Cheltuielile judiciare avansate în recurs au rămas în sarcina statului.
Tribunalul Harghita prin decizia penală nr.190/17.08.2005 a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat integral sentinţa atacată şi în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală l-a achitat pe inculpatul F.R. din sub acuza comiterii infracţiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.2 Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr. 190/17.08.2005 Tribunalului Harghita a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita care a solicitat casarea hotărârii tribunalului şi menţinerea în totalitate a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate , pe baza materialului şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu art.385/9 Cod pr.penală şi prin rap.la art.385/14 Cod pr.penală şi a art. 385/6 Cod pr.penală s-au reţinut următoarele:
Decizia Tribunalului Harghita a fost nelegală, în mod eronat apreciindu-se că în cauză nu se poate reţine nici una din formele culpei la comiterea faptei sau că încălcarea normelor de circulaţie de către inculpat nu sunt de natură a cauza producerea accidentului.
Din probele administrate în cauză a rezultat cu claritate că la data de 17.10.2001 inculpatul se afla la volanul autoutilitarei şi circula cu pe DN 12 . Când a ajuns în satul Hodoşa , în dreptul Şcolii generale nr.5, acesta circula cu o viteză de 60-65 km/h.
Aşa cum rezultă din schiţa accidentului de circulaţie precum şi din raportul de expertiză aflat la dosar segmentul de drum pe care s-a produs accidentul era asfaltat şi prevăzut cu 2 sensuri de circulaţie, cu marcaj longitudinal continuu. La data producerii accidentului afară era întuneric .
Din declaraţiile inculpatului a rezultat că la un moment dat a observat în faţa lui un biciclist, pe care a început să-l depăşească, moment în care biciclistul fără să se asigure a efectuat un viraj spre stânga intrând în faţa autoutilitarei astfel că accidentul nu a putut fi evitat.
Tot din actele indicate mai sus rezultă că locul accidentului se situează sub incidenţa indicatorului – copii – condiţie în care este clar că inculpatul trebuia să ruleze cu o viteză adecvată .
Prin urmare, este clar că uciderea părţii vătămate s-a datorat şi ca urmare a nerespectării din partea inculpatului a dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice, în cauză fiind dovedit, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, că inculpatul a circulat cu o viteză peste limita legală şi a intrat în depăşire cu nesocotirea liniei continue .
Raportat la cele de mai sus rezultă cu claritate că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.178 alin.2 Cod penal , Tribunalul Harghita în mod greşit reţinând că nu se poate reţine vreo culpă în sarcina conducătorului auto sau că nu s-a demonstrat încălcarea din partea conducătorului auto a normelor de circulaţie.
Ca urmare, apreciindu-se că în cauză tribunalul a făcut o greşită aplicare a legii s-a admis recursul parchetului şi în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, s-a casat integral decizia atacată şi s-a menţinut sentinţa instanţei de fond ca legală şi temeinică .
