In conformitate cu art. 334 C.proc.pen. ”Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.”
Procedura specială de judecare a cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei (art. 3201C.proc.pen.) prevede că inculpatul are dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul în care va fi găsit vinovat, dacă recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 712 din 1 septembrie 2011
Curtea constată că prin sentința penală penale nr. 684 din data de 28.06.2011 pronunțată în dosarul nr. 5842/212/2011, Judecătoria Constanța a hotărât:
„în baza art. 215 alin. (1, 2, 3) C.pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen. și art. 37 lit. a) C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune condamnă inculpatul D.S., născut la data de 29.09.1967, în comuna Comișani, jud.Dâmbovița, domiciliat în mun. Târgoviște, la o pedeapsă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
în baza art. 290 C.pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen. și art. 37 lit. a) C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, condamnă inculpatul D.S. la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare.
în baza art. 291 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen. și art. 37 lit. a) C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, condamnă inculpatul D.S. la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând a aplica inculpatului D.S. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Pedeapsa va fi executată în regim de detenție conform art. 57 C.pen.
în baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua și lit. b) C.pen. pe durata executării pedepsei.
Ia act că partea vătămată SC. D.G. SRL Constanța nu a formulat pretenții civile.
în baza art. 191 alin. (1) C.proc.pen. obligă inculpatul D.S. la plata sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă”.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:
S-a reținut prin actul de sesizare în esență, în fapt, că inculpatul D.S. în jurul datei de 25.03.2005, prin acte pregătitoare premeditate în acest scop, respectiv falsificarea unor înscrisuri – inculpatul D.S., întocmind în scopul arătat, în fals, doua ordine de plată ce au fost transmise către SC D.G. prin faxul de la domiciliul lui S.V., pentru confirmarea în fals a plății reprezentând contra-valoarea mărfii – în scopul inducerii în eroare a părții vătămate, prezentându-se în mod mincinos ca fiind reprezentant ai F.G. Câmpina, și prin folosirea de nume și calități mincinoase, a achiziționat de la SC D.G. SRL Constanța, cantitatea de 63.440 kg oțel laminat, pe care 1-a încărcat în trei autocamioane, pentru însușirea mărfii ilicit și injust, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 1.150.000.000ROL.
Prejudiciul, în echivalentul a 1.150.000.000 lei vechi, a fost recuperat în natură, prin restituire.
Partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere formulata de către reprezentanții societății D.G., proces-verbal de cercetare din data de 25.03.2005, actele de închiriere a celor trei autocamioane ce au fost încărcate cu oțel beton, proces verbal cu verificarea faxului cu certificatul aferent remis de către firma specializată A.S., în prezența proprietarului C.G.M., procese-verbale de cântărire și predare a cantității de 63.440 kg profil laminate, adresa de prejudiciu, raport de expertiza tehnico-stiintifică pentru cele doua ordine de plata si certificat emis de firma A.S., actele firmei F.G., cu declarația administratorului, declarațiile martorilor S.V., T.T., S.M., C.G.M., G.M., C.G., A.I., T.L., proces-verbal de confruntare dintre S.V. si D.S., declarațiile învinuitului, autorizație de percheziție emisa de instanța de judecata, acte procedurale, proces verbal de prezentare material de urmărire penală.
Având în vedere procedura specială de judecare a cauzei în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatului D.S. i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 3201C.proc.pen., în sensul că are dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul în care va fi găsit vinovat, dacă recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.
Inculpatul D.S., în declarația dată pe parcursul judecății, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care a declarat că le cunoaște, și le însușește și nu a solicitat administrarea altor probe.
Având în vedere declarația inculpatului de recunoaștere în totalitate a învinuirii aduse, a fost admisă cererea formulată de acesta, privind judecarea cauzei conform procedurii speciale reglementată de art. 3201C.proc.pen., respectiv „judecata în cazul recunoașterii vinovăției”, astfel că, în temeiul art. 3201alin. (2) C.proc.pen., nu au mai fost administrate celelalte probe din faza urmăririi penale.
Din analiza fișei cu antecedentele penale ale inculpatului a rezultat că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, conform art. 37 lit. a) C.pen.
Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
In cursul zilei de 25.03.2005, firma D.G., cu sediul în Constanta, prin reprezentant T.T., (firma care are ca obiect de activitate intermedieri și livrări profile laminate), a reclamat faptul că, în urma unor negocieri purtate prin telefon cu o persoană ce a folosit numele de „I.V.”, nume real, însă folosit de alte persoane decât respectivul și anume de inculpat și care s-a prezentat ca fiind reprezentatul firmei F.G. SRL Câmpina, jud. Prahova, și a solicitat o suta de tone de laminate diferite profil oțel beton.
Potrivit plângerii, s-au născut însă reale suspiciuni cu privire la modul de plată, fapt pentru care a fost depusă plângerea ca atare, mai ales că în plângere se afirmă că în realitate, s-a încercat sustragerea a 63.440 kg laminate, în valoare de 1.150.000.000 lei vechi, cu acte false.
De asemenea, reprezentantul acestei firme, respectiv numitul T.T., mai precizează că marfa, respectiv profilele, s-au încărcat efectiv în trei autovehicule, adică toată cantitatea de marfa precizată, iar când să se confirme plata prin bancă așa cum se stabilise telefonic, s-a sesizat ca ordinele de plată nu sunt reale și că unele date din conținutul acestora prezintă suspiciuni vizibile, un alt semn de întrebare ridicându-se și prin ora târzie de la sfârșitul zilei de vineri în care se încerca finalizarea tranzacției, precum și graba de a părăsi locația, manifesta de ,,cumpărător”.
Cel în cauză a mai sesizat o altă „forțare a notei”, din partea cumpărătorului respectiv inculpatul D.S., chiar și proferarea de către acesta a unor amenințări absolut nejustificate, fapt ce i-a întărit convingerea că este vorba în realitate de o fraudă.
Pentru lămurirea suspiciunii astfel născute și întreținute, reprezentantul societății menționate a început să facă unele verificări suplimentare, la banca responsabilă cu transferul sumei de bani.
Nu cu mult timp in urmă, această firmă fusese înșelată într-un mod asemănător de niște persoane care nu au putut fi identificate, fapt pentru care alerta în astfel de situații era maximă.
După ce marfa fusese încărcată în camioane, înainte de a părăsi sediul firmei păgubite, acestea au fost oprite de reprezentanții săi, care nu au mai permis părăsirea incintei, marfa fiind astfel integral recuperată, motiv pentru care societatea nu a mai formulat pretenții civile față de inculpat.
Cu toate acestea, recuperarea mărfii, prin vigilența angajaților societății, care trecuseră printr-o situația asemănătoare, nu reprezintă o dovadă a rămânerii infracțiunii în forma tentativă pentru că nu este vorba de un furt, ci de înșelăciune – fapt consumat, față de care va fi ținut inculpatul a răspunde penal.
Infracțiunea s-a consumat la momentul încărcării mărfii și deplasării mijlocului de transport, inducerea în eroare avusese loc.
Luând act de cele sesizate, lucrătorii de poliție s-au deplasat la fața locului, unde au luat legătura cu cei responsabili, constatându-se încă din prima fază că în cele trei autovehicule, ce aveau numere de înmatriculare CT …, CT … și MS …, s-a încărcat, conform documentelor cantitatea de 63.440 kg laminate.
Tot cu aceasta ocazie s-a mai stabilit că cele trei autovehicule au fost închiriate de către pretinsul „I.V.”, în condiții – ele însele suspecte, aspecte ce nu fac obiectul prezentei cauze.
Avându-se în vedere că firma D.G. mai fusese înșelată într-un mod asemănător nu cu mult timp înainte, s-a trecut operativ la verificarea si exploatarea datelor existente, pentru identificarea autorilor și tragerea acestora la răspundere penală.
Atât din probele administrate pe parcursul urmăririi penale, cât și din verificările întreprinse s-a stabilit că faxurile către D.G. au fost trimise din locuința numitului S.V., din Constanța, unde s-a efectuat și o percheziție, iar cele doua ordine de plată au fost întocmite de către inculpatul D.S., care a și confirmat și în declarațiile din faza urmăririi penale, dar și cu ocazia audierii sale în fața instanței, în care a recunoscut în totalitate învinuirile ce i se aduc, acest aspect.
Martor la acestea a fost și concubina lui S.V., respectiv C.G., care a relatat despre modul de comitere al faptelor reținute în sarcina inculpatului D.S.
Cele două expertize efectuate în faza urmăririi penale au concluzionat că acele ordine de plată au fost completate de către inculpatul D.S., iar certificatul de înregistrare a fost realizat prin scanare de către cei doi învinuiți la un calculator performant, tocmai în ideea de a induce în eroare firma ce livrează marfa, respectiv SC D.G. SRL Constanta.
Faxul cu numărul descris în actele de constatare a fost expertizat de o firma de specialitate, care a concluzionat că s-au făcut modificări în memoria acestuia, în ideea de a induce în eroare firma D.G., pentru a i se pierde ulterior urma și a nu fi identificată.
Au fost audiați în faza urmăririi penale, reprezentanții reali ai firmei F.G., care au relatat că nu au nici o legătura cu cele întâmplate, mai mult, au fost deranjați de modul de acțiune al inculpatului D.S. și numai prin abilitatea administratorului de cont nu s-a făcut transferul sumei ce reprezenta marfa achiziționată de acesta în ziua de vineri și la ora nepotrivită.
Numiții S.V. și D.S. au relatat, în faza urmăririi penale, că ei nu sunt implicați în mod direct în aceasta faptă încercând sa conducă cercetările spre alte persoane despre care nu se puteau obține date concludente, mai precis fiind vorba de persoane inventate.
După primele cercetări, inculpatul D.S. a dispărut atât din zona mun. Constanța unde locuia fără forme legale la diverse adrese, dar și de la domiciliul sau din mun. Târgoviște, lucru confirmat și de lucrătorii de poliția mun. Târgoviște.
Ulterior, inculpatul D.S. a fost reperat în arestul IPJ Bacău, unde se afla în cercetări întreprinse de lucrătorii DIICOT, pentru faptele comise pe linia acestora de competență.
Pe timpul anchetei din faza urmăririi penale, cei doi învinuiți au avut o atitudine de negare, parțial recunoscând însă „micile greșeli pe care le-au făcut”.
Cu ocazia audierii în faza judecății, inculpatul D.S. a recunoscut integral toate învinuirile ce i s-au adus, solicitând judecarea cauzei conform procedurii speciale a recunoașterii vinovăției, cererea acestuia, fiind admisă, deoarece sunt întrunite condițiile impuse de art. 3201C.proc.pen.
Situația de fapt expusă și reținută este dovedită nu doar de declarația inculpatului de recunoaștere în totalitate a învinuirii ce i se aduce din cadrul judecății, dar și prin toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: plângere formulata de către reprezentanții societății D.G., proces verbal de cercetare din data de 25.03.2005, actele de închiriere a celor trei autocamioane ce au fost încărcate cu oțel beton, proces verbal cu verificarea faxului cu certificatul aferent remis de către firma specializată A.S., în prezența proprietarului C.G.M., procese verbale de cântărire și predare a cantității de 63.440 kg profil laminate, adresa de prejudiciu, raport de expertiza tehnico-stiintifică pentru cele doua ordine de plata si certificat emis de firma A.S., actele firmei F.G., cu declarația administratorului, declarațiile martorilor S.V., T.T., S.M., C.G.M., G.M., C.G., A.I., T.L., proces verbal de confruntare dintre S.V. si D.S., declarațiile învinuitului, din coroborarea cărora s-a dovedit vinovăția inculpatului D.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor față de care s-a dispus trimiterea sa în judecată”.
în termen legal, împotriva sentinței penale nr. 684 din 28.0.6.2011, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. 5842/212/2011, a declarat recurs inculpatul D.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
– greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune câtă vreme partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar marfa nu a ieșit din curtea societății, impunându-se reținerea tentativei la această infracțiune;
– reducerea cuantumului pedepsei aplicate în sensul orientării spre minimul special prevăzut de lege în situația aprecierii ca neîntemeiat a primului motiv de recurs:
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând să se dispună în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin. (1, 2, 3) C.pen. în art. 20 raportat la art. 215 alin. (1, 2, 3) C.pen. iar, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei pentru infecțiunea de înșelăciune.
La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub același număr 5842/212/2011.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C.proc.pen., Curtea constată că recursul declarat de inculpatul D.S. este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța fondului a stabilit în mod corect starea de fapt în sensul că inculpatul D.S., în jurul datei de 25.03.2005, prin acte pregătitoare premeditate, în acest scop, respectiv falsificarea unor înscrisuri întocmind în fals două ordine de plată ce au fost transmise către SC D.G. prin faxul de la domiciliul martorului S.V. pentru confirmarea în fals a plății reprezentând contravaloarea mărfii – în scopul inducerii în eroare a părții vătămate prezentându-se în mod mincinos ca fiind reprezentant al F.G. Câmpina, iar prin folosirea de nume și calități mincinoase a achiziționat de la SC D.G. SRL Constanța cantitatea de 63.440 kg oțel laminat pe care l-a încărcat în trei autocamioane.
Din analiza probatoriului administrat rezultă că cele trei camioane încărcate cu marfă aparținând SC D.G. SRL Constanța nu au părăsit incinta societății trecând în patrimoniul inculpatului.
într-o atare situație, instanța constată că infracțiunea îmbracă forma tentativei la înșelăciune prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1, 2, 3) C.pen.având în vedere că infracțiunea de înșelăciune se consumă când în urma inducerii în eroare s-a produs o pagubă.
în cauză, partea civilă nu a suferit nicio pagubă câtă vreme marfa încărcată în cele trei camioane nu a ieșit din curtea societății, iar partea vătămată, înțelegând că nu a fost prejudiciată prin fapta inculpatului, nu s-a constituit parte civilă.
Ca atare, în temeiul art. 334 C.proc.pen., curtea va proceda la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzute de art. 215 alin. (1, 2, 3) C.pen.în infracțiunea de tentativă la 215 alin. (1, 2, 3) C.pen., pentru care va fi antrenată răspunderea penală a inculpatului.
Ținând seama că, la începutul cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de art. 3201 C.proc.pen., instanța va aplica inculpatului o pedeapsă în limitele reduse cu o treime pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune, prevăzute de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1,2, 3) C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei se vor avea în vedere criteriile generale prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), privind circumstanțele reale în care s-a comis fapta de către inculpat care, deși a luat hotărârea de a săvârși infracțiunea, falsificând înscrisuri în scopul inducerii în eroare a părții vătămate, nu a finalizat-o întrucât nu și-a însușit marfa, care a constituit obiectul material al infracțiunii.
în referire la circumstanțele personale, se constată că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, urmând a se face aplicarea dispozițiileart. 37 lit. a) C.pen.
Cum, în cauză, sunt incidente și dispozițiile art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C.pen.privind concursul de infracțiuni, pedeapsa ce urmează a fi aplicată pentru tentativă la înșelăciune urmează a se contopi cu pedepsele aplicate de prima instanță pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.
Pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare, cu menținerea modalității de stabilită de prima instanță, respectiv art. 57 C.pen.privare de libertate, este – atât sub aspectul cuantumului, cât și al modului de executare – aptă să asigure cerințele prevăzute de art. 52 C.pen. privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.
Având în vedere că prima instanță nu a aplicat dispozițiile obligatorii prevăzute de art. 348 C.proc.pen., curtea, din oficiu, urmează a desființa înscrisurile falsificate constând în ordinele de plată nr. 123/25.03.2005 și nr. 127/25.03.2005 emise în numele SC F.G. SRL Prahova, respectiv copia certificatului de înregistrare pentru SC F.G. SRL Prahova, purtând nr. 0161911.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, in baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., va admite recursul formulat de inculpatul D.S. împotriva sentinței penale nr. 684/28.06.2011 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 5842/212/2011.
în baza art. 385 17 alin. (2) C. proc.pen., va casa în parte sentința penală recurată și, rejudecând:
în baza art. 334 C.proc.pen. va schimba încadrarea juridică din infracțiunea art. 215 alin. (1, 2 și 3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 215 alin. (1, 2 și 3) C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 20 C.pen. raportat la art. 215 alin. (1, 2 și 3) C.pen. cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen. și art. 37 lit. a) C.pen. va condamna inculpatul D.S. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune.
în baza art. 33 lit. a) C.pen. și art. 34 lit. b) C.pen., va contopi pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare stabilită prin prezenta decizie cu pedepsele de 1 an închisoare și 1 an închisoare stabilite de prima instanță, în final inculpatul D.S. execută pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 3 luni închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
(Judecător Maria Uzună)
