele de apel şi recurs stabilind că infracţiunea de furt a unui autovehicul nu face parte din categoria celor exceptate de legiuitor de la graţiere, au pronunţat hotărâri nu numai greşite dar şi contrare legii, motiv pentru care se impune a fi casate şi a se dispune înlăturarea dispoziţiei privind constatarea că aceasta este graţiată, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 4 lit. a) pct. 12 din Legea nr. 543/2002.
Ca urmare a înlăturării dispoziţiei privind graţierea pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, incul
patul U.S. urmează să execute această pedeapsă prin privare de libertate.
2. Potrivit art. 4 din Legea nr. 543/2002, prevederile art. 1 şi 2 din acest act normativ nu se aplică şi celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Aşa cum rezultă din fişa de al inculpatului, dar şi din conţinutul sentinţei penale nr. 268 din 15 decembrie 2002 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, acesta a fost condamnat, între altele, şi pentru săvârşirea infracţiunii de furt, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, care a fost înglobată în pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare a cărei revocare a suspendării executării s-a dispus în mod corect. Cu toate acestea, instanţele aveau obligaţia să constate că, în cauză, această pedeapsă, 6 luni închisoare, cădea sub incidenţa dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, întrucât cu privire la aceasta nu există niciuna din condiţiile care să o excepteze de la graţiere, fapta fiind săvârşită în timpul când inculpatul era minor.
Cum instanţele nu au observat acest lucru, hotărârile pronunţate de acestea sunt nelegale şi sub acest aspect, motiv pentru care urmează a se dispune casarea, înlăturarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., referitor la pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 268 din 15 decembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, decontopirea acesteia în pedepsele componente şi constatarea că pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de furt este graţiată în întregime şi condiţionat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Urmare a aplicării actului normativ de graţiere menţionat, inculpatului urmează a i se atrage atenţia asupra consecinţelor neres-pectării dispoziţiilor art. 7 din acelaşi act normativ.
Cu privire la pedepsele rămase, urmează a se face din nou aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea şi anume un an şi 6 luni închisoare.
De asemenea, se va menţine măsura revocării suspendării condiţionată a executării acestei pedepse şi executarea ci în regim de privare de libertate, alături de pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul U.S. va executa pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.
Din pedeapsa pe care inculpatul urmează să o execute se va deduce perioada executată prin arest preventiv.
In cauză urmează a se anula mandatul de a pedepsei emis în baza hotărârilor atacate şi a se dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de executat stabilită prin prezenta decizie.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului, s-a plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
