Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 103 din data de 03.02.2016
Prin Decizia penală nr. 103/03.02.2016 a Curții de Apel Suceava (dosar nr. 9419/193/2015), s-au dispus următoarele:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul V.R.A. împotriva sentinței penale nr. 2133/28.10.2015 a Judecătoriei Botoșani.
A fost desființată în parte sentința penală apelată și în rejudecare:
A fost desființată în parte sentința penală apelată și în rejudecare:
Au fost înlăturate dispozițiile de revocare a pedepselor principală și accesorie, în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal din 1969 și de adiționare a pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2144/2012 a Judecătoriei Botoșani, în ceea ce îl privește pe inculpatul V.R..A.
În baza art. 91 alin. 1 raportat la art. 92 alin. 1 și 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale rezultante de 9 luni și 10 zile închisoare aplicate inculpatului V.R.A. pe un termen de supraveghere de 3 ani, ce se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de față.
În baza art. 92 alin. 3 raportat la art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul V.R.A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune X., la datele fixate de acesta;
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune X., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Pe durata termenului de încercare, datele prevăzute la literele c) – e) se comunică Serviciul de Probațiune X..
Pe durata termenului de încercare, datele prevăzute la literele c) – e) se comunică Serviciul de Probațiune X..
Conform art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal i s-a impus inculpatului V.R.A. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune X. sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
Conform art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal i s-a impus inculpatului V.R.A. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune X. sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
Conform art. 93 alin. 3 Cod penal raportat la art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul V.R.A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 zile la una din următoarele două instituții publice: Primăria Municipiului X., județul X., respectiv Direcția Județeană de Drumuri și Poduri X., județul X., instituția urmând a fi decisă de consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune X. în urma evaluării inițiale a inculpatului.
Conform art. 93 alin. 3 Cod penal raportat la art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul V.R.A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 zile la una din următoarele două instituții publice: Primăria Municipiului X., județul X., respectiv Direcția Județeană de Drumuri și Poduri X., județul X., instituția urmând a fi decisă de consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune X. în urma evaluării inițiale a inculpatului.
În temeiul art. 407 alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 96 alin. 1, 4, 6 Cod penal, art. 91 alin. 4 Cod penal, i s-a atras atenția inculpatului V.R.A. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere ori obligațiilor impuse prin prezenta sau săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, constând în sancțiunea revocării suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.
În temeiul art. 407 alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 96 alin. 1, 4, 6 Cod penal, art. 91 alin. 4 Cod penal, i s-a atras atenția inculpatului V.R.A. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere ori obligațiilor impuse prin prezenta sau săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, constând în sancțiunea revocării suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin deciziei.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2133 din data de 28.10.2015 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. 9419/193/2015 a fost condamnat inculpatul V.R.A., pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 Cod procedură penală, la pedeapsa de 8 luni închisoare; încredințarea de către o persoană a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care știe că se află sub influența alcoolului, prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal, la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal s-au contopit cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, sporită la 9 luni și 10 zile închisoare.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 Cod penal din 1969, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 2144/07.11.2012 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2012, pedeapsă care a fost adiționată la pedeapsa menționată anterior de 9 luni și 10 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 1 (unu) an, 3 (trei) luni și 10 (zece) zile închisoare.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 Cod penal din 1969, a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei accesorii, stabilite prin sentința penală susmenționată, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1969, ce au corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani nr. 6518/P/2014 din 02 iulie 2015, inculpatul V.R.A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de punerea în circulație a unui vehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal și încredințarea de către o persoană a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care știe că se află sub influența alcoolului, prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, faptele constând în aceea că la data de 11.10.2014, în jurul orei 01:00, a pus în circulație autoturismul V., deși era neînmatriculat, având numerele de înmatriculare expirate din data de 08.10.2014, prin încredințarea acestuia pentru conducerea pe drumurile publice suspectei M.A., cunoscând că aceasta se afla sub influența alcoolului, respectiv avea 0,30 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Prin încheierea din data de 08.09.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Botoșani s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, legalitatea sesizării instanței și s-a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2015, inculpatul V.R.A. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, solicitând judecarea cauzei în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, conform art. 374 Cod procedură penală.
După punerea în discuția părților, instanța de fond a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în formă simplificată, fiind întrunite toate cerințele prevăzute de lege.
Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 11.10.2014, în jurul orei 01:00, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului X., aflați în timpul executării serviciului de patrulare și control al traficului rutier în municipiul X., pe strada CN, au efectuat semnal regulamentar de oprire autoturismului marca V.
Procedând la legitimarea conducătorului auto, acesta a fost identificat în persoana suspectei M.A., posesoare a permisului de conducere categoria B, din anul 2012, iar pe scaunul din dreapta față a fost identificat inculpatul V.R.A., acesta fiind și proprietarul autoturismului.
În ceea ce privește autoturismul în cauză, s-a stabilit că acesta nu era înmatriculat în circulație, având valabilitatea numerelor de înmatriculare provizorii expirată din data de 09.10.2014, aspect confirmat ulterior și prin adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere și Înmatricularea Vehiculelor X.
De asemenea, lucrătorii de poliție au procedat la testarea suspectei M.A. cu aparatul etilotest ARZF – 0490, rezultatul fiind de 0,30 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 01.04., nr. test 363. Din acest motiv față de aceasta s-a luat măsura sancționării contravenționale, cu amendă în sumă de 810 lei, precum și măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 90 de zile.
Cu ocazia verificărilor efectuate s-a stabilit că autoturismul în cauză a fost pus în circulație de inculpatul V.R.A., care l-a încredințat suspectei M.A. pentru a-l conduce pe drumurile publice, deși cunoștea faptul că aceasta se afla sub influența alcoolului.
În cauză a fost audiat martorul N.V., care a asistat la controlul și verificările efectuate de către organele de poliție, cu prilejul depistării autoturismului, confirmând cu această ocazie aspectele menționate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Pe parcursul cercetărilor, atât suspecta M.A., cât și inculpatul V.R.A. au avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Astfel, suspecta a declarat că a condus autoturismul în cauză de la restaurantul L., situat la ieșirea din mun. X., până pe str. CN, în dreptul stației Peco, deși anterior consumase băuturi alcoolice. Totodată a precizat că nu a cunoscut faptul că autoturismul nu era înmatriculat în circulație.
Inculpatul V.R.A. a declarat că din cauza stării de ebrietate în care se afla la momentul respectiv, ar fi pierdut din vedere faptul că numerele de înmatriculare provizorii ale autoturismului său erau expirate și că a încredințat autovehicul suspectei M.A., deși cunoștea că se afla sub influența alcoolului, întrucât aceasta ar fi consumat o cantitate mai redusă de băuturi alcoolice decât el.
În fața instanței de fond, inculpatul a adoptat o poziție procesuală corespunzătoare, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, autorizație de circulație, copie după polița de RCA, adresa emisă de S.P.C.R.P.C.Î.V. X. și extras din evidența automată, protocol etilotest, copie proces-verbal de contravenție, declarația suspectei M.A., declarația martorului N.V. și declarațiile inculpatului.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de punerea în circulație a unui vehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal și încredințarea de către o persoană a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care știe că se află sub influența alcoolului, prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
La stabilirea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului V.R.A., instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile cercetate, limite ce au fost reduse în condițiile art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, modalitatea de săvârșire a faptelor, conduita procesuală a inculpatului și faptul că nu se află la primul conflict cu legea penală.
Pentru aceste motive instanța de fond a aplicat inculpatului V.R.A. pedeapsa de 8 luni închisoare pentru fapta prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal și pedeapsa de 4 luni închisoare pentru fapta prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal.
Având în vedere că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, instanța de fond a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, sporită la 9 luni și 10 de zile închisoare, potrivit art. 38 alin. 2, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal.
Instanța de fond a constatat că inculpatul a comis faptele în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit prin sentința penală nr. 2144/07.11.2012 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2012, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendare condiționată a executării, tot pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
Prin urmare, în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 Cod penal din 1969, instanța de fond a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 2144/07.11.2012 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2012, pedeapsă pe care a adiționat-o la pedeapsa menționată anterior de 9 luni și 10 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 1 (unu) an, 3 (trei) luni și 10 (zece) zile închisoare.
În același temei legal, instanța de fond a revocat și beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei accesorii, stabilite prin sentința penală susmenționată, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1969, ce au corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat apel, în termen legal, inculpatul V.R.A., sub aspectul soluționării laturii penale, respectiv în ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare.
La termenul de judecată, avocat F.L.G. a depus note de concluzii scrise formulate de avocatul ales D.R. pentru inculpatul apelant.
În notele de concluzii scrise s-a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru următoarele infracțiuni: punere în circulație sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal; încredințarea de către o persoană a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care știe că se află sub influența alcoolului, prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal.
S-a arătat că Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 2133 din 28.10.2015 a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru prima infracțiune și la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru cea de a doua. În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal a dispus contopirea celor două pedepse și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, sporită la 9 luni și 10 zile închisoare.
Față de cele statuate de prima instanță, inculpatul prin apărător ales a solicitat aplicarea sancțiunii amenzii pentru ambele infracțiuni. Atât pentru infracțiunea prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal, cât și pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal, legiuitorul a prevăzut alternativ pedeapsa amenzii.
Raportat la împrejurările săvârșirii ambelor fapte așa cum au fost reținute de prima instanță și recunoscute de inculpat, apărătorul acestuia a solicitat aplicarea amenzii.
S-a solicitat ca instanța să aibă în vedere limitele speciale prev. de art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal, reduse cu ¼ ca urmare a admiterii judecății în procedura de recunoaștere a învinuirii. Pentru aceleași motive pentru care prima instanță a dispus pedepse orientate spre pragul minimal, inculpatul prin apărător a solicitat aplicarea pedepsei amenzii orientată spre cuantumul minimal în ceea ce privește numărul de zile de amendă.
De asemenea, s-a solicitat a se observa starea financiară modestă a inculpatului, solicitând ca instanța să se orienteze spre cuantumul minimal al unei zile de amendă.
Pentru considerentele arătate, inculpatul prin apărător a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul celor arătate.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea a constatat că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt în ceea ce îl privește pe inculpatul V.R.A., pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale (acesta a solicitat judecarea sa după procedura simplificată prev. de art. 375 Cod de procedură penală). Curtea și-a însușit pe deplin motivarea primei instanțe referitoare la situația de fapt (acest aspect nefiind contestat de apelant).
Într-adevăr, din mijloacele de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale rezultă, în fapt, în esență, că la data de la data de 11.10.2014, în jurul orei 01:00, inculpatul V.R.A. a pus în circulație un autoturism marca V., deși era neînmatriculat, având numerele de înmatriculare expirate din data de 08.10.2014, prin încredințarea acestuia pentru conducerea pe drumurile publice (CN din municipiul X., jud. X.) numitei M.A., cunoscând totodată că aceasta se afla sub influența alcoolului.
Prima instanță a făcut și o corectă încadrare juridică a faptelor mai sus descrise, reținând infracțiunile de punerea în circulație a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal și de încredințarea de către o persoană a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care știe că se află sub influența alcoolului, prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal. Nici acest aspect nu a fost contestat de apelant.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor principale în cazul inculpatului V.R.A., având în vedere conform art. 74 alin. 1 Cod penal, împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor – mai sus descrise, conduita procesuală corectă a acestuia – a recunoscut faptele săvârșite așa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței – ce denotă că acesta a conștientizat gravitatea faptelor sale, precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, corect a apreciat prima instanță că aplicarea unor pedepse principale de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal, respectiv de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal (pedeapsă principală rezultantă de 9 luni și 10 zile de închisoare conform art. 39 lit. b Cod penal), este perfect proporțională cu faptele săvârșite și persoana inculpatului (fiind apte a contribui la reeducarea acestuia). Curtea a apreciat că doar în cazul aplicării pedepselor în cuantumul amintit, avertismentul dat de instanță, prin soluția de condamnare pronunțată, va fi de natură să-l facă pe inculpat să conștientizeze pe viitor că statul ocrotește valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancționată aspru și că el, ca destinatar al normelor de drept care îi sunt accesibile, are obligația de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care l-ar putea cantona într-o situație contrară legii, în caz contrar, urmând a răspunde ca și în cazul de față. Împrejurările că inculpatul a recunoscut sincer faptele comise și că nu este cunoscut cu antecedente penale au fost pe deplin valorificate atunci când s-a optat pentru aplicarea pedepselor principale cu închisoarea în cuantumurile minimelor speciale prevăzute de normele de incriminare, reduse cu o treime potrivit art. 396 alin. 10 Cod de procedură, astfel că nu se mai impune a se da o și mai mare eficiență acestora, în sensul aplicării unor pedepse cu amenda.
Cu toate acestea, s-a reținut că prima instanță a făcut o greșită aplicare în speță a dispozițiilor art. art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal din 1969 dispunând revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 2144/07.11.2012 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2012.
Într-adevăr, prin sentința penală nr. 2144/07.11.2012 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2012 inculpatul V.R.A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G nr. 195/2002 cu aplic. art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968. Prin aceeași sentință penală s-a mai dispus, în temeiul art. 85 din Codul penal din 1969 anularea suspendării condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2251/2011 a Judecătoriei Botoșani, iar în temeiul art. 34 lit. b din Codul penal din 1969 contopirea celor două pedepse cu închisoarea în pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare. Executarea acestei pedepse rezultante de 6 luni închisoare a fost suspendată condiționat în temeiul art. 81 din Codul penal din 1969 pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În condițiile în care a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2251/2011 a Judecătoriei Botoșani, contopirea acesteia și ulterior suspendarea condiționată a rezultantei conform art. 81 Cod penal, termenul de încercare astfel stabilit a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei conform dispozițiilor art. 85 alin. 3 teza finală din Codul penal din 1969. Practic, termenul de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969 prin sentința penală nr. 2144/07.11.2012 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2012 a început să curgă de la data de 01.11.2011 (când a rămas definitivă sentința penală nr. 2251/2011 a Judecătoriei Botoșani).
Or, se observă că acest termen de încercare s-a împlinit la data de 01.05.2014, mai înainte de săvârșirea celor două infracțiuni ce fac obiectul cauzei de față (11.10.2014). La momentul săvârșirii celor două infracțiuni ce fac obiectul cauzei de față (11.10.2014) inculpatul V.R.A. era reabilitat de drept față de condamnarea anterioară, dispusă prin sentința penală nr. 2144/07.11.2012 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2012, conform dispozițiilor art. 86 din Codul penal din 1969.
În ceea ce privește modalitatea de a pedepsei principale rezultante aplicate de prima instanță, având în atenție că sunt întrunite condițiile obiective (relativ la condamnare, respectiv pedeapsa aplicată în cazul inculpatului apelant este închisoarea și nu depășește 3 ani, și nu s-a mai dispus inițial amânarea pedepsei aplicate, iar ulterior revocarea amânării aplicării pedepsei) și subiective (privind persoana inculpatului apelant, anume inexistența condamnărilor anterioare, conduita procesuală corectă, de recunoaștere și regret a faptei comise, acordul celui în cauză de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității), prev. de art. 91 Cod penal, Curtea a optat pentru suspendarea executării pedepsei principale stabilite de prima instanță, sub supraveghere, apreciind că – în raport cu persoana inculpatului apelant, conduita bună avută anterior de acesta, cât și ulterior săvârșirii infracțiunilor – simpla pronunțare a condamnării la pedeapsa închisorii constituie un avertisment ferm și suficient pentru inculpat, astfel încât acesta nu va mai săvârși pe viitor alte infracțiuni, chiar fără executarea pedepsei.
În consecință, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală s-a admis apelul declarat de inculpatul V.R.A. împotriva sentinței penale nr. 2133/28.10.2015 a Judecătoriei Botoșani.
S-au înlăturat dispozițiile de revocare a pedepselor principală și accesorie, în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal din 1969 și de adiționare a pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2144/2012 a Judecătoriei Botoșani, în ceea ce îl privește pe inculpatul V.R.A.
În baza art. 91 alin. 1 raportat la art. 92 alin. 1 și 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale rezultante de 9 luni și 10 zile închisoare aplicate inculpatului V.R.A. pe un termen de supraveghere de 3 ani, ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii de față.
În baza art. 92 alin. 3 raportat la art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul V.R.A. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
