Trib. Dâmboviţa, decizia nr. 306 din 2003
Prin sentinţa penală nr. 407/2003, a Judecătoriei Târgovişte, s-a admis cererea formulată de petentul-condamnat T.V. şi s-a dispusliberarea condiţionatăa acestuia din executarea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 161/1999, a Tribunalului Dâmboviţa, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat în forma tentativei. La pronunţarea acestei sentinţe, judecătoria a avut în vedere faptul că T.V. a executat jumătate din durata pedepsei, a avut un comportament exemplar în locul de deţinere (astfel cum a fost reliefat de procesul-verbal întocmit de Comisia de propuneri din cadrul penitenciarului, precum şi de referatul întocmit în cauză), a fost stăruitor în muncă, disciplinat şi a dat dovezi temeinice de îndreptare. Deşi petentul esterecidivist (anterior a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 55/2002, a Tribunalului Dâmboviţa, la 9 ani şi 6 luni închisoare pentru omor în forma tentativei), aspect ce trebuie avut în vedere la acordarea liberării condiţionate, instanţa a apreciat că examinarea trecutului infracţional al condamnatului nu este o condiţie obligatorie ce trebuie îndeplinită pentru a se putea dispune liberarea condiţionată. Judecătoria a arătat că starea de recidivă a unui condamnat trebuie să fie analizată în contextul tuturor factorilor şi condiţiilor ce se cer a fi întrunite pentru ca o persoană condamnată să fie liberată condiţionat. Între aceşti factori se numără conduita generală a persoanei condamnate, posibilităţile de reintegrare în societate şi în familie, toate acestea în contextul analizării riscului de recidivă a persoanei puse în discuţie pentru liberare condiţionată.
Tribunalul Dâmboviţa, prin decizia penală nr. 306/2003, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa şi a dispus respingerea cererii de liberare condiţionată. În motivarea hotărârii, tribunalul a arătat că, deşi din procesul-verbal întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiţionată rezultă un comportament bun al condamnatului, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa rezultă că există un risc mediu de comitere a unor infracţiuni. Instanţa de apel a reţinut starea de recidivă a condamnatului, apreciind că aceasta evidenţiază un comportament agresiv, întrucât acesta a fost de două ori condamnat pentru infracţiuni contra vieţii, instanţa de fond constatând în mod greşit ca întemeiată cererea de liberare condiţionată.
